27/08/2026
Nu am căutat niciodată luxul, nu m-am măsurat cu el, pur și simplu, pentru că nu m-a atras.
Dar definiția lui — la fel ca și percepția mea asupra binelui — s-a schimbat mult și a căpătat alte contururi în ultimii ani, de când trăiesc între două lumi: pe o insulă îndepărtată și, în același timp, în mijlocul civilizației - Iar puntea dintre ele pare să devină din ce în ce mai șubredă pentru mine.
Îmi dau seama că binele nu se află neapărat în lucrurile rare pentru care muncim și sacrificăm atât de mult.
Aici, cele mai prețioase lucruri nu costă aproape nimic, dar drumul pana la ele recunosc și știu ca nu mi-a fost deloc ușor.
Respirația. Practica. Soarele dimineții pe piele. Marea. Vântul. Tăcerile.
Dar mai ales, diminețile care nu se grăbesc nicăieri.
Timpul de a ne hrăni corpul, mintea, sufletul, spațiul interior din care să putem primi cu adevărat viața pe care o trăim.
Și poate că cel mai mare lux — sau cel mai de preț bine dintre toate — este sentimentul că timpul, în sfârșit, îmi aparține și mie
living