https://www.facebook.com/493823087153826/

Asociația - Îti sunt alături, Iași, Iasi (2026)

07/09/2026

Nu toate emoțiile din prima zi de școală aparțin copiilor.

Astăzi, în prima zi de școală, cu multă emotie, i-ai pus ghiozdanul în spate.
I-ai spus să fie atent.
I-ai aranjat pentru ultima dată gulerul înainte să intre pe poarta școlii.
Poate ai făcut o fotografie, așa cm faci în fiecare an.
El a plecat nerăbdător să-și revadă colegii.

Iar tu ai rămas câteva secunde în urmă.
Poate cu un zâmbet pe buze si cu un nod în stomac.
Pentru că, atunci când ești părinte, prima zi de școală vine cu multe emoții.

Dar când copilul tău are epilepsie, poate că printre ele se strecoară și altele despre care nu vorbești prea des.

Dacă se întâmplă ceva?
Oare va ști cineva ce să facă?
Oare va fi în siguranță?
Oare va spune dacă nu se simte bine?
Oare ceilalți copii vor înțelege?

Poate că ai mai trecut prin asta.
Poate că, deși știi că este pregătit, o parte din tine încă nu este pregătită să-l lase să plece.
Și poate că tocmai aici apare una dintre cele mai grele contradicții ale iubirii de părinte:

să știi că trebuie să-l lași să crească, în timp ce o parte din tine încă ar vrea să-l poată proteja de orice.

Nu pentru că nu ai încredere în el.
Nu pentru că nu vrei să fie independent.
Ci pentru că ai învățat că există lucruri pe care nu le poți prevedea.
Și poate că nimeni nu vede cât de multă muncă emoțională se află uneori în spatele unui simplu:

„Hai, du-te, o să fie bine!”

Pentru că tu îl lași să plece.
Dar frica ta nu pleacă întotdeauna odată cu el.
Rămâne pentru câteva minute.
Poate pentru câteva ore.
Poate undeva, în fundal, rămâne puțin mai mult.

Și mă întreb dacă, uneori, nu avem tendința să le cerem părintilor să fie curajoși fără să ne întrebăm cât de greu este, de fapt, să fii curajos, atunci când iubesti atât de mult si stii că, pentru copilul tău, există un risc real, pe care nu îl poţi prevedea si de care ai vrea, cu orice pret, să-l protejezi?

Așa că, dacă astăzi ți-ai lăsat copilul la poarta școlii și ai simțit, în același timp, bucurie, mândrie, teamă și poate chiar puțină vinovăție...
Poate că toate aceste emoții pot exista împreună.

Și nu trebuie să alegi una singură.
Dincolo de diagnostic, ești și tu acolo.
Cu toate emoțiile tale.

Dincolo de diagnostic | Cătălina Jicmon
💜💜💜

01/09/2026

Dragilor, astăzi este despre Cătălina Jicmon, membra fondatoare a Asociatiei Iti sunt alaturi!
Mi-a fost alaturi din primele momente ale diagnosticului copilului meu, iar acum vine in sprijinul familiilor copiilor cu epilepsie.

Acestea sunt gandurile ei:

🍂 "1 septembrie. Un nou început.

Unele începuturi apar în calendar.

Altele apar dintr-o poveste pe care nu ai ales-o, dar pe care ai ajuns să o cunoști îndeaproape.

Povestea acestei asociații a început dintr-o experiență pe care prietena mea cea mai bună a trăit-o ca mamă a unui copil cu epilepsie.

Eu nu am trăit acea experiență în locul ei.

Nu știu cm este să fii părinte și să primești acest diagnostic pentru copilul tău.

Dar am fost acolo.

Am ascultat.
Am întrebat.
Am stat la telefon în momente dificile.
Am văzut frica, întrebările și toate lucrurile pentru care uneori nu există un răspuns simplu.

Și, de-a lungul timpului, am înțeles că epilepsia nu schimbă doar rutina unei familii.

