Dr. Iancu Cezar - Medic de familie, Auxologico (2026)

06/09/2026

Sunt necesare vitaminele sau suplimentele pentru „imunitate” inainte de inceperea scolii? Cand sunt ele cu adevarat recomandate? (Daca aveti intrebari despre vitamine si suplimente pentru copii, lasati-le in comentarii)

Raspunsul scurt este nu. Un copil sanatos, care are o alimentatie suficient de variata, nu are nevoie de vitamine sau de siropuri pentru „cresterea imunitatii” doar pentru ca incepe scoala.

Imunitatea nu poate fi stimulata in cateva saptamani cu un produs cumparat din farmacie. Vitamina C nu impiedica aparitia racelilor, chiar daca administrarea regulata poate scurta foarte putin durata simptomelor si subliniez - foarte putin.

Pentru vitamina D, rezultatele privind prevenirea virozelor sunt neuniforme, iar beneficiul pare sa fie mai important la copiii care au intr-adevar deficit. Nici zincul, echinacea, beta-glucanii sau probioticele nu trebuie recomandate automat tuturor copiilor.
In cazul probioticelor, efectele depind inclusiv de tulpina folosita, deci nu putem vorbi despre un beneficiu general al oricarui produs.

Suplimentele sunt cu adevarat recomandate atunci cand avem un deficit confirmat sau un risc real: anemie feripriva (prin lipsa de fier), deficit de vitamina D sau B12, alimentatie foarte restrictiva, dieta vegana, tulburari de absorbtie precum boala celiaca sau bolile inflamatorii intestinale, anumite afectiuni cronice ori tratamente care influenteaza absorbtia nutrientilor.

Fierul, in special, nu ar trebui administrat preventiv fara evaluare medicala si analize, deoarece excesul poate fi toxic. Nici analizele pentru toate vitaminele nu trebuie facute automat unui copil sanatos. Investig*tiile se aleg in functie de alimentatie, simptome, crestere si factorii de risc.

Oboseala, paloarea, lipsa poftei de mancare, cresterea necorespunzatoare sau infectiile neobisnuit de severe pot necesita evaluare, dar nu inseamna automat ca lipseste o vitamina.

Cel mai bun sprijin pentru sistemul imunitar ramane mai putin spectaculos, dar mai eficient: somn suficient, alimentatie variata, miscare, timp petrecut afara, vaccinare si evitarea fumului de tigara. Suplimentele corecteaza o lipsa reala insa nu pot inlocui aceste lucruri si nu transforma un copil intr-unul care nu mai raceste.

Daca aveti intrebari despre vitamine si suplimente pentru copii, lasati-le in comentarii si va raspund.

02/09/2026

Cum putem regla programul de somn al copilului după vacanță și de ce este important pentru sănătatea lui?

Eu le recomand parintilor sa nu lase reglarea somnului pentru seara dinaintea inceperii scolii. Ceasul biologic nu se poate muta brusc cu doua sau trei ore. Ideal este sa incepem cu aproximativ doua saptamani inainte si sa mutam ora de culcare si ora de trezire cu 15-30 de minute la fiecare doua-trei zile.

Cea mai importanta este ora de trezire, care trebuie pastrata constanta inclusiv in weekend. Dimineata, copilul are nevoie de lumina naturala si de putina miscare, iar seara de o rutina linistita si previzibila: dus, preg*tirea hainelor pentru a doua zi, citit si apoi somn. Ecranele ar trebui inchise cu cel putin o ora inainte de culcare, iar telefonul sau tableta nu ar trebui sa ramana in dormitor.

Trebuie evitate somnul lung de d**a-amiaza, mesele grele seara si bauturile cu cofeina (verificam mereu compozitia, mai ales ca mai sunt bauturi ce au cofeina desi in istoricul lor marketizat nu par ca ar avea, insa eu am mai gasit surprize). Un copil de varsta scolara are nevoie, in general, de 9-12 ore de somn pe noapte.

