08/09/2026
RAPORT DE CAZ CLINIC
Sarcină ectopică tubară tratată conservator cu metotrexat - evoluție clinică, biochimică și ecografică
Pacientă: 25 ani
DUM: 23.04.2026
Perioada urmăririi: 03.06.2026 - 08.09.2026
1. Prezentarea inițială
Pacienta s-a prezentat la consultație ginecologică la 03.06.2026, pentru amenoree, în contextul unui test de sarcină pozitiv efectuat anterior, asociată cu dureri pelvine de intensitate redusă.
La examenul clinic, starea generală era satisfăcătoare, abdomenul moale, fără semne de iritație peritoneală. Examenul ginecologic nu a evidențiat modificări sugestive pentru o complicație acută: uter de dimensiuni aproximativ normale, mobil, nedureros, fără formațiuni anexiale clinic evidente.
În contextul sarcinii incipiente fără localizare certă s-a stabilit inițial diagnosticul de lucru de sarcină cu localizare necunoscută (PUL - Pregnancy of Unknown Location) și s-a indicat monitorizarea dinamică prin β-hCG și ecografie transvaginală.
2. Dinamica inițială a β-hCG
La 05.06.2026, β-hCG a fost 852 mUI/ml, iar la 07.06.2026 - 1173 mUI/ml.
Creșterea în aproximativ 48 de ore a fost de circa 37,7%, reprezentând o dinamică suboptimă și ridicând suspiciunea unei sarcini neviabile și/sau ectopice.
Ulterior, evaluarea ecografică a susținut localizarea extrauterină.
3. Stabilirea diagnosticului
La examinarea ecografică transvaginală din 08.06.2026, cavitatea uterină nu prezenta sac gestațional intrauterin, iar la nivel anexial drept a fost identificată o formațiune de aproximativ:
32,4 × 16,3 × 23,1 mm, volum calculat 6,36 ml.
Aspectul ecografic, coroborat cu dinamica necorespunzătoare a β-hCG și absența unei sarcini intrauterine, a fost considerat sugestiv pentru sarcină ectopică tubară dreaptă.
Pacienta era stabilă hemodinamic și nu prezenta semne clinice de ruptură tubară sau hemoperitoneu semnificativ, fiind considerată eligibilă pentru tratament conservator.
4. Tratamentul cu metotrexat
S-a optat pentru tratament medicamentos cu metotrexat (MTX).
Conform documentației, suprafața corporală a fost calculată la aproximativ 1,58 m², corespunzând unei doze de aproximativ 80 mg MTX la 50 mg/m².
Prima administrare a fost efectuată în 08.06.2026.
În contextul evoluției ulterioare și al monitorizării clinico-paraclinice, la 23.06.2026 a fost administrată o a doua doză de metotrexat, 80 mg.
5. Evoluția ecografică
Urmărirea ecografică a demonstrat o evoluție particulară, cu persistența și chiar creșterea tranzitorie a volumului masei anexiale după administrarea MTX:
Data
Dimensiuni
Volum
08.06.2026
32,4 × 16,3 × 23,1 mm
6,36 ml
16.06.2026
31,0 × 17,0 × 21,7 mm
5,98 ml
22.06.2026
31,3 × 20,6 × 28,6 mm
9,65 ml
06.07.2026
31,6 × 23,7 × 29,2 mm
11,41 ml
08.09.2026
23,2 × 16,3 × 17,9 mm
3,53 ml
În prima etapă s-a constatat astfel persistența masei ectopice, urmată de creșterea tranzitorie a volumului până la aproximativ 11,4 ml.
În condițiile stabilității clinice, această evoluție morfologică a fost urmărită conservator, fără indicație imediată de tratament chirurgical.
Ulterior s-a produs o regresie ecografică evidentă. La 08.09.2026, volumul formațiunii era de numai 3,53 ml, reprezentând o reducere de aproximativ 69% față de volumul maxim documentat.
6. Rezultatul tratamentului
La evaluarea din 08.09.2026, β-hCG a fost:
0,9 mUI/ml.
Valoarea confirmă rezoluția biochimică a sarcinii ectopice.
Ecografic persistă o formațiune anexială dreaptă reziduală de aproximativ 23 mm, însă aceasta se află în regresie semnificativă și, în contextul negativării β-hCG, este compatibilă cu modificări reziduale post-ectopică/țesut în curs de organizare și resorbție, fără dovezi biochimice de activitate trofoblastică persistentă.
7. Concluzie
Cazul reprezintă o sarcină ectopică tubară dreaptă, diagnosticată precoce la o pacientă stabilă clinic și tratată conservator cu metotrexat, cu necesitatea unei administrări suplimentare de MTX și monitorizare clinică, biochimică și ecografică prelungită.
Evoluția este remarcabilă prin discordanța temporară dintre aspectul ecografic și evoluția biologică: masa anexială a persistat și și-a crescut tranzitoriu volumul după inițierea tratamentului, fără deteriorare clinică, pentru ca ulterior să intre într-o regresie evidentă.
La trei luni de la inițierea tratamentului se constată:
β-hCG 0,9 mUI/ml - remisiune biochimică completă, asociată cu regresia cu aproximativ 69% a volumului formațiunii anexiale față de dimensiunea maximă documentată.
Persistența unei imagini anexiale reziduale după negativarea β-hCG nu reprezintă, în sine, eșec terapeutic și nu constituie indicație chirurgicală în absența simptomatologiei sau a semnelor de complicație.
Diagnostic final:
Sarcină ectopică tubară dreaptă tratată medicamentos cu metotrexat - tratament conservator reușit, cu rezoluție biochimică completă și regresie ecografică progresivă a masei anexiale reziduale.
Pacienta continuă dispensarizarea.