Poate schimba felul în care un părinte se raportează la siguranță, la control și la independența copilului.

Poate influența felul în care copilul se vede pe sine, relația lui cu ceilalți și felul în care își trăiește școala și copilăria.

Și tocmai de aici a apărut întrebarea mea:

Ce se întâmplă cu partea emoțională a acestei povești?

De astăzi, începem să vorbim și despre ea.

DINCOLO DE DIAGNOSTIC

Este o nouă rubrică pe care o voi realiza în cadrul asociatiei, din perspectiva educaţiei emotionale (Social-Emotional Learning).

Sunt Cătălina Jicmon.
Parcursul meu profesional este construit în jurul educatiei si formării: am pregătire didactică, sunt formator, iar în ultimii ani m-am apropiat tot mai mult de zona educatiei socio-emotionale.

Dar această rubrică nu a început cu un curs.

A început cu o prietenie.

Cu multe conversații.
Cu o poveste ascultată de aproape.
Și cu dorința de a înțelege mai bine cm putem sprijini copiii și părinții atunci când epilepsia face parte din viața lor.

În „Dincolo de diagnostic” vom vorbi despre lucruri concrete:

💜 cm îi ajutăm pe copii să își recunoască și să își exprime emoțiile
💜 cm construim siguranță și încredere
💜 cm găsim echilibrul dintre protecție și autonomie
💜 cm vorbim cu un copil despre situații dificile
💜 cm îl sprijinim să nu se definească prin diagnosticul său
💜 cm putem crea relații și contexte mai incluzive în jurul lui

Nu este o rubrică medicală și nu înlocuiește sprijinul specializat.

Este un spațiu pentru educație, conversație și idei practice despre ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi, dincolo de diagnosticul scris într-un dosar medical.

Pentru că, înainte de orice diagnostic, există un copil.

Și există o familie care învață, pas cu pas, să meargă mai departe.

🍂 De aici începe „Dincolo de diagnostic”

Nicoleta Gafița& Catalina Jicmon

12/08/2026

𝐔𝐧𝐞𝐨𝐫𝐢 𝐚𝐢 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐨 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚𝐫𝐞.
𝐀𝐥𝐭𝐞𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐨 𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭̦𝐢𝐞.
𝐏𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐚𝐮𝐭̦𝐢 un medic, un terapeut, un centru, un anumit produs sau pur și simplu ai nevoie să vorbești cu cineva care înțelege prin ce treci.

Am creat grupul de 𝐖𝐡𝐚𝐭𝐬𝐀𝐩𝐩 „𝐈̂𝐭̦𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢”pentru părinții copiilor cu 𝐞𝐩𝐢𝐥𝐞𝐩𝐬𝐢𝐞, dar sunt bineveniti si parinti ai copiilor cu autism, ADHD și alte afecțiuni neurologice, cu dorința de a aduce oamenii mai aproape unii de ceilalți.

Vreau să fie un spațiu sigur, în care să putem spune „am nevoie de...” și poate cineva din comunitate să poată spune „te pot ajuta eu”. 💜

Putem împărtăși aici nevoi, idei, experiențe și recomandări. Putem întreba despre medici, terapii, investigații sau servicii pe care alți părinți le-au încercat. Putem cere o informație, putem oferi lucruri de care nu mai avem nevoie sau putem ajuta un alt părinte să găsească ceea ce caută.

Și, uneori, poate nu avem nevoie de nimic concret. Poate avem doar nevoie să spunem ce ni se întâmplă și să găsim oameni care înțeleg fără să fie nevoie de prea multe explicații.

NU SE ÎNLOCUIESC medicii, terapeuții sau specialiștii și nici NU SE OFERĂ diagnostice ori recomandări medicale.
Vrem să construim o comunitate de sprijin între părinți, bazată pe respect, empatie și ajutor reciproc.

💜 Dacă ești părinte al unui copil cu o afecțiune neurologică și simți că acest grup îți poate fi de folos, te invităm alături de noi.

