Fabrica de gânduri bune

Fabrica de gânduri bune Servicii de hipnoterapie online sau la cabinet in București, în zona Unirii.

La spital, aștept un medic, să îmi dea o rețetă. Pe hol, o bătrânică cochetă, se mișcă ușor. Pare tare fragilă, dar are ...
12/06/2026

La spital, aștept un medic, să îmi dea o rețetă. Pe hol, o bătrânică cochetă, se mișcă ușor. Pare tare fragilă, dar are o privire caldă. E elegantă și zâmbește, deși evident nu se simte în cea mai bună formă. La un moment dat scapă din mână dosarul pe care îl duce. Foile cu analize se risipesc pe jos. O asistentă se apleacă să o ajute, dar bunicuța o respinge:
- Mulțumesc, dar mă descurc singură!

🤔Și dintr-o dată am avut acest gând: câtă singurătate încape în „Mă descurc singur/ă”? Câtă izolare și câtă frică de vulnerabilizare. Mai ales când ajutorul e un gest atât de simplu pentru celălalt și atât de dificil pentru tine.

E drept că lumea în care trăim aplaudă și încurajează această hiper-independență. Dar, 𝙘𝙖 𝙛𝙞𝙞𝙣𝙩̦𝙚 𝙨𝙤𝙘𝙞𝙖𝙡𝙚 𝙘𝙚 𝙨𝙪𝙣𝙩𝙚𝙢, 𝙘𝙧𝙚𝙙 𝙘𝙖̆ 𝙛𝙚𝙧𝙞𝙘𝙞𝙧𝙚𝙖 𝙨𝙩𝙖̆ 𝙢𝙖𝙞 𝙙𝙚𝙜𝙧𝙖𝙗𝙖̆ 𝙞̂𝙣 𝙞𝙣𝙩𝙚𝙧𝙙𝙚𝙥𝙚𝙣𝙙𝙚𝙣𝙩̦𝙖̆. Să fii suficient de curajos încât să întinzi mâna să primești ajutor, știind că, la rândul tău, și tu ai capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți.

Noroc că asistenta a ignorat ceea ce auzise. A strâns rapid toate hârtiile și i le-a întins femeii:
- Sigur că vă descurcați, dar dacă tot eram eu pe-aici...

Știu că e o postare cam prea filosofică pentru vineri seara, dar poate în week-end apare o situație în care ați putea cere ajutorul cuiva și fără postarea mea ați fi tentați/tentate să îl refuzați cu prea mare ușurință 😇

Ce crezi despre afirmația asta? 𝙊 𝙥𝙖𝙧𝙩𝙚 𝙙𝙞𝙣 𝙘𝙚𝙡𝙚 𝙢𝙖𝙞 𝙘𝙡𝙖𝙧𝙚 𝙖𝙢𝙞𝙣𝙩𝙞𝙧𝙞 𝙙𝙞𝙣 𝙘𝙤𝙥𝙞𝙡𝙖̆𝙧𝙞𝙖 𝙩𝙖 𝙣𝙪 𝙨-𝙖𝙪 𝙞̂𝙣𝙩𝙖̂𝙢𝙥𝙡𝙖𝙩 𝙣𝙞𝙘𝙞𝙤𝙙𝙖𝙩𝙖̆. 𝙇𝙚...
11/06/2026

Ce crezi despre afirmația asta?
𝙊 𝙥𝙖𝙧𝙩𝙚 𝙙𝙞𝙣 𝙘𝙚𝙡𝙚 𝙢𝙖𝙞 𝙘𝙡𝙖𝙧𝙚 𝙖𝙢𝙞𝙣𝙩𝙞𝙧𝙞 𝙙𝙞𝙣 𝙘𝙤𝙥𝙞𝙡𝙖̆𝙧𝙞𝙖 𝙩𝙖 𝙣𝙪 𝙨-𝙖𝙪 𝙞̂𝙣𝙩𝙖̂𝙢𝙥𝙡𝙖𝙩 𝙣𝙞𝙘𝙞𝙤𝙙𝙖𝙩𝙖̆. 𝙇𝙚-𝙖𝙞 𝙞𝙣𝙫𝙚𝙣𝙩𝙖𝙩. 🧠✨

E puțin scary, dar e demonstrat. În 1996, un experiment a scos la iveală acest fenomen fascinant numit „Imagination Inflation”.

