Parohia Ortodoxă Română Casas Ibáñez

14/10/2026

Vă rugăm să țineți cont de așteptările parohiei noastre în ceea ce privește copiii la Sfânta Liturghie:

Dacă cei mici sunt gălăgioși, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă întârziați pentru că îmbrăcatul tuturor și ieșitul pe ușă au fost o adevărată provocare, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă micuțul dumneavoastră nu stă locului, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă bebelușul trebuie hrănit, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă cel mic pune întrebări tocmai în momentul cel mai nepotrivit, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă cineva plânge, scapă o jucărie sau trebuie să meargă pentru a treia oară la baie, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă micuțul dumneavoastră nu știe încă toate rugăciunile, răspunsurile sau exact când trebuie să stea jos ori în picioare, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă aveți impresia că v-ați petrecut întreaga Liturghie ocupându-vă de copii și că ați auzit aproximativ 12% din predică, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă dimineața de duminică este mai degrabă agitată decât liniștită, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă vă faceți griji că cei mici îi distrag pe oamenii din jur, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Dacă aveți un copil cu dizabilități sau cu nevoi speciale, vă rugăm să veniți în continuare la Sfânta Liturghie.

Copiii nu învață să fie parte din Biserică stând acasă până când vor putea sta liniștiți. Ei învață fiind aici, în Biserică.

Învață să-și facă semnul Sfintei Cruci privindu-ne.
Învață rugăciunile auzindu-ne rugându-ne.
Învață Sfânta Scriptură ascultând Cuvântul lui Dumnezeu.
Învață evlavia și respectul pentru cele sfinte privindu-ne cm ne închinăm și facem metanii.
Învață că Hristos este cu adevărat prezent în Sfânta Euharistie văzând dragostea și evlavia cu care ne apropiem de Sfântul Potir.
Învață că Biserica este casa lor pentru că noi le facem loc aici.

Foiala, șoaptele, plânsul bebelușilor și glasurile celor mici nu sunt semne că aceștia nu își au locul la Sfânta Liturghie. Sunt semne că Biserica este vie.

Așadar, aduceți bebelușii. Aduceți copiii mici. Aduceți-i și pe cei mai mari. Așezați-vă acolo unde cei mici pot vedea. Ieșiți puțin atunci când este nevoie, dar întoarceți-vă întotdeauna în biserică.

Prin Taina Sfântului Botez și prin Taina Mirungerii, acești copii au devenit membri deplini ai Trupului lui Hristos. Ei aparțin Bisericii. Au nevoie de harul Sfintelor Taine, de exemplul părinților lor și de dragostea și răbdarea întregii comunități parohiale.
Copiii nu sunt doar viitorul Bisericii Ortodoxe. Ei sunt parte din Biserică chiar acum!

Sursa text: Orthodox Church of the Annunciation

12/10/2026

E luni dimineața. O nouă săptămână își deschide ferestrele spre lume, iar în suflet încă mai răsună Evanghelia de ieri, a Semănătorului. Parcă nici nu s-a stins bine ecoul cuvintelor rostite în biserică și viața ne cheamă din nou în mijlocul grijilor, al întâlnirilor, al alergărilor noastre de fiecare zi.

Mă gândesc acum la faptul că Dumnezeu a ascuns păduri întregi în semințe atât de mici. Că într-o ghindă se odihnește făgăduința unui stejar, iar într-o inimă omenească, oricât de obosită, poate încolți sfințenia. Noi ne privim adesea prin neputințele, rănile și căderile noastre. Dumnezeu ne privește prin ceea ce am putea deveni împreună cu El. Noi vedem pământul crăpat de secetă. El vede grădina care așteaptă ploaia harului.

Și cât de tainic lucrează viața! Nimeni nu aude cm se deschide o sămânță în întunericul pământului, cm își întinde rădăcinile spre adânc și își pregătește întâlnirea cu lumina. Trăiesc cu gândul că așa lucrează Dumnezeu și în noi. În rugăciunile șoptite printre lacrimi, în iertările care ne dor, în îmbrățișările oferite atunci când și noi avem nevoie să fim îmbrățișați. Sunt primăveri ale sufletului pe care lumea nu le observă, dar pe care cerul le cunoaște.

Ieri am ascultat despre sămânță. Astăzi, la răsăritul unei noi săptămâni, începe vremea rodirii. Pentru că Evanghelia nu se încheie odată cu Sfânta Liturghie. Ea trebuie să coboare din auzul nostru în inimă și, de acolo, în mâinile cu care mângâiem, în cuvintele cu care ridicăm, în iubirea pe care o dăruim.

