Fundaţia Tiflo

14/10/2026

O hotărâre semnată și ștampilată, scanată și pusă pe site ca PDF, arată pe ecran exact ca originalul. Pentru cine folosește un cititor de ecran, documentul nu are însă niciun cuvânt: programul găsește pe pagini doar imagini.

Trecerea prin OCR ajută, dar nu rezolvă tot. Textul recunoscut poate conține greșeli care nu se văd pe ecran, iar documentul rămâne fără titluri, fără tabele și fără o ordine de citire. În articolul nou de pe blogul Fundației TIFLO explicăm ce face OCR-ul, ce mai trebuie făcut după el, când se poate porni direct de la originalul în Word și ce excepții prevede OUG 112/2018 pentru documentele vechi.

https://tiflo.ro/documente-accesibile-blog/pdf-scanat-ocr/

08/10/2026

Un formular de contact poate arăta impecabil pe ecran și totuși să nu poată fi completat de cineva care folosește un cititor de ecran. Dacă textul de lângă un câmp nu este legat de el în cod, programul anunță doar „câmp de editare”, iar utilizatorul trebuie să ghicească ce i se cere. Raportul WebAIM din 2026 a găsit astfel de câmpuri pe 51% dintre cele un milion de pagini analizate.

În articolul nou de pe blogul Fundației TIFLO am explicat, cu exemple de cod HTML, cm se leagă etichetele de câmpuri, cm primesc butoanele radio o întrebare comună și cm ajunge un mesaj de eroare la cel care nu îl vede. La final găsiți un test în patru pași, cu tastatura și cu NVDA, prin care puteți verifica singuri un formular, fără acces la cod.

https://tiflo.ro/dezvoltare-web-blog/formulare-accesibile/

Cum legi etichetele de câmpuri, cm grupezi opțiunile și cm faci ca erorile să fie auzite de un cititor de ecran. Cu cod HTML și un test pas cu pas cu NVDA.

05/10/2026

Un copil nevăzător poate învăța aceleași lucruri ca ceilalți copii și poate ține pasul cu clasa, cu condiția ca informația să ajungă la el într-o formă pe care o poate folosi. Atunci când rămâne totuși în urmă, de cele mai multe ori nu copilul este cauza, ci felul în care i se prezintă sarcinile: o fișă în care animalele trebuie unite prin linii cu hrana lor sau o hartă mută la test măsoară mai degrabă dacă vede decât ce știe.

În articolul nou de pe blogul Fundației TIFLO am adunat ce trebuie să știe un părinte sau un profesor care se află pentru prima dată în această situație. Am pornit de la ce se schimbă, de fapt, pentru un copil care nu vede și de la felul în care i se pregătește mâna încă dinainte de primele litere Braille. Am explicat apoi de ce cărțile audio și sinteza vocală nu pot înlocui cititul și am arătat, cu exemple, cm se adaptează materialele folosite la clasă.

Dacă vrei să discutăm situația unui copil anume, ne poți scrie pentru o discuție gratuită de o oră.

https://tiflo.ro/educatie/cum-invata-copil-nevazator/

17/09/2026

Un standard tehnic descrie ce înseamnă un site accesibil. O lege stabilește ce versiune a standardului poate fi cerută la un control sau într-o sesizare. Standardul și legea nu se schimbă în același ritm, iar din această diferență apare o confuzie pe care o întâlnim des.

WCAG 2.2 adaugă nouă criterii de succes față de 2.1 și elimină unul singur. Șase dintre criteriile noi sunt de nivel A sau AA, adică intră în nivelul cerut de lege: ajutorul păstrat în același loc pe toate paginile, informația cerută o singură dată, elementul focalizat care rămâne vizibil, alternativa la tragerea cu mouse-ul, ținte de cel puțin 24 pe 24 de pixeli și autentificarea fără test de memorie.

În septembrie 2026, ETSI a publicat EN 301 549 v4.1.1, care trece la WCAG 2.2. Versiunea nu a fost însă citată încă în Jurnalul Oficial, așa că reperul legal rămâne deocamdată cel construit pe 2.1.

În articol explicăm ce înseamnă fiecare criteriu nou, ce se schimbă pentru instituțiile publice și pentru companiile private și ce poate verifica o echipă manual, fără instrumente speciale.

https://tiflo.ro/accesibilitate-web/wcag-2-2-criterii-noi/

15/09/2026

Pentru o persoană nevăzătoare, un indicator nu este ceva ce „se vede” din mers. Este ceva ce se caută cu mâna, într-un punct previzibil al traseului.

De aici două condiții distincte, care se confundă adesea: indicatorul trebuie să poată fi găsit și indicatorul trebuie să poată fi citit. Atenția merge, de regulă, spre a doua: dimensiunile Braille, relieful, materialele. Prima este însă la fel de importantă.

Am scris despre unde se montează o plăcuță și de ce nu pe canatul ușii, despre înălțimea de montaj și de ce regula uniformă valorează mai mult decât cifra în sine, despre ce informații merită trecute pe un indicator și despre ce prevăd normele din România.

