Dr. Roxana Novac - medic primar endocrinolog

16/06/2026

Axa intestin–tiroidă integrează căi endocrine, imunitare și metabolice, care depind în mare măsură de echilibrul microbiotei intestinale.

📌 Componentele-cheie ale axei intestin–tiroidă

🔹 Conversia hormonilor tiroidieni: aproximativ 20% din hormonul tiroidian inactiv T4 este transformat în hormonul activ T3 la nivelul tractului digestiv. O funcționare optimă a intestinului este esențială pentru această conversie, care este adesea afectată la persoanele cu tulburări digestive.

🔹 Microbiomul și imunitatea: un microbiom intestinal echilibrat este esențial pentru menținerea homeostaziei sistemului imunitar.

🔹 Disbioza (dezechilibrul bacteriilor intestinale) și reducerea diversității microbiene pot fi asociate cu bolile autoimune ale tiroidei.

🔹 Absorbția nutrienților: funcționarea sănătoasă a intestinului este necesară pentru absorbția nutrienților esențiali în producerea hormonilor tiroidieni, precum iodul, fierul, seleniul și zincul.

📌 Impactul bidirecțional

🔹 Influența intestinului asupra tiroidei: disbioza intestinală poate reduce conversia T4 în T3, poate afecta absorbția nutrienților și poate declanșa procese inflamatorii.

🔹 Influența tiroidei asupra intestinului: hormonii tiroidieni acționează asupra intestinului prin reglarea integrității barierei intestinale (joncțiunile strânse – tight junctions) și a motilității intestinale. Nivelurile scăzute de hormoni tiroidieni (hipotiroidismul) duc frecvent la reducerea motilității intestinale, ceea ce poate agrava disbioza.

🔹 Rolul alimentației: identificarea sensibilităților alimentare și reducerea consumului de alimente cu potențial inflamator pot contribui la gestionarea relației dintre intestin și tiroidă.

15/06/2026

Un nou studiu publicat în JAMA Network Open aduce informații importante despre controlul greutății în perioada tranziției la menopauză.

Cercetătorii au urmărit peste 38.000 de femei timp de 12 ani și au comparat mai multe modele alimentare. Două dintre acestea s-au asociat cel mai puternic cu o creștere mai mică în greutate și cu un risc redus de obezitate:

✅ Dieta cu potențial insulinic scăzut
✅ Planetary Health Diet

Ambele au avut caracteristici comune:
🔹 Consum mai mare de nuci, leguminoase, fructe, legume și cereale integrale
🔹 Mai multe proteine vegetale și grăsimi nesaturate
🔹 Mai puțină carne roșie și procesată
🔹 Consum redus de cartofi prăjiți și alimente bogate în sodiu

Femeile cu cea mai mare aderență la Planetary Health Diet au avut un risc cu 54% mai mic de a dezvolta obezitate comparativ cu cele cu cea mai mică aderență. În schimb, dietele cu potențial insulinic ridicat au fost asociate cu cea mai mare creștere în greutate.

Rezultatele susțin ideea că, în menopauză, calitatea alimentației contează mai mult decât dezbaterea simplistă „carbohidrați vs. grăsimi”. Modelele alimentare bazate pe alimente vegetale minim procesate, grăsimi sănătoase și un impact insulinic redus pot ajuta la contracararea schimbărilor hormonale și metabolice care favorizează acumularea de țesut adipos.

Menopauza nu este doar o tranziție hormonală, ci și o oportunitate importantă pentru intervenții nutriționale preventive.

15/06/2026

Dacă sunteți pacient cu boala oculară tiroidiană (Thyroid Eye Disease – TED), vă invităm să susțineți cercetarea în acest domeniu completând un scurt chestionar.

📌 Societatea internațională de Tiroidologieeste interesată să înțeleagă experiențele pacienților care trăiesc cu boala oculară tiroidiană. Vă invităm să alocați câteva minute din timpul dumneavoastră pentru a completa acest scurt sondaj online.

