29/05/2026
Lacrimile sunt cuvintele tăcute ale sufletului.
Ele nu curg doar din durere, ci și din adevăr.
Uneori plâng pentru ceea ce am pierdut, alteori pentru ceea ce am îngăduit să ni se ia.
Și, în adâncul lor, există mereu o întrebare:
„De ce ai mers atât de departe fără să te ții de mână?”
Lacrimile nu ceartă cu răutate.
Ele vin ca o chemare spre tine însăți, ca o amintire că sufletul nu poate fi abandonat la nesfârșit fără să vorbească.
Iar când vorbește, o face prin apă — prin acea apă sacră care spală, descarcă și încearcă să readucă ființa înapoi acasă, în propriul ei adevăr.
✍️Antic Sacral