08/06/2026
Mulțumesc că ai crezut, mama. 🤍
Pe 1 octombrie 2011 am intrat prima oară în sala de anatomie.
Nu știam atunci cât de lung va fi drumul. Și nici cât de frumos.
15 ani de alegeri, de învățat, de construit. De nopți cu cărțile deschise, de examene, de pacienți care m-au învățat mai mult decât orice manual, de momente în care am ales să continui.
Azi am susținut presusținerea tezei de doctorat. Studiul TEMPEST — despre stentarea căilor biliare, despre 159 de pacienți care au avut încredere în medicină și în mine.
Mama și-a dorit asta pentru mine mai mult decât orice. A fost la absolvire. A aplaudat. A plâns.
Nu mai e aici de un an și două luni. Dar azi, undeva, știe.🤍
EN:
On October 1st, 2011, I walked into the anatomy dissection room for the first time.
I didn’t know then how long the road would be. Or how beautiful.
15 years of choices, of learning, of building. Of late nights, of exams, of patients who taught me more than any textbook, of moments where I chose to keep going.
Today I presented my pre-defense for my PhD thesis. The TEMPEST Study — on biliary stenting, 159 patients who trusted medicine and trusted me.
My mother wanted this for me more than anything. She was at my graduation. She clapped. She cried.
She’s been gone for a year and two months. But today, somewhere, she knows.
Thank you for believing in me, mama. 🤍