Somnul nu inseamna doar odihna. In timpul lui se consolideaza memoria, se proceseaza informatiile invatate, se regleaza emotiile si se refac organismul si sistemul imunitar. Un copil care nu doarme suficient poate parea neatent, agitat, iritabil sau lipsit de motivatie.

Uneori, aceste manifestari sunt confundate cu probleme de comportament sau de concentrare, cand problema reala este lipsa somnului. Nu recomand administrarea de melatonina din proprie initiativa pentru reglarea programului.

De cele mai multe ori, rutina, consecventa si lumina de dimineata sunt suficiente. Daca cel mic sforaie puternic, are pauze de respiratie, se trezeste foarte greu, este somnolent in timpul zilei sau problemele de somn continua mai multe saptamani, este indicata o evaluare medicala

26/08/2026

De ce poate creierul sa localizeze durerea in alta zona decat cea in care se afla problema?

Atunci cand ne doare umarul, primul gand este ca problema trebuie sa fie in umar. Pare logic: locul in care simtim durerea ar trebui sa fie si locul din care aceasta porneste. Dar sistemul nervos nu functioneaza ca o harta perfecta. Functioneaza mai degraba ca un panou de alarma la care mai multi senzori folosesc aceleasi circuite.

Semnalele dureroase venite din piele, mu**hi sau articulatii pot ajunge in maduva spinarii la aceiasi neuroni care primesc informatii din organele interne. Creierul primeste semnalul de alarma, dar nu primeste intotdeauna si adresa exacta de la care acesta a plecat.

Pentru ca acesti neuroni sunt activati cel mai frecvent de semnalele venite din piele, creierul presupune ca tot de acolo provine durerea. Este ca un dispecer care primeste un apel pe o linie folosita de doua cladiri si trimite echipajul la adresa de la care vin, de obicei, cele mai multe apeluri.

Va ofer exemplul diafragmului. Nervii care transmit informatia din partea centrala a diafragmului ajung in aceleasi segmente ale maduvei spinarii ca nervii care preiau informatia din umar si din partea inferioara a g*tului. Din acest motiv, o problema aflata in apropierea diafragmului poate fi perceputa ca durere in umar.

Acest fenomen se numeste durere proiectata. Nu este acelasi lucru cu durerea care iradiaza de-a lungul traseului unui nerv. In durerea proiectata, sursa reala si locul in care pacientul simte durerea pot fi situate la distanta unul de celalalt.

Inflamatia poate face lucrurile si mai confuze. Unele terminatii nervoase din organele interne sunt aproape inactive in conditii normale, dar devin sensibile atunci cand apare inflamatia. Practic, sunt ca niste senzori care pana atunci stateau „adormiti”, iar inflamatia ii activeaza si le scade pragul de declansare.

Acest proces se numeste sensibilizare. D**a ce apare, un stimul usor poate provoca durere, fenomen numit alodinie, iar un stimul deja dureros poate fi perceput mult mai intens, fenomen numit hiperalgezie. Este ceea ce se intampla si cu pielea arsa de soare, cand chiar si un dus caldut sau o atingere usoara pot deveni greu de suportat.

Durerea nu este insa doar un semnal care urca din tesuturi spre creier pentru ca acesta poate, la randul sau, sa reduca sau sa amplifice acest semnal. Atentia, frica, experientele anterioare si asteptarile pot modifica intensitatea durerii prin circuite nervoase reale. De aceea, efectele placebo si nocebo nu inseamna ca durerea este imaginata, ci ca sistemul nervos poate regla „volumul” cu care aceasta este perceputa.

Locul in care simtim durerea este, asadar, un indiciu important, dar nu reprezinta intotdeauna diagnosticul. Uneori trebuie sa cautam problema chiar acolo unde doare. Alteori, trebuie sa urmarim cablurile alarmei si sa vedem de unde a pornit, de fapt, semnalul.

De aceea, nu examinez doar zona dureroasa, ci incearc sa inteleag tipul durerii, momentul aparitiei, factorii care o agraveaza si celelalte simptome care o insotesc.