Cercetătorii au luat un grup de oameni și i-au rugat să își imagineze în detaliu un incident fictiv din copilăria lor – de exemplu, că au spart o fereastră cu mâna goală sau că au căzut și s-au rănit la o nuntă. Fictiv. Deci știau cu toții că evenimentul nu a avut loc. Apoi li s-a cerut să vizualizeze acea scenă timp de câteva minute, de parcă li s-ar fi întâmplat.
După 2 săptămâni, când au fost întrebați din nou despre trecutul lor, o mare parte dintre participanți au jurat că acele evenimente s-au întâmplat cu adevărat. Mintea lor a luat proiecția vizuală și a lipit-o direct în sertarul cu „amintiri reale”.

📌De ce contează asta?
Pentru că demonstrează că subconștientul nu face diferența între o amintire reală și ceea ce ne imaginăm intens și detaliat.

Așadar, data viitoare când cineva te contrazice legat de un eveniment la care ați participat împreună, adu-ți aminte că nu trăim în realitate, ci în filmul pe care l-a creat mintea noastră. 🎬

Încă un concept des utilizat, dar uneori greșit înțeles: „reziliența” 🧱💔„Sunt o persoană rezilientă. Pe mine nu mă dărâm...
10/06/2026

Încă un concept des utilizat, dar uneori greșit înțeles: „reziliența” 🧱💔

„Sunt o persoană rezilientă. Pe mine nu mă dărâmă nimic, strâng din dinți și merg mai departe.” Totuși, omul din fața mea avea cearcăne adânci și se confrunta cu atacuri de panică nocturne, insomnii și migrene.

În ultima vreme, „reziliența” a fost transformată în sinonimul perfect pentru suportat tăvăleala. Șeful îți spune să muncești mai mult, ca să devii mai rezilient; cărțile de dezvoltare personală ridică reziliența la grad de mare calitate; cursurile vând tehnici de creștere a rezilienței în doar 2h.

📌Doar că a fi rezilient nu înseamnă să fii un robot imun la durere, să primești lovitură după lovitură de la viață fără să clipești și să continui să livrezi rezultate. Pentru că emoțiile neprocesate funcționează ca un cazan cu aburi. Dacă se umple prea tare, riscă să facă bum. Și atunci când explodează ajungi să te confrunți cu migrene, cu insomnii, cu atacuri de panică sau chiar burnout.

⭕️Cheia nu e să devii imun la șocuri, ci să ai capacitatea de a absorbi șocul, de a-i permite să te miște și de a reveni apoi la drumul tău. Diferența e, dacă vreți, dintre un copac și o tulpină de stuf. Copacul rezistă cu încăpățânare în fața vântului, dar la o furtună prea mare, se frânge. E dur, nu rezilient. Stuful în schimb, se lasă îndoit, iar după ce trece furtuna, se ridică intact.

Adevărata reziliență înseamnă să anunți când îți e greu, să spui „Nu mai pot, am nevoie de ajutor” și să îți iei o pauză. Ești o ființă umană cu un sistem nervos care are nevoie de descărcare - de plâns, de revoltă și, mai ales, de odihnă.
Să îți dai voie să te îndoi sub greutatea vieții nu este o slăbiciune; este singurul mod prin care te asiguri că nu te vei rupe. 💖

Salvează postarea pentru a-ți aminti de asta ori de câte ori ți se spune că ai nevoie să devii mai rezilient! Și spune-mi ce alte concepte ai observat că sunt folosite fără a fi cu adevărat înțelese? 👇

Nu mai pot cu autenticitatea asta prost înțeleasă! Am asistat azi, pe stradă, la o discuție între două tinere. Una dintr...
09/06/2026

Nu mai pot cu autenticitatea asta prost înțeleasă!

Am asistat azi, pe stradă, la o discuție între două tinere. Una dintre ele comenta (destul de tare și pe un ton nu foarte prietenos) tunsoarea celeilalte. Iar când cealaltă a ripostat, a avut următoarea remarcă:
- Dar ce ai vrea, să te mint frumos? Nu te supăra, știi că eu sunt autentică. Și brutal de sinceră uneori.
Aș fi păstrat doar partea de brutalitate din tot ce a zis. Pentru că nu, aceea NU era autenticitate. Era doar impulsivitate nefiltrată. Cruzime ambalată în sticluță de virtute.

E o confuzie pe care o observ tot mai des. Mulți oameni cred că a fi autentic înseamnă să nu ai filtru. Să verși peste ceilalți tot ce îți trece prin minte, în secunda în care îți trece, fără să îți pese deloc de impact.

Dar autenticitatea nu e despre altcineva, e despre sine. Înseamnă aliniere între valorile pe care le ai, emoțiile pe care le simți și acțiunile pe care alegi să le faci. E despre auto-cunoaștere și coerență.

