02/08/2026
Si unii oameni sunt asa. Fara empatie, fara procese de constiinta, indreptatiti sa faca orice, oricui, si obisnuiti sa li se satisfaca orice pretentie. Asta e natura lor. Dar faptul ca le intelegi natura, nu inseamna automat ca accepti si comportamentul.
Sanatos este sa observi oferta lor relationala, si d**a ce vezi limpede natura lor, si sa ii lasi asa cm i-ai gasit!
Problema apare atunci cand ai crescut alaturi de oameni de genul asta, si, recunoscad modelul relational care atunci ti se parea normalitate, intri din nou in capcana nevoii de a intelege si a ajuta. Pentru ca asta e natura ta.
Asa apare acea legatura ce isi are originea in trauma (trauma bond) si nu intr-o alegere constienta a unei relatii cu reciprocitate.
Vestea buna e ca Lupul (intuitia, intelepciunea interioara), iti arata mereu ce ai de facut. Totul e sa il asculti. Daca nu din prima avertizare, macar atunci cand iti dai seama ca modelul se repeta. Nu e niciodata prea tarziu sa inveti din experienta!
Poveste despre nerecunoștință
Cu mult timp în urmă, o viperă a fost strivită sub o piatră uriașă. Se zbătea cu disperare, se zvârcolea și cerea ajutor, până când glasul ei a fost auzit de o femeie care trecea întâmplător pe acolo.
Femeia avea suflet bun: i s-a făcut milă de ființa aflată în suferință, așa că s-a apropiat și a eliberat vipera din capcană.
Însă abia ajunsă în libertate, vipera a fulgerat-o cu privirea ei rece și a șuierat:
— M-am obișnuit să mușc pe oricine îmi întinde mâna.
Femeia a rămas uluită și și-a împreunat mâinile de mirare:
— Cum poți spune așa ceva? Eu te-am salvat de la moarte! Cum îți poate trece prin minte un asemenea gând rău?
Vipera i-a răspuns cu o liniște glacială:
— Te voi mușca și nu voi avea nicio urmă de regret. Aceasta este firea mea.
Femeia, păstrându-și cumpătul, i-a spus:
— Atunci să facem astfel. Vom întreba primul animal pe care îl vom întâlni: dacă va spune că ai dreptate, îmi voi accepta soarta și nu mă voi apăra.
Au mers puțin și au întâlnit un lup. I-au povestit totul, de la început până la sfârșit.
Lupul a ascultat cu atenție, a mijit ochii și a spus:
— Nu pot judeca doar pe baza cuvintelor. Trebuie să văd cu propriii mei ochi cm s-a întâmplat totul. Arătați-mi scena de la început.
Cu grijă, femeia a așezat vipera sub piatră, exact așa cm fusese înainte, și i-a spus lupului:
— Așa s-a întâmplat. Aici zăcea ea prinsă.
Atunci lupul a dat din cap și a rostit cu glas hotărât:
— Las-o acolo unde ai găsit-o. Nu orice bine este răsplătit cu recunoștință. Iar cel obișnuit să răspundă răului cu binele rareori își schimbă firea.
Uneori, bunătatea nu are nevoie doar de o inimă sinceră, ci și de înțelepciune.