📲 Grup WhatsApp – „Îți sunt alături”

👉 Link de acces: https://chat.whatsapp.com/FGWNRVSLDBJ3QHxzBxP7nz?s=cl&p=a&ilr=1

Pentru informații: 0755 133 045

Poate tu ai astăzi nevoie de cineva.
Poate mâine tu vei fi omul de care are nevoie altcineva.

Îți sunt alături. Văd. Aud. Mă implic

Nicoleta Gafița

03/08/2026

🧬𝐄𝐩𝐢𝐥𝐞𝐩𝐬𝐢𝐚( 𝐬𝐚𝐮 𝐨 𝐛𝐨𝐚𝐥𝐚̆)𝐠𝐞𝐧𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̄ 𝐜𝐚 𝐞 𝐦𝐨𝐬̧𝐭𝐞𝐧𝐢𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢?

Nop. Nu întotdeauna. Nu neapărat.

Despre asta am tot citit si astăzi am răspunsul.
Se confundā uşor "genetic" cu "ereditar".

🧬O boalā genetică este o boală cauzată de o modificare( mutație) într-o genă, în mai multe gene sau într-un cromozom, practic o modificare în ADN, care poate fi ereditară sau nu. Poate fi o mutație apărută pentru prima dată la copil( 𝐦𝐮𝐭𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐯𝐨, în termeni de specialitate).

👥O boală ereditară este o boală care a fost moștenită de la unul sau ambii părinți.

Un exemplu pe înțelesul tuturor:

📚Imaginează-ți ADN-ul ca pe o carte.
𝐁𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆: există o greșeală de scriere în cartea copilului.
𝐁𝐨𝐚𝐥𝐚̆ 𝐞𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐫𝐚̆: greșeala era deja în cartea părintelui și a fost copiată în cartea copilului
𝐁𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆, 𝐝𝐚𝐫 𝐧𝐮 𝐞𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐫𝐚̆: greseala a apărut pentru prima dată când s-a tipărit cartea copilului.

Testarea genetică WES, e cea mai întâlnită analiză genetică care se recomandă în epilepsie.

Fiind scumpă, pentru nivelul de trai de la noi, mulți își pun întrebarea: 𝐃𝐄 𝐂𝐄 𝐢̂𝐧 𝐞𝐩𝐢𝐥𝐞𝐩𝐬𝐢𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆?

Da, este de mare ajutor în alegerea tratamentului si voi vorbi într-o postare viitoare la ce ajută aceastā testare.

Sursa: Informații bazate pe resurse educationale publicate de MedlinePlus Genetics( National Library of Medicine, SUA) si de Genetica

Nicoleta Gafița 💜

25/07/2026

💜

Acum 1 an și 2 luni am înființat Asociația - Îti sunt alături prin care sprijinim copiii cu epilepsie și familiile lor.

În tot acest timp am primit ajutor uneori la care nici nu îndrăzneam să sper.
Oameni care mă urmăreau în tăcere au ales, la un moment dat, să îmi scrie, să doneze, să se implice sau pur și simplu să fie acolo.

Și pentru fiecare dintre ei sunt profund recunoscătoare.

𝐀𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐢̂𝐧𝐬𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜 𝐮𝐧 𝐩𝐚𝐬 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞.

Vreau să spun, poate pentru prima dată atât de deschis, că 𝐚𝐦 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐞.

Pentru copiii pe care încă nu am reușit să îi ajutăm.

Pentru părinții care se simt singuri în momentul în care aud diagnosticul de epilepsie.

𝐍𝐮 𝐜𝐚𝐮𝐭 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐜𝐮 𝐂𝐕-𝐮𝐫𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭𝐞 𝐬̦𝐢 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐢𝐛𝐚̆ 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐢̂𝐧 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐳𝐢.

𝐂𝐚𝐮𝐭 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐢.
Pentru toate proiectele pe care le avem în minte și pe care un singur om nu le poate duce până la capăt.

Caut oameni care pot dărui câteva ore din timpul lor, una dintre cele mai prețioase resurse pe care o avem.