📌 Puteți participa la sondaj accesând linkul de mai jos:

https://www.surveymonkey.com/r/8NNG7Z9

După completarea chestionarului, apăsați pe butonul „Submit” (Trimite).

📌 Vă rugăm să rețineți că participarea dumneavoastră este voluntară și anonimă.

Vă mulțumim anticipat pentru timpul acordat și pentru contribuția dumneavoastră! 🙏

Take this survey powered by surveymonkey.com. Create your own surveys for free.

14/06/2026

Perturbatorii endocrini din alimente

Perturbatorii endocrini din alimente — precum BPA, ftalații și pesticidele — imită sau blochează hormonii naturali ai organismului, ceea ce poate duce la probleme metabolice, tulburări de reproducere și modificări ale dezvoltării.

📌 Impactul principal asupra sistemului hormonal:

Interferența cu receptorii: substanțele chimice interacționează cu receptorii hormonilor tiroidieni, estrogenici, androgenici, progesteronici și ai retinoizilor.

Imitare și blocare: perturbatorii endocrini (EDC) pot imita hormonii organismului, provocând o stimulare excesivă, sau pot bloca receptorii, determinând răspunsuri hormonale diminuate.

Dereglări metabolice: unele substanțe chimice favorizează depunerea grăsimii și contribuie la creșterea în greutate.

Probleme de dezvoltare și reproducere: expunerea la aceste substanțe este asociată cu infertilitatea, pubertatea precoce și bolile tiroidei.

📌 Surse comune de perturbatori endocrini în alimentație

Ambalaje din plastic și conserve: BPA (Bisfenol A), prezent în căptușelile conservelor și în recipientele din plastic, perturbă căile hormonale ale estrogenului.

Aditivii și conservanții pot provoca inflamație și stres oxidativ.

PFAS (substanțe per- și polifluoroalchilice) reprezintă un grup vast de peste 14.000 de compuși sintetici, cunoscuți drept „substanțe chimice eterne”, utilizați încă din anii 1940 pentru a face produsele rezistente la apă, grăsime și pete.

Pesticide și contaminanți: reziduuri de pesticide pe produsele agricole convenționale și poluanți de mediu (precum dioxinele) prezenți în produsele de origine animală.

📌 Cum poți reduce expunerea

Evită alimentele conservate în cutii metalice: alege recipiente din sticlă, inox sau porțelan.

Evită folosirea plasticului la încălzire: nu încălzi alimentele în recipiente din plastic la cuptorul cu microunde, deoarece căldura favorizează eliberarea unor substanțe chimice din material.

📌 Verifică etichetele: evită produsele care conțin parabeni sau alți perturbatori

12/06/2026

Dieta mediteraneană tradițională și tiroida

📌 Dieta mediteraneană tradițională se caracterizează printr-un consum ridicat de fructe, legume, leguminoase, nuci, pește, carbohidrați complecși și ulei de măsline extravirgin.

📌 Dieta mediteraneană poate fi benefică pentru afecțiunile autoimune ale tiroidei (boala Hashimoto și boala Graves), deoarece mută accentul de la alimentele ultraprocesate și proinflamatorii către alimente bogate în nutrienți și de origine vegetală, protejând glanda tiroidă de stresul oxidativ.

📌 Aportul ridicat de polifenoli și antioxidanți din fructe și legume protejează tiroida împotriva daunelor provocate de radicalii liberi, care altfel pot agrava atacurile autoimune.

📌 Această dietă furnizează minerale și vitamine esențiale pentru funcționarea optimă a tiroidei, inclusiv seleniu (din pește, nuci și semințe), care protejează tiroida, zinc necesar pentru sinteza hormonilor și vitamina D implicată în reglarea sistemului imunitar.

⚠️ Chiar și alimentele care caracterizează această dietă pot fi contaminate cu substanțe chimice cunoscute sub denumirea de perturbatori endocrini (EDs), care interferează puternic cu funcția glandei tiroide la diferite niveluri și pot afecta sinteza hormonilor.

📌 O atenție deosebită trebuie acordată alegerii alimentelor și provenienței acestora din metode agricole sustenabile, care reduc la minimum utilizarea pesticidelor și a altor substanțe ce pot acționa ca perturbatori endocrini.

