04/08/2026
NB: Este foarte lung. La fel de util? Hotărâți voi. 😊
„Miha, scriu aici intențiile pentru întâlnirea cu tine. Mă ajută să le am scrise.”
Mi-a spus asta și i-am cerut voie să reproduc conversația noastră aici, poate că va fi de folos și altora.
Mai devreme sau mai târziu, cred că toate ne-am întâlnit cu oameni care ne-au trezit exact aceste întrebări. Și, pentru o vreme, nu am știut ce să facem cu ceea ce simțeam.
„În ultima vreme, mă ia cu tremur în corp când percep falsitate și manipulare psiho-emoțională în oamenii care lucrează cu alți oameni, în terapii, programe sau cursuri de dezvoltare personală.
Simt furie, judecată și mă doare.
De la mine se vede cm se joacă niște roluri... de «vindecători», «înțelepți», «dumnezei» – roluri care dau bine în exterior, dar al căror interior nu este suficient de curat.
Am asistat la situații în care nu am fost implicată direct; doar eram de față și am observat. Sub cuvintele așa-zis înțelepte, filosofice, am simțit agresivitate și furie. Nu aveau coerență.
Iar pe lângă furie și sentimentul de nedreptate, a apărut și frica de a nu-mi fi pusă viața în pericol, de a nu ajunge eu cea manipulată, mințită, păcălită. Îmi pare că mă conectez cu un aspect din mine care, da, a manipulat și a mințit de-a lungul timpului (și, cel mai probabil, o mai face și acum, în diverse contexte, măcar inconștient). Mă tem să nu-mi fac rău mie și să nu le fac rău celorlalți.
M-am dus în mine și am văzut încăpățânare și o nevoie foarte mare de a-i «salva» pe ceilalți, de a-i atenționa, de «a le deschide ochii».
Nu am făcut-o, dar am observat partea din mine care s-ar fi dus să-i spună direct persoanei: «Cum îți permiți atâta ipocrizie?»
E o luptă între «a-mi vedea de treaba mea» și «a-mi băga nasul unde nu-mi fierbe oala», pentru a preveni pe cineva de un eventual pericol. Căci știu, totodată, că așa cm eu am adevărurile și principiile mele, la fel le au și ceilalți. Fiecare are dreptul la ele. În plus, cine sunt eu să merg să avertizez oamenii? Fiecare are în el capacitatea de a simți, de a vorbi și de a alege așa cm poate mai bine.
Și totuși, mă înfurie când percep cm alții se prefac că ar fi «vindecați», «evoluați», «smeriți», cm caută să se simtă speciali.”
Ce i-am răspuns?
Exact cm urmează.
Pe puncte. Pentru că acolo unde gândurile vin învălmășite, ordinea clarifică prin simplificare. Încercați.
1. Și nu e minunat că poți simți toate acestea?
Persoanele care, asemenea nouă, au trăit în medii periculoase și-au șlefuit simțurile.
Cealaltă posibilitate ar fi fost să se îndobitocească.
Ce noroc că nu am regresat!
Iată cât de bine ne prinde acum acel antrenament.
Să sesizezi o expresie a feței, o inflexiune a vocii, un gest care altora le-ar trece neobservat… și să înțelegi unde conduc.
Nu este extraordinar că poți vedea?
2. Tocmai ai învățat, pe viu, cm nu vrei să fii și ce nu vrei să faci.
Practic, îți scutești viitorii clienți de propriile tale încercări.
Nu seamănă atunci acești oameni cu niște profesori care ți-au predat, fără să vrea, lecții suplimentare?
Investiția ta nu a fost deloc zadarnică.
Chiar tind să cred că nu ai studiat suficient de atent ceea ce s-a petrecut.
Data viitoare, ochi și urechi să fii! Să înveți și ce este bine și ce e rău. Să știi.
3. Observă reacțiile tuturor oamenilor.
Transferul din A în B a avut loc?
Cu alte cuvinte, s-a produs schimbarea?
