17/12/2025
Sunt momente în care nu vreau nimic de la viață.
Doar să mă lase să mă întorc. 🙏
-----------------------------------------------
Înapoi într-o iarnă.
Înapoi într-o copilărie
în care nu aveam multe…
dar aveam tot. ❄️
Dacă închid ochii, nu văd doar imagini.
Aud. Simt. Respir. 🫂
Ulița satului e albă, tăcută,
troiene cât gardurile.
Atât de mari, încât făceam tuneluri prin ele ca să ajungem la școală. ☺️
Ne strecuram prin zăpada care scârțâia sub picioarele noastre, râzând,
cu mâinile înghețate, cu ghiozdanele grele,
dar cu o bucurie care nu se explica.
Se trăia. 💞
După-amiezile și serile erau ale noastre. 🤸🤼♀️
Zi de zi.
Seară de seară.
Ne dădeam cu sania până nu ne mai simțeam picioarele.
Ne bulgăream până rămâneam fără aer.
Legam săniuțele una de alta și făceam tren pe stradă. 🚂
Râsetele noastre se auzeau departe.
Nu exista frică.
Nu existau griji.
Nu exista grabă.
Exista doar acum. ⏳️
Când intram în casă, eram leoarcă.
Plini de zăpadă, înghețați până la suflet.
Și începea ritualul care se repeta în fiecare seară: mătura. 😅
Ne scuturam de zăpadă unii pe alții pe fugă,
să nu ne prindă părinții și sa ne certe.
Râdeam, ne împingeam, ne încălzeam unii pe alții.
Și chiar și teama aceea mică
avea ceva cald în ea. 🤍
Dacă eram bolnavă și lipseam de la școală,
colegii veneau la mine.
Băteau la poartă.
Îmi aduceau temele.
Îmi explicau lecțiile.
Stăteau lângă mine.
Nu pentru că trebuiau.
Ci pentru că nimeni nu era lăsat singur, asa era lumea noastră. 💗
Ce aveam, era al tuturor.
Eu aveam bicicletă —
deci toată strada avea bicicletă. 🚲
Făceam câte o tură fiecare.
Așteptam.
Știam să așteptăm.
Știam sa împărțim.
Știam să fim unii cu alții.
Iarna adevărată începea pe 24 decembrie.
Împodobeam bradul din casă.
Neapărat natural. 🌲
Mirosul acela de cetină încă îl simt dacă închid ochii 🥹
Globuri de sticlă, beteală colorată,
bomboane de brad…
Doamne, ce gust bun aveau bomboanele acelea! ❤️
Le desfăceam încet,
de parcă ne era teamă să nu se termine copilăria odată cu ele.
Lasam ambalajul in brad, sa nu vadă părinții ca le-am mâncat! 😆
Îl făceam împreună cu emoție, cu râsete, și apoi stăteam și îl priveam...
știind ca sub el vor apărea cadouri. 🎁
Nu mari.
Dar așteptate cu o bucurie pe care azi rar o mai simți.
Apoi ieșeam în curte.
Acolo era bradul cel mare.
Imens...de îl vedea bunica din alt sat, direct de la geamul casei ei.
Împodobit cu becuri colorate și cutii mari, colorate, care lumina curtea, tot satul, toată copilăria mea! 💫
Și acolo venea Moș Crăciun. 🎅
Cu punguțele pregătite de părinții mei.
Curtea plină de copii, toți din sat.
Ochii mari.
Obrajii roșii.
Emoții care nu încăpeau în cuvinte.
Nu-mi mai amintesc ce era în pungi.
Dar îmi amintesc perfect cm ne simțeam:
împreună.
Protejați.
O mare familie.
După aceea porneam la colindat. 🎶
Ne strângeam mai mulți copii și băteam satul în lung și-n lat,
din poartă în poartă.
Cântam cu sufletul, nu cu vocea, ne mai încurcam în versuri, râdeam, ne țineam aproape unii de alții.
Ce primeam, împărțeam.
Bucuria nu se ținea doar pentru tine, asa era normal.
Ne întorceam târziu acasă,
cu mâinile înghețate,
obrajii arși de ger,
picioarele reci ca gheața…
dar cu sufletul care radia. ✨
Atunci aveam timp.
Atunci aveam oameni.
Atunci aveam de toate.
Și aveam mirosuri care nu pleacă niciodată.
Iarna, când gerul ne crăpa mâinile,
sora mea scotea crema ei cu miere și lapte. 🍯🥛
O ținea ca pe un bun de neprețuit.
Și uneori mi-o dădea și mie.
Puțin.
Cu grijă.
Ca pe ceva sacru.
Doamne… cm mirosea.
A cald.
A grijă.
A iubire.
A acasă.
Astăzi, când simt mirosul acela,
nu mă întorc într-o casă.
Mă întorc în mine.
Sunt din nou copilul acela
pe sanie,
sub bradul uriaș,
la colindat,
cu mâinile crăpate
și sufletul plin.
Și pentru câteva secunde, lumea se oprește, totul e din nou bine!
Iar sufletul meu....se liniștește! 🥰
Nu aveam multe.
Dar eram fericiți până la cer. 🤍
Câtă fericire încape într-un suflet,
atâta aveam și noi.
Timpul nu ne alerga.
Noi îl trăiam!
Nimeni nu se grăbea!
Parcă timpul ne iubea și el!
Și poate că adevărata bogăție a vieții nu e ce strângem…
ci iernile în care am fost iubiți fără să știm. 🤍
💫Tu unde te întorci, în gând, când ți se face dor?
*Unele poze sunt preluate de pe internet!