10/06/2026

La 43 de ani am înțeles că mișcarea nu înseamnă să faci un singur lucru. Înseamnă să ai grijă de corpul tău din toate direcțiile.

Mă uit la activitățile mele din ultimele zile: alergare, forță, HIIT, cardio, Pilates. Dacă acum câțiva ani credeam că trebuie să aleg între alergat sau fitness, astăzi știu că sănătatea unei femei după 40 de ani are nevoie de mult mai mult decât atât.

Trăim o perioadă în care corpul nostru trece prin transformări hormonale profunde. Fie că vorbim despre perimenopauză sau despre apropierea menopauzei, fluctuațiile estrogenului influențează masa musculară, densitatea osoasă, metabolismul, somnul, nivelul de energie și chiar felul în care ne recuperăm după efort. Nu este „în capul nostru”. Este biologie.

Tocmai de aceea nu mai fac mișcare pentru a arde calorii. Fac mișcare pentru a-mi păstra sănătatea.

Alergarea îmi antrenează inima și rezistența. Forța îmi protejează mușchii și oasele. Pilates îmi îmbunătățește mobilitatea, postura și controlul corpului. HIIT-ul îmi stimulează capacitatea cardiovasculară. Toate au rolul lor.

Cea mai mare lecție pe care am învățat-o este că nu cantitatea face diferența, ci consecvența.

Nu trebuie să faci două ore pe zi și nici să te epuizezi. Pentru majoritatea femeilor de peste 40 de ani, obiectivul realist este să existe mișcare aproape zilnic: 20, 30 sau 40 de minute, în funcție de zi, de energie și de program. Uneori este o alergare. Alteori este un antrenament de forță. Uneori este Pilates sau o plimbare alertă. Important este să continui.

Datele științifice susțin exact această abordare. Recomandările internaționale pentru adulți includ minimum 150 de minute de activitate aerobică moderată pe săptămână și cel puțin două sesiuni de antrenament de forță. Asta înseamnă, în practică, aproximativ 20-30 de minute de mișcare pe zi și câteva antrenamente de rezistență pe săptămână.

Mai mult, studiile arată că la femeile aflate în perimenopauză și menopauză, combinația dintre exercițiile aerobice și cele de forță aduce cele mai importante beneficii pentru sănătatea cardiovasculară, masa musculară și densitatea osoasă.

Un studiu publicat în 2023 a arătat că antrenamentul de forță este eficient în combaterea pierderii de masă musculară și de forță asociate vârstei și menopauzei.

Alte meta-analize au demonstrat că exercițiile fizice cresc capacitatea cardiovasculară și forța musculară la femeile aflate după menopauză, iar combinația dintre cardio și forță pare să ofere cele mai bune rezultate pentru sănătatea pe termen lung.

Așa că, dacă mă întrebați care este secretul, răspunsul meu este simplu:

Nu căutați antrenamentul perfect. Căutați rutina pe care o puteți repeta ani de zile.

La 43 de ani nu mă antrenez ca să demonstrez ceva. Mă antrenez pentru femeia care vreau să fiu la 50, la 60 și la 70 de ani. Puternică. Mobilă. Independentă. Cu oase sănătoase, cu mușchi funcționali și cu energie pentru viața pe care vreau să o trăiesc.

Iar asta nu se construiește într-o zi. Se construiește din 20-30-40 de minute, aproape în fiecare zi. ❤️

09/06/2026

De la „sindrom de ovar polichistic” la POMS – Sindrom Ovarian Metabolic Endocrin

În ultimii ani, comunitatea medicală internațională a propus schimbarea denumirii cunoscutului „sindrom de ovar polichistic” (SOP/SPOS) în POMS – Sindrom Ovarian Metabolic Endocrin (în engleză, Polycystic O***y Syndrome fiind reconsiderat ca Polyfollicular Ovarian Metabolic Syndrome sau alte variante similare propuse de grupurile de experți).