Autenticitatea are eleganță, are compasiune și, mai ales, are decența de a înțelege că „adevărul tău” despre celălalt este, de cele mai multe ori, doar o proiecție a ta, nu adevărul absolut.

Lipsa de bune maniere sau incapacitatea cuiva de a-și regla emoțiile nu au nimic de-a face cu autenticitatea. Poți fi perfect autentic în timp ce ești, în același timp, incredibil de blând.

Așadar, dacă aveți „prieteni” care vin cu scuza asta pentru toate răutățile pe care vi le spun, poate vă gândiți să puneți niște limite mai serioase.

Mă gândeam că nu mai postez nimic despre Bookfest, dar așa ceva...
08/06/2026

Mă gândeam că nu mai postez nimic despre Bookfest, dar așa ceva...

După o săptămână în care am arătat cm literatura ne poate hipnotiza și schimba stările, te invit la un exercițiu de ima...
06/06/2026

După o săptămână în care am arătat cm literatura ne poate hipnotiza și schimba stările, te invit la un exercițiu de imaginație:

Dacă mintea ta ar fi o bibliotecă, cam cât de ordonată ar fi? Ce obiecte ar conține, în afară de cărți? Fotografii, amintiri, diplome? Câte dintre cărțile de pe rafturi sunt scrise chiar de tine și câte sunt impuse de așteptările celorlalți? 🤫

Nu-i nevoie să spui cuiva, păstrează răspunsul pentru tine. Și amintește-ți: sâmbăta e ziua în care ne putem rearanja rafturile. Unele povești despre cine trebuie să fim nu ne mai aparțin – e timpul să le donăm. Sau poate e suficient să ștergem praful și să așezăm pe rafturi cărți noi. Unele care abia așteaptă să fie scrise 😉

Bineînțeles că nimeni nu ne spune în școală despre ”Proza fantastică” a lui Eliade că ar avea vreo legătură cu starea de...
05/06/2026

Bineînțeles că nimeni nu ne spune în școală despre ”Proza fantastică” a lui Eliade că ar avea vreo legătură cu starea de transă hipnotică. Aflăm despre legătura lui cu India și practica meditației, chiar cu șamanismul, dar foarte puțin despre cm i-a influențat asta modul de a scrie proză.

Eliade sparge bariera timpului și a spațiului prin „ieșirea din istorie” - timpul liniar se oprește, iar personajul este proiectat, dintr-un București aglomerat, într-o nouă dimensiune, în care totul este posibil.

Hipnoza este, în esență, același lucru: o poartă către „fantasticul interior”. Spațiul în care sondezi subconștientul și vindeci rănile trecutului. Fantasticul lui Eliade este și el tot e explorare a subconștientului. E ca un vis, imprevizibil și metaforic. Și așa este și transa hipnotică. Doar că din transă te întorci la aceeași lume pe care o cunoșteai.

Nu spun să reluați „La țigănci”. Zic doar că starea de transă a fost exploatată literar de foarte mulți autori pe care îi apreciem. Poate că ei ne-au trimis o invitație, care a rămas, de foarte multe ori, nedescifrată.

Am scris aici despre autori care te hipnotizează cu bună știință. De ce cred asta despre Jon Fosse?Dacă l-ai citit, prob...
04/06/2026

Am scris aici despre autori care te hipnotizează cu bună știință. De ce cred asta despre Jon Fosse?

Dacă l-ai citit, probabil ai observat că are un stil unic. Folosește fraze lungi, ritmice, care se repetă obsesiv. Te conduce direct în mintea personajului, în gândurile, amintirile și imaginația sa. Descrie pe îndelete senzațiile, având grijă să creeze cadre largi, pe care aproape că te invită să le umpli cu amănunte. Scriitura lui e ca o incantație (zice The Wall Street Journal, nu eu).

Iar ceea ce face el, funcționează (și nu doar pentru că a luat un Nobel, dar și pentru că are mii de admiratori) după niște mecanisme clare:
📌În primul rând, frazele lui curg ca un flux continuu, forțând creierul să renunțe la dorința de a „pune etichete” și să accepte pur și simplu starea pe care o transmite textul.
📌În al doilea rând, folosește repetiția - una din cele mai vechi metode de inducție. Fosse repetă structuri și idei într-un mod care la început este confuzant, dar care apoi devine atrăgător.
📌Și nu în ultimul rând, ritmul. Cadența lui elimină „zgomotul” critic al minții tale (acea voce interioară care se întreabă mereu „ce fac mâine?”, „am uitat să trimit mailul?”). Îți transmite liniște mentală, chiar în timp ce aștepți cu nerăbdare să înțelegi încotro curge povestea.