Vi s-a intamplat vreodata sa simtiti durerea intr-un loc, iar d**a consult sa descoperiti ca problema era in alta parte? Daca doriti, povestiti-mi in comentarii. Iar daca aceasta explicatie v-a fost utila, distribuiti postarea - poate ajuta pe cineva sa inteleaga ca locul durerii nu este intotdeauna si locul bolii.

22/08/2026

In perioada urmatoare mai am disponibile 47 de locuri pentru inscriere pe lista de medicina de familie.

Pun accent pe preventie, diagnostic cat mai timpuriu, alegerea investig*tiilor potrivite si urmarirea evolutiei in timp, astfel incat fiecare decizie sa aiba o justificare clara.

Un simptom poate avea mai multe explicatii, iar uneori diferenta o face felul in care sunt puse cap la cap istoricul, consultul, analizele si evolutia de la un control la altul. La fel de important este ca tratamentul sa fie reevaluat atunci cand raspunsul nu este cel asteptat.

Pentru mine, o medicina de familie de calitate inseamna atentie la detalii, continuitate, explicatii clare si decizii medicale bine fundamentate.

In acest moment mai sunt 47 de locuri disponibile pentru inscriere.

Pentru inscrieri, imi puteti scrie in comentarii, in privat, sau pe whatsapp 0726 224 553

20/08/2026

Cum ar trebui sa arate medicina de familie, zi de zi?

Nu ca o succesiune de hartii, retete si trimiteri. Partea importanta ar trebui sa ramana actul medical in sine: intelegerea problemei, jonglarea cu diagnostice diferentiale, construirea unui diagnostic corect si alegerea unui tratament potrivit.

Medicina de familie trebuie sa priveasca dincolo de simptomul izolat. Simptomele trebuie corelate cu analizele, istoricul medical, tratamentele deja urmate si evolutia in timp. De multe ori, diagnosticul nu vine dintr-o singura investig*tie, ci din observarea unui tipar, din compararea rezultatelor de la un control la altul si din alegerea corecta a urmatorului pas. Asemeni unui detectiv ce urmareste un infractor.

Un rol important il are diagnosticul diferential. Acelasi simptom poate avea cauze foarte diferite, iar medicina de familie trebuie sa restranga posibilitatile, sa aleaga investig*tiile care chiar aduc informatie si sa evite, pe cat posibil, analizele sau tratamentele facute fara o directie clara.

Medicina de familie trebuie sa fie si proactiva. Sa identifice riscurile inainte sa devina boala, sa observe modificarile subtile care merita investig*te si sa diferentieze situatiile care necesita doar monitorizare de cele in care trebuie intervenit rapid sau este nevoie de evaluarea unui alt specialist.

La fel de importanta este urmarirea evolutiei bolii si a raspunsului la tratament. Daca lucrurile nu evolueaza asa cm ar trebui, diagnosticul trebuie reevaluat, nu doar continuat automat acelasi drum.

Uneori este nevoie si de o a doua opinie, de revizuirea unor investig*tii sau tratamente deja recomandate si de punerea tuturor informatiilor cap la cap, astfel incat pacientul sa inteleaga ce este cu adevarat important si care sunt pasii urmatori.

Asa ar trebui sa fie medicina de familie: medicina clinica, gandire, continuitate, diagnostic timpuriu si decizii luate cu sens.

18/08/2026

"Fierul trebuie luat in fiecare zi?" - Nu intotdeauna. (Daca ati luat fier, scrieti-mi in comentarii cm vi s-a recomandat: zilnic, de doua ori pe zi sau la doua zile? Si, mai ales, cm l-ati tolerat?)

Aici lucrurile devin putin mai interesante, pentru ca recomandarile clasice si datele mai noi nu sunt perfect identice. Multi pacienti au primit ani la rand fier zilnic, uneori chiar in mai multe prize pe parcursul zilei, doar ca intre timp am inteles mai bine rolul unui hormon numit hepcidina.

