Livia Intuneric - Nutritionist

21/06/2026

Chisălița - un desert din copilărie, de pe vremea când nu știam de calorii, carbohidrați și stăteam bine cu imaginea corporală.

Îmi amintesc când am mâncat prima dată chisăliță facută de mama, pentru că, inițial m-am uitat destul de sceptică la ea.

Astăzi vorbim mult despre ce ar trebui sau nu ar trebui să mâncăm, despre variante proteice și echilibru de macronutrienti într-un preparat, însă cred că o relație echilibrată cu mâncarea înseamnă și să putem savura un desert fără să îi căutăm justificări.

Desertul este desert și ar trebui să îl tratăm ca atare.
Bineînțeles
📌nu trebuie să devină o sursă principală de hrană,
📌nici să căutăm un motiv pentru el la fiecare prânz sau cină,
📌dar nici să simțim vinovăție când îl alegem.

Cum am făcut chisălița:
📌Am curățat de sâmburi cireșe și vișine (eu o prefer pe cea făcută din cireșe amare).
📌Nu am adăugat îndulcitor, dar poți pune după gust.
📌Am pus fructele la fiert, iar după ce au lăsat zeamă am adăugat puțin mălai și puțină făină, cât să lege compoziția.
📌Am completat cu apă pentru o consistență mai fluidă și am mai lăsat câteva minute pe foc.

Simplă, dar n-are oricum gustul mamei. Las aici un semn… 🤭poate se prinde…

Care e desertul copilăriei tale?

20/06/2026

Copiii - cea mai frumoasă formă de măsurare a timpului 🥹

17/06/2026

15/06/2026

Ție îți place să fii etichetată după un singur moment, fără să conteze ce s-a întâmplat înainte?

Probabil că nu. Și totuși exact asta faci de multe ori când te urci pe cântar. Ajungi să transformi un moment într-un verdict despre tine și despre procesul tău îndelungat…

Problema este că oamenii nu vor să facă diferența dintre cifra de pe cântar și întregul proces.

Greutatea corporală este un indicator extrem de sensibil la factori pe termen scurt (retenție de apă, glicogen, digestie, variații hormonale, s.a). De aceea, valoarea de pe cântar poate rămâne neschimbată sau chiar crește, în ciuda unui comportament corect.

În același timp, schimbarea reală are loc la nivel de comportament. Adică, atunci când reușești să iei decizii mai bune, când ai mai puține răspunsuri impulsive și o structură coerentă în alimentație.

În realitate, cântarul nu validează procesul, ci doar reflectă un rezultat parțial. Iar dacă ai tendința de a-l trata ca un verdict final e nevoie să știi că nu mai măsori progresul, ci măsori fluctuația fiziologică normală.

Știi vorba “nu vezi pădurea de copaci”?
Alege să vezi etape, îmbunătățiri, context, sabotaj, s.a! Nu te mai bloca pe un număr!

14/06/2026

Abia când ajung într-un astfel de loc reușesc să nu mai alerg după următorul lucru de rezolvat.

Partea ciudată este că exact momentele astea sunt cele pe care le sacrific cel mai ușor, păstrând în program lucruri care mă consumă, mă agită și mă lasă cu senzația că am bifat multe și am trăit mai puțin.

Cred că, odată cu anii, pericolul nu este să muncești prea mult, ci să te obișnuiești atât de tare cu ritmul încât să nu mai observi ce ai pierdut pe drum.

12/06/2026

Mulți oameni intră într-un proces de slăbire crezând că obiectivul de atins este numărul de pe cântar.

În realitate, asociază cântarului și aspecte precum:

📌Să se simtă mai bine în corpul lor.
📌Să aibă mai multă încredere.
📌Să nu se mai gândească permanent la mâncare.
📌Să simtă că au control asupra alegerilor lor.

Problema este că ajung să evalueze întregul proces printr-un singur criteriu⬇️

⚠️câte kilograme au pierdut…

Atunci când cântarul nu se mișcă suficient de repede, au impresia că nu se întâmplă nimic.

De aceea, pe parcursul procesului, merită să urmărești și alte lucruri:

– Cum arată obiceiurile tale acum față de acum o lună?
– Cum reacționezi în situații dificile?
– Cât de repede revii la rutină după o perioadă mai haotică?
– Câtă încredere ai că poți continua?

Rezultatul pe care îl aștepți nu înseamnă doar un corp diferit, ci înseamnă și o persoană care funcționează diferit.

Altfel, nu ai putea să-ți păstrezi forma dorită!

10/06/2026

Acum ți se pare că te costă mult organizarea meselor, însă, scump te va costa alegerea să nu o faci.

Ne imaginăm că organizarea meselor înseamnă să petreci jumătate de zi gatind.
E posibil, dar asta doar pentru că nu te organizezi suficient.

Pentru o familie de 2-4 persoane, organizarea poate arăta așa:

✅ 5 minute pentru planul săptămânal:

* Ce poftă ai să mănânci săptămâna aceasta?
* Ce alimente ai deja în casă și ar fi bine să le consumi?
* De unde faci cumpărăturile?
* Ce mese vor fi luate acasă și care pe fugă?
* Pentru cât timp ai nevoie să-ți ajungă?

✅ 30-60 minute pentru cumpărături
Cu lista pregătită, reduci plimbările inutile printre rafturi și cumpărăturile făcute din impuls.

✅ 1-2 sesiuni de gătit pe săptămână
În funcție de complexitatea preparatelor, găsești 1-2 ore în două zile diferite pentru a pregăti mâncare pentru următoarele 2-3 zile.

Asta poate însemna:

* una/doua surse de proteine pregătite;
* una/două surse garnitură;
* legume spălate și porționate;
* câteva gustări la îndemână.

Nu trebuie să ai 14 caserole identice și un frigider perfect organizat. Nici chiar cele mai bune combinații nutriționale în primă fază…

✅ 5 minute seara
Pentru a pregăti pachetul de a doua zi sau pentru a scoate la dezghețat ceea ce vei folosi.

Iar acum gândește-te la costul lipsei de organizare:

❌ timp pierdut fiecare zi întrebându-te „ce mai mâncăm?”
❌ drumuri suplimentare la magazin
❌ bani cheltuiți pe soluții de moment
❌ stres și senzația că nu reușești să te ocupi și de tine
❌ imagine corporală pe care cu greu o accepți.

La finalul săptămânii, de multe ori nu timpul pentru organizare este problema, ci timpul pe care îl pierdem încercând să improvizăm.

Organizarea meselor nu înseamnă perfecțiune, ci să îți faci viața puțin mai ușoară și să nu te lași pe tine la urmă.

08/06/2026

Mesele mele de la birou sunt construite în jurul unor principii simple și nu după rețete sau un plan fix.

Nu pornesc niciodată de la „ce aș putea găti interesant”, ci întotdeauna de la ce am în frigider.
Nu mă gândesc că vreau o masă caldă, ci că neapărat vreau să am ceva gata pregătit la birou, ca să nu improvizez.

Îmi pregătesc caserola imediat după cină și adun acolo cam așa:

– o sursă de proteine, ca să mă țină sătulă (pește, în special);
– o garnitură (de regulă pun ce am gătit pentru toată familia) pentru oleacă de energie;
– legume cu volum (am mereu salată sau legume crude pentru salată) pentru nevoia de stomac plin.

Nu caut farfuria perfectă, ci structura pe care o pot menține zilnic.

05/06/2026