06/09/2026
Se întâmplă frecvent să credem că un copil "NU VREA să.. "
"Nu vrea să vorbească"
"Nu vrea să scrie"
"Nu vrea să strângă lucrurile.." etc.
Există un sâmbure de adevăr în această concluzie: copilul refuză, se opune.
Dar .. la rădăcina acestui refuz sunt motive de care nu suntem constienti si cauze concrete care îl împiedică pe copil să poată face actiunea care i se cere.
Deseori "nu vrea" este de fapt "nu poate" sau " nu stie cm să facă" sau ceea ce îi cerem este prea mult/ prea greu.
Este posibil ca acel copil să aibă dificultăti de concentrare, care tin de chimia din corpul lui, nu de vointă.
Este posibil să aibă mici dificultăti de motricitate, fie legată de miscări fine ale mâinii - dacă ne referim la scris, fie legate de muschii implicati în vorbire.
Este posibil să aibă dificultăti de memorare a miscărilor, ceea ce se numeste "memoria procedurală sau memoria de lucru", altfel spus - uită CUM se face, după vorba populară "de la mână pân' la gură"..
Așa că .. în loc să etichetăm refuzul copilului drept încăpătânare sau lene, data viitoare ar fi mai de ajutor pentru copil și interactiunea noastră cu el să ne gândim unde, sub ce formă, întâmpină dificultăti si cm îl putem sprijini să le depăsească.
Nu înseamnă că ne resemnăm si lăsăm copilul cu dificultatea lui.
Mai curând devenim sprijin pentru copil să îsi dezvolte acele abilităti care îi lipsesc si care îl împiedică să facă lucrurile pe care acum le refuză.
Odată cu reînceperea școlii, provocările de acest tip fac parte din nou din rutina fiecărei zile, atât pentru părinti cât si pentru cadrele didactice.
Însă cu un "ochi" mai atent la dificultătile mărunte, puse "cap la cap", puteti deosebi "lenea" (unui copil care stie si poate, dar nu are chef încă) de refuzul unui copil care înseamnă de fapt un mare "nu pot".
Vă doresc un an scolar în care să puteti construi abilităti folositoare la copii si cât mai multe zile cu calm și răbdare!
🙏☀️💝
Psiholog Geanina Gîlcă