Dacă răspunsul este da, atunci este foarte posibil ca terapeutul să fi avut o strategie.
(de ex, adu-ți aminte din tabără. Nu calc eu lumea pe bătături atunci când văd că în fața unui prag ezită? Am un proces în minte și, dacă nu se poate „ușor”, fac cumva să se poată, pentru că rezultatul este, pentru mine, mai important decât simpatia).
Așadar…folosește-ți discernământul. Și ca înțelegi persoanele din fața ta, și să nu te lași păcălită și mai ales, să nu te înscrii acolo unde nu ai ce căuta.
4. Și asta mă duce la următorul punct.
Dacă ai ajuns ‘acolo’, înseamnă că mai aveai ceva de rezolvat.
Poate de înțeles, sau de învățat.
Gândește-te doar o clipă… dacă toate scenele la care ai asistat ar fi fost create special pentru tine, ca să ai exact atâtea oportunități câte sunt necesare progresului tău, ...te-ai mai supăra?
Sau te-ai așeza, pur și simplu, cu coatele pe carte?
Lasă-i pe ceilalți să fie așa cm vor. Atât cât pot. Iar tu ai grijă ce faci cu ceea ce ți se arată.
Eu una știu foarte clar un lucru: când te vezi într-un triunghi, înseamnă că nu ai ieșit niciodată din el. Iar singura șansă de a întrerupe această dinamică este să pleci, fără să te uiți înapoi, indiferent cât de brusc.
5. Vezi să nu proiectezi asupra terapeutei imaginea mamei.
Sunt două persoane diferite. Iar tu nu mai ești copilul de odinioară.
Sau... mai ești? 😊
Realizează că astăzi ai putea să o confrunți, așa cm ai declarat; ea ar putea răspunde. Dar nu s-ar putea întâmpla mai mult de atât. Observă, așadar, că vremea neputinței tale a trecut. Nu te comporta ca și când contrariul ar fi adevărat.
6. Mai departe...
Da, este foarte posibil ca terapeutul din fața ta să nu-și fi încheiat propriul proces înainte de a începe să lucreze cu alți oameni.
Este bine? Rău? Habar nu am (am și chiar mi-l exprim vehement, dar doar pt mine - pt tine decizi tu).
Ce știu însă este că lucrul cu propria persoană durează o viață. Dacă am aștepta să fim „gata”, probabil că nu am începe niciodată. Pentru că pregătiți „de tot” nu suntem. Nu avem cum.
Și aici ajung la pragul tău: îți dai sau nu voie să începi, așa imperfectă cm ești?
Că terapeuta tocmai te-a autorizat să o faci.
Fără îndoială, dacă poți, fă tu mai bine.
Dovedește! Te țin curelele să fii tu mai bună ?
(îți dai seama că vorbesc cu tine exact așa cm vorbesc și cu mine, da? Să nu crezi că vreau altceva decât să te chem la luciditate și la înțelepciune)
7. „Nedreptatea” este un cuvânt pe care eu nu-l mai folosesc de aproape patruzeci de ani.
Și te invit să faci la fel.
Nu avem măsura lucrurilor sau faptelor noastre. Nici măcar un pământean nu o are.
Din nou, ai grijă de ceea ce faci tu și lasă-i și pe ceilalți să facă la fel.
Învață de la toți, dacă poți. Iar dacă se ivește ocazia, învață-i și tu pe ei.
Ca specie, evoluăm împreună.
8. Întreabă înainte să presupui.
Întreabă persoana pe care tu o consideri agresată ce a gândit.
Întreab-o dacă reacția pe care a avut-o era cea pe care și-o dorea.
Întreab-o cm a interpretat ea ceea ce tu ai tradus drept agresiune.
Și întreabă terapeutul de ce a ales să procedeze într-un anumit fel.
S-ar putea să rămâi uimită de amândouă. Și de la amândouă vei învăța ceva.
Aceasta este poziția de care aș avea cea mai mare grijă: poziția învățăcelului.
Ca indivizi, evoluăm separat
photo by Pavel Danilyuk