Motivul principal al acestei schimbări este faptul că vechea denumire nu reflectă corect complexitatea afecțiunii. Termenul „ovar polichistic” pune accent exclusiv pe aspectul ovarelor la ecografie, deși multe paciente cu acest sindrom nu prezintă ovare cu aspect polichistic, iar altele pot avea acest aspect fără să sufere de sindrom.

În realitate, afecțiunea este una complexă, care implică mult mai mult decât ovarele. Ea include tulburări hormonale (hiperandrogenism), dereglări metabolice precum rezistența la insulină, risc crescut de diabet zaharat de tip 2, dislipidemie, obezitate și un risc cardiovascular crescut. De asemenea, poate afecta fertilitatea, ciclul menstrual și sănătatea psihologică.

Noua denumire, POMS – Sindrom Ovarian Metabolic Endocrin, evidențiază mai bine cele două componente esențiale ale bolii: componenta endocrină (hormonală) și componenta metabolică, recunoscând că aceasta este o afecțiune sistemică și nu doar o problemă a ovarelor.

Schimbarea denumirii are rolul de a îmbunătăți înțelegerea bolii atât în rândul pacienților, cât și al profesioniștilor din sănătate, de a reduce confuziile generate de termenul „polichistic” și de a încuraja o abordare medicală mai completă, centrată pe toate manifestările și riscurile asociate acestei afecțiuni.

08/06/2026

Ce spune știința? Tiroida îmi poate provoca anxietate?

„Am palpitații, sunt agitat(ă), nu mă pot concentra. Oare este de la tiroidă?”

Răspunsul este: da, uneori.

Hormonii tiroidieni influențează inclusiv funcționarea creierului. Atunci când sunt produși în exces (hipertiroidism), pot apărea simptome precum:
✔️ nervozitate și iritabilitate;
✔️ palpitații;
✔️ tremor;
✔️ insomnie;
✔️ senzația permanentă de neliniște.

Aceste manifestări sunt adesea confundate cu anxietatea sau atacurile de panică.

Pe de altă parte, în hipotiroidism sunt mai frecvente oboseala, lipsa de energie, dificultățile de concentrare și simptomele depresive.

Totuși, este important de știut că majoritatea persoanelor cu anxietate au analize tiroidiene normale. De aceea, nu orice anxietate este cauzată de o afecțiune endocrină.

Concluzia? Tiroida poate influența starea emoțională, însă diagnosticul corect necesită o evaluare medicală completă. Uneori cauza este psihologică, alteori endocrină, iar diferența o fac simptomele, examenul clinic și analizele.

Ați făcut vreodată analizele tiroidei pentru simptome precum anxietate, palpitații sau insomnie?

06/06/2026

Ce spune știința? Cortizolul îngrașă?

„M-am îngrășat din cauza cortizolului.”
„Am burtă din cauza stresului.”
„Trebuie să-mi scad cortizolul ca să slăbesc.”

Sunt afirmații pe care le aud frecvent în cabinet. Dar cât este mit și cât este realitate?

Cortizolul este un hormon produs de glandele suprarenale și are un rol esențial în organism. Ne ajută să răspundem la stres, contribuie la reglarea glicemiei, a tensiunii arteriale și a metabolismului energetic. Fără cortizol, nu am putea funcționa normal.

În condiții obișnuite, cortizolul nu „îngrașă”. Problema apare atunci când nivelurile sale rămân crescute pentru perioade lungi de timp, fie din cauza unor boli endocrine, fie în contextul stresului cronic asociat cu modificări ale stilului de viață.

Știința arată că stresul cronic poate favoriza creșterea în greutate prin mai multe mecanisme:
✔️ crește apetitul, în special pentru alimente bogate în zahăr și grăsimi;
✔️ favorizează mâncatul emoțional;
✔️ afectează calitatea somnului;
✔️ reduce nivelul de activitate fizică;
✔️ poate contribui la acumularea grăsimii abdominale.

Cu toate acestea, pentru majoritatea persoanelor, excesul ponderal nu este cauzat direct de cortizol, ci de comportamentele și modificările metabolice asociate stresului cronic.