Oameni care cred că bunătatea nu este o slăbiciune, ci o forță.

Caut oameni care să creadă in mine si sa creada că se poate.

𝐂𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐮𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐫𝐞𝐭?

În primul rând, să ne cunoaștem la un ceai☕. Fizic sau virtual.
Dacă nu ne-am cunoscut deja.

Apoi,
Să vorbim despre idei,
despre proiecte,
despre copiii pe care îi putem ajuta și
despre ce putem construi împreună.

Poate vei organiza un eveniment.
Poate vei scrie un proiect.
Poate vei merge cu mine într-un spital.
Poate vei căuta sponsori.
Poate vei face fotografii.
Poate vei merge cu mine prin școli și licee din toamnā să vorbim despre epilepsie.
Poate vei răspunde unei mame care nevoie de cineva alături.
Poate mă vei ajuta cu niște acte( ma pierd de multe ori în hârțogăraie)
Poate vei trimte niste mailuri prețioase.
Poate mă vei ajuta cu cateva postări pe facebook să știe câti mai mulți părinți de noi
Sau poate pur și simplu vei fi omul care spune: „Cu ce pot ajuta?”

Nu există ajutor prea mic.

Există doar copii pentru care fiecare gest poate însemna enorm.

Iar acum... despre mine.

Eu sunt Nico. Sau Nicoleta. Pentru unii sunt mama lui Vladi și a Evei. Pentru alții sunt „doamna”, „teacher”, voluntarul de la capătul telefonului sau omul care ascultă cu inima deschisā zeci de mame si copii care au nevoie de cineva alaturi.

𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐮𝐧 𝐨𝐦 𝐢𝐦𝐩𝐞𝐫𝐟𝐞𝐜𝐭, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬̧𝐭𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜𝐚̆ 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐮𝐧 𝐥𝐨𝐜 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧!

Acum aproape 2 ani, viața mea s-a schimbat complet.

Și, culmea, astăzi pot spune că s-a schimbat în bine.

Nu pentru că drumul a fost ușor.

Ci pentru că, prin tot ce am trăit, am înțeles unde simt că pot face cel mai mult bine.

Am înțeles că vreau să fiu alături de copiii cu epilepsie și de familiile lor.
Să transform propria suferință în sprijin pentru alții.
Să fac astfel încât nicio mamă să nu simtă că luptă singură.

Nu știu unde va ajunge această asociație peste câțiva ani.

Dar știu un lucru.

Singură pot face multe.

Împreună putem face mult mai mult.

Și pentru că vreau să fiu sinceră, îți spun și că în acest moment, activitatea in cadrul asociatiei inseamna voluntariat, dar cred ca voi putea reusi la un moment dat sā pot si remunera eforturile depuse.

📩Dacă simți că ai vrea să faci parte din această poveste și să dai sens unor câtorva ore libere, scrie-mi si hai sa ne vedem!

𝐏𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐚̆, 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐧𝐢, 𝐧𝐞 𝐯𝐨𝐦 𝐮𝐢𝐭𝐚 𝐢̂𝐧 𝐮𝐫𝐦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐯𝐨𝐦 𝐳𝐚̂𝐦𝐛𝐢, 𝐬̦𝐭𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐜𝐚̆ 𝐭𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐮𝐧 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐮 𝐦𝐞𝐬𝐚𝐣 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐮𝐧 𝐜𝐞𝐚𝐢. 💜

Nico ( Nicoleta Gafița )💜

Photo credit: Studio Robert Ana Fotografie

P.s Daca ai citit, lasă-mi un gând să ajut facebookul să arate postarea oamenilor potriviti!💜🙏

14/07/2026

Astăzi nu mai scriu din cărți, ci din experiența mea și a altor mame....

Când face copilul prima criză, totul se schimbă și te gândești în primul rând ce a fost asta și de la ce. Apoi stai și aștepți ca medicul ce te-a preluat să zică ceva.
Clar ai vrea sa auzi că e orice altceva mai putin epilepsie. Practic nici nu concepi în momentul ăla cuvântul epilepsie.