E luni dimineața. Cu siguranță, purtăm încă în noi pietrele unor neputințe și spinii unor griji. Dar Semănătorul nu a plecat. Dumnezeu nu Se descurajează din pricina pământului nostru neroditor. El continuă să semene, cu răbdarea unei iubiri care nu obosește să creadă în om.

Și, înainte ca zgomotul acestei săptămâni să ne acopere liniștea inimii, haideți să ne rugăm împreună:

Doamne, mai seamănă puțin în mine! Înmoaie ceea ce s-a împietrit, udă cu harul Tău ceea ce s-a uscat și fă din inima mea un pământ în care iubirea Ta să prindă rădăcini. Iar dacă voi reuși să înfloresc, ajută-mă să nu păstrez florile doar pentru mine, ci să aduc puțină primăvară și în sufletele celor pe care îi voi întâlni.

Fie ca săptămâna aceasta să ne găsească asemenea unor semințe în mâna lui Dumnezeu: mici, tăcute și pline de făgăduință. Iar la capătul ei, când vom privi în urmă, să descoperim că harul a crescut în noi ca un copac sub a cărui umbră s-au odihnit și alte suflete.

Cu Dumnezeu, înainte!

08/10/2026

Dragi credincioși!
Sâmbătă 10/10/26
Ora :18:00
Taina Sfântului Maslu 🙏
Vă așteptăm cu mult drag să dăm mulțumire Bunului Dumnezeu pentru toate darurile sale și să ne rugăm împreună pentru sănătate 🙏

30/09/2026

29/09/2026

17/09/2026

„𝗦𝗳â𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗦𝗶𝗹𝘂𝗮𝗻 𝗔𝘁𝗵𝗼𝗻𝗶𝘁𝘂𝗹 𝗻𝗲 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲 𝗰ă 𝗻𝗼𝗶 𝗻𝘂 𝘀𝘂𝗻𝘁𝗲𝗺 𝘀𝗺𝗲𝗿𝗶ț𝗶 ș𝗶, 𝗱𝗲 𝗮𝗰𝗲𝗲𝗮, 𝗻𝗲 𝗰𝗵𝗶𝗻𝘂𝗶𝗺 𝗽𝗲 𝗻𝗼𝗶 î𝗻ș𝗶𝗻𝗲 ș𝗶 î𝗶 𝗰𝗵𝗶𝗻𝘂𝗶𝗺 ș𝗶 𝗽𝗲 𝗰𝗲𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘁𝗿ă𝗶𝗲𝘀𝗰 î𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻ă 𝗰𝘂 𝗻𝗼𝗶.”

Scopul vieții este „a trăi în Duhul lui Dumnezeu”. Dacă trăim smerenia, dragostea și bunătatea la care ne îndeamnă Mântuitorul, avem relații personale cu ceilalți oameni, întemeiate pe dragoste.

Dacă nu urmăm calea lui Dumnezeu, ne purtăm ca niște dușmani unii față de alții. Sunt în familiile noastre persoane care, de douăzeci sau treizeci de ani, nu-și vorbesc, deși provin din aceeași mamă și din același tată. Sunt persoane care nu s-au spovedit și nu s-au împărtășit de foarte mulți ani.

Nu se poate ca în asemenea vase de lut, mânjite de păcate, să rodească smerenia sau fapta cea bună. Trebuie întâi curățit de patimi trupul nostru – acest vas de lut. Pentru acest lut al nostru facem atât de multe în viață, deși, într-o bună zi, el se stinge și se întoarce în pământ.

Trupul omenesc nu trebuie defăimat, pentru că poartă întru el harul lui Dumnezeu și va învia împreună cu sufletul nostru la Judecata Universală. De aceea, trupul nu trebuie urgisit; are nevoie de asceză, dar trebuie să fie și îngrijit, curat și sănătos.

Așa să străbatem această viață pământească, ținând seama și de trup, și de suflet, însă trupul să fie pe al doilea plan.

Pentru cele de trebuință trupului găsim timp, bani, energie și bună dispoziție. Când însă este vorba despre suflet, apar mii de piedici. Ne alarmăm la cel mai mic semn de boală a trupului, dar rămânem nepăsători la suferința sufletului slăbănogit de nehrană și lăsat în paragină.

Trebuie să dăm sufletului dreptul de întâietate, căci el este chipul lui Dumnezeu în noi. Să-l curățim prin pocăință și mărturisire adevărată, să-l întărim prin rugăciune și să-l hrănim cu Sfânta Împărtășanie, care ne unește cu Hristos.