Există însă o situație în care cortizolul crescut poate determina în mod direct creștere ponderală: sindromul Cushing. Aceasta este o boală endocrină caracterizată prin exces de cortizol, în care apar semne specifice precum creșterea în greutate predominant abdominală, fața rotundă, vergeturi violacee, hipertensiune arterială și slăbiciune musculară. Din fericire, este o afecțiune rară și nu explică majoritatea cazurilor de obezitate.

Ce putem face?

În loc să căutăm suplimente „anti-cortizol” sau soluții miraculoase, dovezile științifice susțin măsuri mult mai simple:
✔️ somn de calitate;
✔️ activitate fizică regulată;
✔️ alimentație echilibrată;
✔️ gestionarea stresului prin tehnici de relaxare, mindfulness sau consiliere psihologică atunci când este necesar.

Concluzia? Cortizolul nu este principalul vinovat pentru creșterea în greutate la majoritatea oamenilor. Stresul cronic poate influența metabolismul și comportamentul alimentar, dar obezitatea este o boală complexă, determinată de factori biologici, psihologici, sociali și de mediu. În endocrinologie, răspunsurile simple la probleme complexe sunt rareori cele corecte, iar concentrarea exclusivă asupra cortizolului riscă să ne distragă atenția de la adevărații factori care contribuie la creșterea în greutate.

04/06/2026

Ce spune știința? Detoxifierea – realitate sau marketing?

„Detox de 3 zile”, „ceai care elimină toxinele”, „sucuri care curăță organismul”, „resetare metabolică” – sunt mesaje pe care le întâlnim zilnic în social media. Dar ce spune, de fapt, știința despre detoxifiere?

Răspunsul scurt este simplu: organismul uman dispune deja de sisteme extrem de eficiente de detoxifiere. Ficatul, rinichii, tractul digestiv, plămânii și pielea lucrează permanent pentru a elimina produșii de metabolism și substanțele nedorite. Nu există dovezi științifice solide că sucurile, ceaiurile sau curele „detox” accelerează semnificativ aceste procese la persoanele sănătoase.

Mai mult, termenul „toxine” este folosit frecvent în marketing fără a fi definit clar. De cele mai multe ori, produsele promovate ca detoxifiante nu specifică ce toxine elimină, prin ce mecanism și cm poate fi măsurat efectul lor.

De ce atunci unele persoane spun că se simt mai bine după o cură detox?

Explicația este adesea mult mai simplă: în perioada respectivă consumă mai puțin alcool, mai puține alimente ultraprocesate, mai puțin zahăr și mai multe fructe, legume și apă. Beneficiile apar din îmbunătățirea temporară a alimentației, nu dintr-un proces misterios de „curățare” a organismului.

Există și riscuri. Unele cure detox sunt foarte restrictive, furnizează prea puține proteine și calorii și pot favoriza pierderea masei musculare, amețelile, oboseala sau recâștigul rapid al kilogramelor pierdute. În plus, anumite suplimente promovate pentru detoxifiere au fost asociate cu efecte adverse hepatice.

Așadar, dacă nu avem nevoie de detoxifiere, ce putem face pentru a ne susține sănătatea?

Știința recomandă lucruri mult mai puțin spectaculoase, dar mult mai eficiente:
✔️ o alimentație echilibrată, bogată în legume, fructe și proteine de calitate;
✔️ hidratare adecvată;
✔️ activitate fizică regulată;
✔️ somn suficient;
✔️ limitarea consumului de alcool și tutun.

Aceste măsuri susțin funcționarea normală a organelor care se ocupă de detoxifiere în fiecare zi, fără pauză și fără produse miraculoase.

Concluzia? Detoxifierea este un proces natural pe care organismul îl desfășoară continuu, fără ajutorul curelor sau produselor promovate ca soluții rapide. Deși promisiunea unei „resetări” poate părea tentantă, sănătatea pe termen lung se construiește prin alegeri consecvente, nu prin intervenții de scurtă durată. În loc să căutăm remedii miraculoase, este mai util să investim în obiceiuri sănătoase și sustenabile.