Ganditi-va la hepcidina ca la un portar care controleaza intrarea fierului din intestin in sange. Luam o doza de fier, organismul observa ca fierul incepe sa intre si creste hepcidina. Portarul inchide partial poarta pentru urmatoarele ore.De aceea, daca luam din nou fier d**a cateva ore, nu inseamna neaparat ca vom absorbi proportional mai mult. Putem ajunge doar sa lasam mai mult fier neabsorbit in intestin, iar acesta poate contribui la greata, dureri abdominale, constipatie sau diaree.

De aici a aparut ideea administrarii la doua zile. Studiile mai noi au aratat ca, atunci cand lasam un interval mai mare intre doze, hepcidina are timp sa scada si o proportie mai mare din doza urmatoare poate fi absorbita.
Dar aici trebuie facuta o precizare importanta: absorbtie mai buna din fiecare comprimat nu inseamna automat ca hemoglobina va creste mai repede. Studiile care au comparat administrarea zilnica cu cea la doua zile au gasit, in multe situatii, rezultate apropiate asupra hemoglobinei.
Asadar, nu trebuie sa intelegem ca „fierul zilnic este gresit” si nici ca „toata lumea trebuie sa ia fier doar la doua zile”.

Mai corect este asa: o singura doza zilnica ramane o varianta foarte buna pentru multi pacienti, iar administrarea la 48 de ore poate fi o alternativa foarte utila pentru cei care tolereaza greu tratamentul sau au reactii digestive.

Ce are din ce in ce mai putin sens este ideea ca, daca o tableta este buna, trei prize pe zi trebuie sa fie de trei ori mai bune.
Organismul nu este o galeata in care turnam fier pana se umple. Are propriul sistem de control al absorbtiei.
Si mai este ceva important: daca anemia este importanta, daca fierul oral nu este tolerat, nu se absoarbe sau exista pierderi continue de sange, discutia nu mai este doar „zilnic sau la doua zile”. Atunci trebuie sa vedem daca exista indicatie pentru fier intravenos.

Mai pe romaneste: nu exista o singura schema potrivita pentru toata lumea. Uneori zilnic este foarte bine. Alteori, la doua zile poate fi mai bine tolerat si eficient. Tratamentul trebuie adaptat pacientului, nu pacientul fortat sa se adapteze tratamentului.

13/08/2026

"Cum se ia corect fierul? Si de ce cafeaua de dimineata poate strica tot planul"

D**a ce alegem preparatul de fier, apare intrebarea urmatoare: „Bun, si cand il iau?” In principiu fierul oral se absoarbe mai bine pe stomacul gol, adica aproximativ cu o ora inainte de masa sau la distanta de masa. Recomand administrarea pe stomacul gol tocmai pentru ca alimentele pot reduce absorbtia.

Ganditi-va la intestin ca la o poarta prin care incercam sa introducem fierul in organism. Unele lucruri tin poarta mai deschisa, altele o blocheaza partial.
De exemplu, cafeaua si ceaiul contin polifenoli care pot lega fierul si ii reduc absorbtia. La fel, laptele si suplimentele cu calciu nu sunt cele mai bune „vecine” pentru comprimatul de fier.

Asadar, una dintre combinatiile pe care le vad frecvent – comprimatul de fier luat dimineata, urmat imediat de cafea cu lapte – este aproape exact combinatia pe care as incerca sa o evit.

Si atunci apare celebra intrebare: „Il iau cu vitamina C?”
Vitamina C poate creste absorbtia fierului. Din punct de vedere chimic, il ajuta sa ramana intr-o forma mai usor de absorbit. De aici vine recomandarea clasica de a lua fierul cu suc de portocale sau cu vitamina C.
Doar ca aici lucrurile sunt ceva mai interesante - un studiu randomizat pe 440 de pacienti cu anemie feripriva a comparat fierul administrat singur cu fierul asociat cu vitamina C. Recuperarea hemoglobinei si a depozitelor de fier a fost similara.

