26/05/2026
🌿 Memoria corpului și secerișul din Câmpia Moromeților
🌿Se apropie Moșii de vară (pe 30 mai) și, odată cu ei, gândul mă poartă către un obicei de o profunzime rară din Câmpia Teleormanului, chiar din Siliștea Gumești – satul natal al lui Marin Preda.
Acolo, bătrânii casei nu așteptau să fie slujiți, ci ei înșiși spălau picioarele copiilor și adulților într-un lighean cu apă călduță și săpun de casă. Direct din apă, îi puneau să pășească pe frunze verzi de nuc, așezate pe pământ, iar la final împărțeau colarez sau păsat dulce, făcute la tuci, pe pirostii, și servite direct din străchini de lut.
Dincolo de componenta religioasă, acest obicei ascunde o filozofie profundă despre corp, respect și supraviețuire.Marin Preda a descris magistral în scrierile sale asprimea acelei lumi: arșița necruțătoare a verii din sud și efortul istovitor, aproape sacru, al secerișului, când tălpile înfruntau pământul fierbinte și uscat de soare.
Bătrânii satului știau intuitiv că trupul urma să ducă tot greul muncii din câmp. Gestul leur de a spăla picioarele celor tineri cu săpun de casă era o formă pură de descărcare a tensiunii și o binecuvântare prin atingere.
Pășitul pe frunza proaspătă de nuc era momentul de împământare și răcorire, un scut protector înainte ca oamenii să iasă sub cerul de plumb al verii.
Atingerea are o putere terapeutică uriașă, pe care strămoșii noștri o cunoșteau în cel mai practic mod posibil. Să ne amintim, în aceste zile, să încetinim ritmul, să ne privim corpul cu recunoștință și să ne oferim timp pentru a ne îngriji propriile rădăcini. ✨