Plus un test simplu, care se face înainte de fixarea definitivă.

https://tiflo.ro/materiale-tactile-blog/indicatoare-braille-amplasare/

11/09/2026

Textul alternativ este cel mai discutat element de accesibilitate și unul dintre cele mai prost făcute. În raportul WebAIM din 2026, 53,1% dintre paginile analizate aveau cel puțin o imagine fără descriere.

Cifra acoperă însă doar atributele care lipsesc de tot. Unul completat greșit trece nedetectat de orice instrument automat.

Am scris despre regulile de decizie pentru fiecare tip de imagine, informativă, decorativă, funcțională, cu text sau complexă, cu exemple concrete și cu greșelile care apar la aproape fiecare audit. Plus o lămurire utilă: textul alternativ nu este un loc pentru cuvinte-cheie.

https://tiflo.ro/documente-accesibile-blog/text-alternativ-imagini/

Când scrii descrierea, când o lași goală și ce pui la un grafic. Reguli de text alternativ pentru imagini, cu exemple și greșelile care apar cel mai des.

10/09/2026

Braille nu este un font.

Nu poți transforma un document obișnuit într-un document Braille doar schimbând fontul. Textul se transcrie cu un software specializat, care aplică regulile codului corespunzător limbii. Iar calitatea rezultatului depinde în mare măsură de fișierul-sursă.

Pentru limba română există caractere dedicate pentru ă, â, î, ș și ț. Ele nu se obțin adăugând un accent peste o literă de bază, așa că un text trimis fără diacritice pornește deja cu informația incompletă. În Braille nu există nici câte o celulă separată pentru fiecare cifră: se folosesc literele de la a la j, precedate de un indicator de număr.

Am scris despre ce este specific Braille-ului românesc, despre diacritice, cifre, punctuație și indicatori, despre ce fișier merită trimis la tipar și de ce un document ocupă mai multe pagini în versiunea Braille.

https://tiflo.ro/braille/braille-limba-romana/

Ce este specific codului Braille românesc, cm se scriu diacriticele și cifrele și ce fișier trebuie să trimiți pentru tipărire în Braille.

10/09/2026

Un restaurant care vrea meniu în Braille întreabă, de obicei, cât costă.

Întrebarea utilă vine puțin mai târziu: ce se întâmplă cu meniul peste trei luni, când se schimbă prețurile?

Un regulament tipărit în Braille poate rămâne neschimbat ani întregi. Un meniu se modifică frecvent, iar un meniu cu prețuri vechi nu mai este un document de încredere. Acest lucru schimbă felul în care trebuie construit: modular, cu prețurile pe file separate, într-o legare care permite înlocuirea lor.

Am scris un ghid despre ce trebuie să conțină un meniu în Braille, din ce poate fi făcut ca să reziste la utilizare zilnică, cm poate fi actualizat și ce prevede legislația din România. Pe scurt: meniul tipărit nu este o obligație legală, dar accesibilitatea serviciului digital poate ridica obligații distincte.

https://tiflo.ro/braille/meniu-braille-restaurante/

09/09/2026

O firmă tocmai a angajat un operator de suport clienți care nu vede — una dintre meseriile recomandate constant, în ultimii ani, pentru persoane cu deficiențe de vedere. Interviul a mers bine, contractul este semnat, și urmează întrebarea la care puțini angajatori din România au deja un răspuns: ce se schimbă, mai exact, la locul de muncă?

Legea 448/2006 obligă orice angajator, indiferent de mărimea firmei, să facă „adaptarea rezonabilă” a locului de muncă pentru un angajat cu handicap. În practică, înseamnă câteva schimbări clare: tehnologie potrivită (cititor de ecran, documente în format accesibil), o organizare puțin mai flexibilă a muncii și, de multe ori, un cost mult mai mic decât își imaginează cineva care n-a trecut niciodată prin situația asta, mai ales că statul oferă deduceri fiscale și o subvenție lunară de 2.250 de lei.

Am scris un ghid practic despre ce înseamnă, concret, toate astea pentru un angajat nevăzător.
https://tiflo.ro/tehnologii-asistive-blog/loc-de-munca-nevazatori/

Ce înseamnă adaptarea rezonabilă a locului de muncă pentru un angajat nevăzător, ce tehnologii ajută și ce sprijin financiar poate obține angajatorul.

08/09/2026

Cea mai frecventă problemă la o hartă tactilă este reproducerea aproape integrală a planului de arhitectură.

O persoană care vede cuprinde o pagină dintr-o privire. Pe o hartă tactilă, informația este explorată succesiv, cu degetele, iar imaginea de ansamblu se construiește treptat. De aici rezultă principiul care decide totul: informația trebuie selectată și redusă la ceea ce este relevant pentru orientare.

Am scris despre cele cinci elemente esențiale de avut în vedere la proiectare, despre unde se amplasează panoul ca să fie găsit, despre materialele posibile și despre ce se cere concret într-o comandă, ca să poți compara ofertele.

Plus o distincție care lipsește din multe caiete de sarcini: harta tactilă răspunde la „unde sunt și încotro merg?”, traseul podotactil la „pe unde merg?”. Sunt soluții complementare, nu alternative.
https://tiflo.ro/materiale-tactile-blog/harti-tactile-unde-se-monteaza/

Ce informații intră pe o hartă tactilă, unde se montează ca să fie găsită și ce se cere într-o comandă. Cu reperele ISO 19028 și normativul românesc.