Și medicul nu vine mereu imediat, ce cele mai multe ori având externări, internări sau urgențe. Iar copilul tău daca a primit tratament și face investigații. nu mai este o urgentă. Suna poate dur dar din internările cu Vlădut am putut să vad si o altă realitate,

Pentru noi ca mame, mai ales, categoric este o urgență pentru că nu știm exact ce se întâmplă și avem nevoie de răspunsuri.
Și plângem mult perioada aia și ne întrebăm d**a externare, încotro?

Ce poți face mai mult să îți ajuți copilul?
Si multe alte întrebări... care in momentele alea ne chinuie.
Nu pricepem multe informații și nu știm ce avem de făcut.

Poate că nu toate răspunsurile pot fi oferite în primele ore. Știu asta acum. Dar cred că fiecare familie ar avea nevoie, încă din momentul diagnosticului, de cineva care să îi spună: „Nu sunteți singuri.”

De un ghid simplu, pe înțelesul tuturor.
De câteva informații esențiale despre epilepsie,
despre ce urmează,
despre ce investigații există,
despre primul ajutor în caz de criză și
despre locurile unde pot găsi sprijin.
Uneori, o broșură, un număr de telefon, un grup de suport sau câteva minute de discuție pot face diferența dintre disperare și speranță.

Pentru că diagnosticul nu doare doar copilul.
Întreaga familie primește, în aceeași zi, un diagnostic pe care trebuie să învețe să îl ducă. Iar nimeni nu ar trebui să fie nevoit să facă asta singur.

De fiecare dată când mai vorbește cu mine o mamă aflată la începutul acestui drum, îmi aduc aminte de primele noastre zile...si în ultima perioada am tot vorbit cu mămici...

Tu, cea care citesti acum, ce ai fi avut nevoie în primele zile?

Nico

10/07/2026

”𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐦𝐚𝐧𝐢𝐟𝐞𝐬𝐭𝐚̆ 𝐞𝐩𝐢𝐥𝐞𝐩𝐬𝐢𝐚 𝐥𝐚 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯 𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐮𝐥𝐭̦𝐢𝐢?

Copilul nu este un adult mic.

Este o altă făptură, cu o altă structură anatomo-funcțională, aflată în plină dezvoltare până va deveni adult.

Epilepsia la copii poate avea forme și manifestări diferite față de cea a adulților. Crizele pot fi uneori mai greu de observat, pentru că se manifestă discret- mișcări fine( micile miclonii în variate grupe musculare), devierea ochilor într-o parte, încordări scurte ale membrelor, oprirea bruscă a activității sau prin absențe de câteva secunde , în care copilul ”visează cu ochii deschiși”.

Creierul copilului este într-un proces continuu de dezvoltare, iar unele tipuri de epilepsie pot dispărea odată cu maturizarea.”

𝐒𝐔𝐑𝐒𝐀: EPILEPSIA: CREIER ȘI SUFLET - Doctor Bogdan Florea Părintele Constantin Necula
PHOTO: www.unsplash.com

23/06/2026

Uneori, cele mai importante lecții nu se învațā din cărț.

La serbarea de final de grădiniță a lui Vlăduț, am vorbit despre un subiect mai sensibil...și anume epilepsia și primul ajutor în caz de criză epileptică.

Am citit câteva informații simple, dar care pot face diferența într-un moment dificil.

Mulțumesc doamnelor educatoare, părinților și copiilor, ca l-au acceptat pe Vladuț în tot acest timp. A fost înconjurat cu iubire si sustinut la fiecare pas.

Informarea înseamnă sigurantā, iar împreună putem face lumea puțin mai bună penttu copiii noștri.

06/06/2026

𝐍𝐮 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐥𝐞𝐜 𝐚𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐧𝐮....