Toate trec, iar viața noastră scade în fiecare an, în fiecare lună și în fiecare ceas.

𝗦ă 𝗻𝗲 𝘀𝗳𝗶𝗻ț𝗶𝗺 𝘃𝗶𝗮ț𝗮 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗦𝗳𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗧𝗮𝗶𝗻𝗲, 𝘀ă 𝘁𝗿ă𝗶𝗺 î𝗻 𝗯𝘂𝗻ă î𝗻ț𝗲𝗹𝗲𝗴𝗲𝗿𝗲 𝘂𝗻𝗶𝗶 𝗰𝘂 𝗮𝗹ț𝗶𝗶, 𝗳ă𝗿ă 𝗯â𝗿𝗳ă, î𝗻ș𝗲𝗹𝗮𝗿𝗲, 𝗶𝗻𝘃𝗶𝗱𝗶𝗲 ș𝗶 𝘂𝗿ă, ș𝘁𝗶𝗶𝗻𝗱 𝗰ă 𝘀𝘂𝗻𝘁𝗲𝗺 𝗰𝘂 𝘁𝗼ț𝗶𝗶 𝗳𝗶𝗶 𝗮𝗶 𝗔𝗰𝗲𝗹𝘂𝗶𝗮ș𝗶 𝗣ă𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲 𝗖𝗲𝗿𝗲𝘀𝗰.

— Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim

Revista Familia Ortodoxă

14/09/2026

Rugăciunea Sfintei Cruci

Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrajmasii Lui, şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Să piară cm piere fumul, cm se topeşte ceara de faţa focului, asa sa piară demonii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii, zicând:

Bucură-te, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, care goneşti demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad, a călcat puterea diavolului, şi te-a dăruit noua pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmasul.
O, preacinstită şi de viată făcatoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toti Sfinţii, în veci. Amin.

11/09/2026

Cel mai periculos anturaj al copilului tău s-ar putea să nu-l fi cunoscut niciodată. Este în telefonul lui... 😥

Ne-am obișnuit să credem că, dacă băiatul sau fata noastră este în cameră, acasă, lângă noi, este în siguranță. „Măcar nu umblă pe străzi…” Numai că astăzi strada a intrat în casă. A intrat prin telefon.

Acolo copilul tău poate întâlni oameni pe care tu nu-i vei vedea niciodată. Acolo poate învăța că valoarea unui om se măsoară în bani, haine, mașini, urmăritori și like-uri. Acolo poate vedea vulgaritatea prezentată drept normalitate, lipsa de respect prezentată drept curaj și succesul fără muncă prezentat drept model de viață.

Și poate cel mai dureros este că noi, părinții, îi cumpărăm telefonul, îi plătim internetul și apoi nu mai știm aproape nimic despre lumea în care copilul nostru petrece ore întregi.

Nu spun să le luăm telefoanele și nici să-i ținem sub un clopot de sticlă. Spun doar atât: vorbiți cu ei! Intrați în camera lor. Întrebați-i ce îi bucură, ce îi sperie, pe cine urmăresc, cine le sunt prietenii, ce vise au. Și, mai ales, ascultați-i fără să-i judecați din prima. Pentru că, dacă un copil simte că acasă va fi doar certat, data viitoare nu vă va mai spune nimic.

Să nu ne mulțumim că avem copii „cuminți”, care stau toată ziua în cameră. Uneori, în spatele unei uși închise, un copil poate duce lupte despre care părinții lui nu știu absolut nimic. Poate fi umilit, amenințat, manipulat, poate căuta validare de la străini sau poate ajunge să creadă că viața lui nu valorează nimic doar pentru că nu seamănă cu viețile perfecte pe care le vede pe un ecran.

Copiii noștri nu au nevoie doar de Wi-Fi. Au nevoie de noi. De timpul nostru. De întrebările noastre. De îmbrățișarea noastră. De limite. De educație. De credință. De un „Ce ai pe suflet?” spus la momentul potrivit.

Părinte, nu aștepta să apară o problemă ca să descoperi lumea în care trăiește copilul tău. Așază-te lângă el astăzi. Lasă și tu telefonul deoparte și vorbește cu el.

Pentru că uneori 10 minute de conversație adevărată cu propriul copil pot face mai mult decât 10 ore în care doar îl supraveghezi de la distanță.

Și să nu uităm ceva: înainte să le cerem copiilor să lase telefonul din mână, poate ar trebui să ne vadă și pe noi făcând același lucru.