Cu alte cuvinte, vitamina C poate ajuta absorbtia, dar nu este oblig*toriu sa prescriem suplimente de vitamina C fiecarui pacient care ia fier. Daca aveti o alimentatie normala, puteti pur si simplu sa luati fierul cu apa. Nu este nevoie sa transformam fiecare comprimat de fier intr-un cocktail cu 500 sau 1000 mg vitamina C.

„Dar mie mi se face rau daca il iau pe stomacul gol.” Si aici raspunsul meu este simplu: atunci il putem lua cu putina mancare.
Da, absorbtia poate sa scada. Dar tratamentul trebuie sa functioneze si in viata reala, nu doar pe hartie. Daca stomacul gol va provoaca greata si d**a trei zile abandonati tratamentul, nu am castig*t nimic.

Este ca la o masina: mai bine mergem putin mai incet si ajungem la destinatie decat sa alegem traseul „perfect” si sa ne oprim d**a primii kilometri.

Asadar, regula practica este aceasta: fierul se ia ideal pe stomacul gol, cu apa, la distanta de cafea, ceai, lapte si calciu. Vitamina C poate ajuta, dar nu este oblig*torie. Iar daca nu tolerati fierul pe stomacul gol, il putem muta langa o masa si acceptam o absorbtie ceva mai mica in schimbul unei tolerante mai bune.

In postarea urmatoare discutam una dintre cele mai interesante schimbari din ultimii ani: fierul trebuie neaparat luat in fiecare zi sau uneori este mai bine la doua zile?

09/08/2026

„Ce fier sa prescriu unui pacient? Sulfat, fumarat, bisglicinat, lipozomal?”
Este o intrebare pe care mi-o pun constant atunci cand vad o anemie feripriva. (scrieti-mi in comentarii ce preparat ati folosit si, mai ales, cm l-ati tolerat: v-a dat greata, constipatie, dureri de burta sau l-ati putut lua fara probleme?)

Iata cm judec eu cand sunt intr-o astfel de situatie: „fier” nu inseamna un singur medicament. Este putin ca la apa minerala: toate contin apa, dar compozitia nu este identica. La fel si preparatele cu fier: toate incearca sa aduca fier in organism, dar forma chimica, cantitatea absorbita si toleranta digestiva pot fi diferite.

Cele mai vechi si mai bine studiate sunt sarurile feroase. Aici intra sulfatul feros, fumaratul feros si gluconatul feros (deci tot ce are feros in coada). Diferenta dintre ele tine in primul rand de cantitatea de fier elemental pe care o contin. De exemplu, intr-una din cartile pe care o studiez constant si pe care o indragesc foarte mult - Harrison's Principle of internal medicine, 325 mg de sulfat feros contin aproximativ 65 mg de fier elemental, aceeasi cantitate de fumarat feros aproximativ 107 mg, iar gluconatul feros aproximativ 39 mg. Deci daca vedeti „325 mg” pe doua cutii diferite, asta nu inseamna automat ca primiti aceeasi cantitate de fier. Este ca atunci cand doua fructe au aceeasi greutate, dar unul are mult mai multa coaja.
Aceste preparate sunt eficiente si au avantajul ca sunt foarte bine cunoscute, dar au si principalul lor dezavantaj: intestinul nu le iubeste intotdeauna. Pot provoca greata, dureri abdominale, constipatie, uneori diaree sau arsuri iar problemele digestive apar la cel putin 15–20% dintre pacienti, totusi cauza principala pentru care preparatele nu mai sunt luate, de aceea cantaresc bine solutia potrivita pentru fiecare pacient in parte.

Exista apoi preparate in care fierul este leg*t diferit, cm este fierul bisglicinat. Explicat pe scurt: molecula de fier este „transportata” intr-o forma care poate fi mai usor tolerata digestiv. Unele studii arata o absorbtie si o toleranta bune, dar cele mai multe date foarte solide pentru tratamentul clasic al anemiei feriprive raman tot pentru sarurile feroase traditionale.