Vā zic povestea Antoniei si sper eu sa ajung la inimile voastre. 💜

Pe Antonia am cunoscut o d**a ce mi a scris mama ei.
A fost la Iasi,să facă un RMN pe care noi impreuna l-am facut posibil. A dormit o noapte la mine acasa. Am îmbrățișat-o și i-am promis că îi voi fi alături.

Antonia e un copil de 10 ani,din Bacau, care insă are un destint mai greu de dus...nu are o copilarie obisnuita. Ea sufera de autism sever si epilepsie.

După multe investigatii si drumuri si mai multe au primit un diagnostic si mai crunt- 𝐒𝐢𝐧𝐝𝐫𝐨𝐦𝐮𝐥 𝐋𝐞𝐧𝐧𝐨𝐱 𝐆𝐚𝐬𝐭𝐚𝐮𝐭...𝐨 𝐞𝐩𝐢𝐥𝐞𝐩𝐬𝐢𝐞 𝐫𝐚𝐫𝐚̆ ...rexistentă la tratament.

Crize zilnice...
stiu ca e greu sa explic,
stiu ca e greu sa explic in cuvinte si durerea mamei ei care ii este alaturi in tot acest timp. Antonia necesita sprijin in fiecare moment.
Nu poate fi lasata singura nicio secunda.

Iar acum are nevoie sa ii fim din nou alaturi.
Sa o tinem de mana strans să simtă bunătatea oamenilor.
Urmeaza să intre într un studiu clinic la Bucuresti ce sper sa ii mai linisteasca trupul.

𝐒𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐨𝐫𝐢 𝐛𝐚𝐧𝐢𝐢 𝐩𝐨𝐭 𝐚𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐫𝐚𝐧𝐭𝐚, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥 𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐦𝐚 𝐝𝐞 𝟒𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢.

Pentru drumurile la Bucuresti,
pentru medicamentele care nu sunt compensate, pentru terapii pe care mama acum nu si le permite, dar acest copil are mare nevoie de ele.

Chiar cred in puterea noastra de a îi fi alături.

🙏Va rog, să îndrăzniți să trimiteti o cafea, adicā 10 lei...pentru că împreuna 400 de oameni buni si 400 de cafele aduc speranță.

𝐃𝐨𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐢

Cont: Asociația - Îti sunt alături
RO45 RNCB 0175 1821 8463 0001

Cu recunoştințā,

Nico💜

09/05/2026

𝐕𝐨𝐢 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞, 𝐯𝐨𝐢 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢, 𝐯𝐨𝐢 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐚 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 MĂ VA VEDEA!

Și nu voi obosi.
Promit asta mai ales copiilor cu epilepsie și familiilor lor. 💜

Astăzi am prins și mai mult curaj să .
Conferința la care am participat a fost exact pe sufletul meu, iar cartea oferă răspunsuri de care atât de mulți părinți au nevoie.

Sunt multe de spus și le voi așeza pe toate în timp, dar acum simt să împărtășesc ceea ce mi-a rămas cel mai puternic în inimă:

𝐃𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐮 𝐞 𝐢̂𝐧 𝐧𝐨𝐢 𝐭𝐨𝐭̦𝐢.

În oamenii în halat alb. În doamnele asistente și infirmiere. În mine. În tine, cel care citești aceste rânduri. În noi toți.

Iar când Hristos nu vine văzut, El vine prin mâinile celor de lângă noi.

Printr-o vorbă bună.
Printr-un om care nu pleacă atunci când e greu. Printr-o mână întinsă la timp.
Printr-o îmbrățişare.

Și cred că vine și prin mâinile mele.

De aceea, voi face tot ce ține de mine să reușesc. Pentru copii.
Pentru părinți.
Pentru speranță.
Pentru o lume mai bună 💜

Dr Bogdan Florea, Pārinte Constantin Necula, multumesc cu prețuire și recunoștințā!

Nicoleta Gafița 💜

Asociația - Îti sunt alături

07/09/2026

01/09/2026

12/08/2026

03/08/2026

25/07/2026

14/07/2026

10/07/2026

23/06/2026

06/06/2026

09/05/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Business

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request