Dacă ajungeți la Bookfest Rompexpo zilele acestea și descoperiți autori la fel de hipnotici, primesc recomandările cu recunoștință. 🌻

Am vrut să scriu despre Bookfest, pentru că e un eveniment major, care merită susținut. Și apoi m-am întrebat: bine, dar...
03/06/2026

Am vrut să scriu despre Bookfest, pentru că e un eveniment major, care merită susținut. Și apoi m-am întrebat: bine, dar care e legătura între Bookfest și starea de transă? Îmmm... dacă aveți „puțintică răbdare”, vă explic:

👉Transă înseamnă să te rupi de ce se întâmplă în jurul tău, în lumea fizică, și să te cufunzi într-o lume a imaginației. Ca atunci când personajul principal al cărții pe care o citești dă laptele în foc, iar ție ți se pare că miroase a ars, chiar dacă nu ești într-o bucătărie. Ori toți autorii buni reușesc să facă asta. Majoritatea fără să fi studiat mecanismele inducției hipnotice, dar sunt și unii care folosesc hipnoza în mod conștient. Așadar, de fiecare dată când citești o carte bună, mintea îți intră într-o stare de transă ușoară:
- îți concentrezi atenția într-un singur punct (pe ceea ce citești);
- ce se întâmplă în jur devine mai puțin relevant (ești mai puțin atent/ă la persoanele din tramvai);
- începi să simți emoții care nu sunt date de întâmplări reale, ci de cele descrise în carte;
- nu e nimic mistic, e biologie: creierul intră pe frecvența Alfa (7-14 hertzi).

👉Apoi, la Bookfest, mii de oameni cumpără o stare de spirit. Nu doar cerneală și hârtie. Cumpără apartenența la o lume a pasionaților de lectură. Și cumpără povești care le permit să evadeze din propria minte, din realitatea vieții de zi cu zi. Iar asta poate crea dependență, pentru că în timp ce citesc, oamenii intră într-un dialog care le poate reprograma, pagină cu pagină, propriile convingeri. Ceea ce, atunci când îți alegi bine cartea, poate fi vindecător. Diferența e că în hipnoterapie povestea în care „pătrunzi” e scrisă special pentru nevoile tale, pentru schimbările pe care vrei să le faci, pentru cine îți propui să devii. Dar asta e altă discuție. 😉

Am lăsat să treacă 1 Iunie fără să fac nimic special cu copiii. După un week-end plin, care a început de joi, ziua liber...
02/06/2026

Am lăsat să treacă 1 Iunie fără să fac nimic special cu copiii. După un week-end plin, care a început de joi, ziua liberă a fost mai mult pentru teme și mai puțin pentru joacă. Le-am explicat că uneori e altfel: uneori primesc cadouri fără să fie un eveniment, alteori trebuie să ne mulțumim doar cu vizionarea unui film în familie, chiar dacă e o zi specială. ❤️
Aș fi putut face altfel? Probabil. Însă mi s-a părut mai important să le arăt că nevoile noastre reale cântăresc mai mult decât „toată lumea sărbătorește, deci e musai să facem la fel”. Cred că e de-a dreptul nocivă această uniformizare a sărbătorilor impusă de vânzători. Și vine cu multă presiune. Iar dacă nu te dezmeticești la timp, vei crede că e obligatoriu ca de Crăciun să ai o familie fericită, că de Sf Valentin e obligatoriu să ai un partener care îți aduce flori sau, în cercuri mai mici, că dacă toți colegii tăi fumează, e obligatoriu să faci ca ei. 😱

Mi s-a părut mereu mai importantă autenticitatea și alegerea propriului bine decât alinierea la reguli și norme impuse. În primul rând pentru că te obligă să te uiți cu atenție la tine. Să te cunoști și să îți înțelegi valorile. Să le urmezi, indiferent dacă asta înseamnă să fii exclus din anumite grupuri.
Cu siguranță nu a fost o lecție simplă pentru un copil de 9 ani (care ar fi preferat o zi de board game în familie) și cu atât mai puțin pentru unul de 14 (care s-ar fi văzut în parc cu prietenii). Dar cumva, știu că ceea ce au primit de acest 1 Iunie e mai valoros.

Address

Aleea Negru Vodă, Numărul 4, Zona Unirii
Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Fabrica de gânduri bune posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share