Mai exista complexele de fier, precum fierul polizaharidic sau alte forme ferice, iar dintre preparatele mai noi exista feric maltol si forme precum fierul sucrosomial. Acestea au fost dezvoltate tocmai pentru a incerca sa reduca problema fierului care ramane neabsorbit in intestin si produce reactii digestive. Pot fi foarte utile la anumiti pacienti, mai ales atunci cand preparatele clasice nu sunt tolerate, dar asta nu inseamna ca sunt automat alegerea cea mai buna pentru toata lumea.

Iar daca fierul oral nu se absoarbe, pacientul nu il tolereaza, pierderile de sange continua sau anemia trebuie corectata mai repede, exista si fierul intravenos: fier sucroza, carboximaltoza ferica, derisomaltoza ferica si alte preparate. Aici sarim practic peste intestin. Daca fierul oral este ca si cm am umple un rezervor printr-un robinet ingust, fierul intravenos este ca si cm am aduce apa direct cu cisterna. Este mai rapid si mai predictibil, dar are alte indicatii si alte reactii adverse, deci nu este automat „mai bun”.

Concluzia importanta este aceasta: nu exista un singur „cel mai bun fier”. Exista forma potrivita pentru pacientul potrivit. Uneori alege preparatul clasic pentru ca este eficient si bine studiat, alteori alege unul mai bine tolerat, iar alteori trebuie sa trec la administrare intravenoasa.
Si mai este ceva important: cand alegem un preparat, nu ma gandesc doar la cifra mare de pe cutie ci ma uit la cantitatea de fier elemental. Aceea este cantitatea care ma intereseaza cu adevarat.

In postarea urmatoare discutam partea care poate face diferenta intre un tratament care functioneaza si unul care merge mult mai greu: cand se ia fierul, cu ce alimente nu trebuie combinat si daca vitamina C chiar este oblig*torie.

06/08/2026

Tusea care nu mai trece nu inseamna automat ca „a ramas raceala”. Asa ca azi vreau sa va fac un insight leg*t de cm judec cauza unei tuse. (Scrie in comentarii de cand ai tusea, daca este seaca ori nu, si in ce moment al zilei apare, ca sa aflam cauza)

Pacientii vin la cabinet si imi spun ca tusesc de cateva saptamani, insa primul lucru pe care incerc sa il aflu nu este ce sirop a luat, ci de unde pleaca tusea, pentru ca tusea nu este boala in sine, ci alarma organismului. Este ca un detector de fum: uneori incendiul a trecut, dar senzorul a ramas atat de sensibil incat porneste la aer rece, la ras, la vorbit mai mult sau la mirosuri puternice. Asa se intampla frecvent d**a o infectie respiratorie, cand tusea poate continua o perioada chiar daca raceala s-a vindecat.

Dar daca tusea persista, trebuie sa ne uitam si in alte directii. Poate pleca de la nas si sinusuri, mai ales daca aveti nas infundat, stranut, secretii sau senzatia ca se scurge ceva in g*t. Poate fi o forma de astm in care nu se aude neaparat suierat, iar singurul semn este tusea de noapte, la efort, la ras sau la aer rece.
Uneori este implicat refluxul, mai ales daca tusea apare d**a masa, la culcare, impreuna cu arsuri sau raguseala.
Alteori cauza este fumatul, vapatul, praful, poluarea sau chiar anumite medicamente pentru tensiune, care pot provoca o tuse seaca si iritativa.
La copii trebuie sa fim si mai atenti, pentru ca o tuse umeda care dureaza, un episod de inec sau o tuse aparuta brusc pot ascunde o cauza care nu se rezolva cu sirop.

De aceea nu are sens sa schimbam cate un sirop in fiecare saptamana, sperand ca unul dintre ele va nimeri problema. Asta inseamna sa vopsim detectorul de fum in loc sa cautam sursa fumului.
La adult, o tuse care depaseste aproximativ cateva saptamani trebuie evaluata, iar la copil discutam despre tuse ce necesita investig*tie aprofundata d**a aproximativ 2 saptamani. Daca apare respiratia grea, sange in sputa, durere in piept, febra persistenta, scadere in greutate sau stare generala proasta, consultul nu trebuie amanat si acele saptamani se transforma in zile si ore.

Daca imi spuneti de cand tusiti, daca tusea este seaca sau cu secretii si in ce moment al zilei este mai rea, imi oferiti deja primele indicii despre cauza. De multe ori, aceste trei raspunsuri sunt mai utile decat numele siropului pe care l-ati incercat.

30/07/2026

Il doare burta pe cel mic, dar problema poate sa nu fie acolo - una dintre situatiile cele mai des intalnite in cabinet.

La copilul sub 3 ani, durerea abdominala este greu de interpretat.
Copilul nu poate spune daca il doare sub coaste, in spate, cand urineaza sau cand respira. Uneori plange, isi strange picioarele, refuza mancarea sau arata pur si simplu spre burta.
Burta devine un fel de ecran pe care organismul proiecteaza mai multe probleme diferite.
O pneumonie situata la baza plamanului poate irita diafragma, iar creierul poate interpreta semnalul ca venind din abdomen insa o infectie urinara poate produce plans, agitatie, febra, varsaturi sau disconfort abdominal, fara ca micutul sa poata arata unde il doare cu adevarat.

Exista si un al doilea mecanism pe care imi place sa il explic parintilor - in timpul unei infectii, organismul elibereaza substante inflamatorii numite citokine. Acestea sunt mesajele prin care sistemul imunitar anunta creierul ca exista o problema.
Ele pot produce febra si implicit lipsa poftei de mancare, somnolenta, iritabilitate si o sensibilitate mai mare la durere. Pot influenta si miscarea intestinului, permeabilitatea intestinala si comunicarea dintre intestin si creier.
Este ca atunci cand sensibilitatea unei alarme este data prea tare. O cantitate normala de gaze, o contractie intestinala sau o usoara distensie pot fi percepute mai intens atunci cand organismul este deja inflamat.
Asta nu inseamna ca orice raceala „inflameaza intestinul” si nici ca citokinele sunt cauza demonstrata a fiecarei dureri abdominale. La copiii sub 3 ani, dovezile directe sunt limitate, ele arantandu-ne insa ca sistemele imunitar, nervos si digestiv nu functioneaza separat.

La aceasta varsta trebuie sa fim atenti si la un alt lucru: nu orice plans cu picioarele stranse inseamna colici.
Ele par intr-o perioada limitata a vietii sugarului si nu sunt o explicatie universala pentru orice copil mic care plange si pare ca are dureri.
Copilul trebuie evaluat rapid atunci cand durerea sau plansul sunt neobisnuite si apar impreuna cu:
- varsaturi verzi, sange in scaun, abdomen umflat sau tare, episoade intense de plans cu paloare ori somnolenta, refuzul lichidelor, urinari rare, febra si stare generala proasta, respiratie dificila, durere care se agraveaza sau un copil care devine greu de trezit.
La copilul sub 3 ani, diagnosticul nu il fac doar privind burta.
Trebuie ascultati plamanii, verificata urina, examinate organele genitale, evaluata hidratarea si urmarita starea generala. De aceea si uneori parinti ce imi trec pragul sunt contrariati ca ma uit si prin alte parti, nu doar la burtica.
Pentru ca uneori burta este doar locul in care se simte durerea si nu locul din care a pornit.

Stiu ca scriu uneori mai mult, insa daca va ajuta, puteti salva acest post si sa il recititi atunci cand aveti intrebari, sau de ce nu, chiar sa imi dati un mesaj si va raspund.

Monday	08:00 - 13:30
Tuesday	14:30 - 20:00
Wednesday	08:00 - 13:30
Thursday	14:30 - 20:00

Dr. Iancu Cezar - Medic de familie

06/09/2026

02/09/2026

26/08/2026

22/08/2026

20/08/2026

18/08/2026

13/08/2026

09/08/2026

06/08/2026

30/07/2026

Address

Opening Hours

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Listing takedown request