31/05/2026
Voi mai auzi bine? — este una dintre întrebările care mă urmăresc cel mai des, atât în cabinet, cât și în cercetare.
În spatele fiecărei intervenții endoscopice pe care o fac astăzi se află exercițiu, un gest reluat până când mâna și ochiul ajung să lucreze ca unul singur.
Curba de învățare a acestei chirurgii este abruptă și nu iartă graba — tocmai de aceea fiecare pas câștigat are valoare.
Am învățat că adevărata măiestrie nu vine din a face mult, ci din a face cu blândețe și precizie, de fiecare dată.
Iar tot acest drum capătă sens într-o singură întrebare: cm se simte pacientul după ce iese din sala de operație?
La Congresul Național de Otorinolaringologie și Chirurgie Cervico-Facială, organizat de Societatea Română de ORL și Chirurgie Cervico-Facială, am prezentat rezultatele chirurgiei endoscopice a colesteatomului — un proiect în care am investit și am convingerea că chirurgia urechii poate fi, în același timp, precisă și blândă cu pacientul.
A fost un congres remarcabil organizat, cu multe teme de actualitate.
Ce a contat cel mai mult nu a fost doar reușita din sala de operație, ci ce se întâmplă după cu pacientul la 6 și la 12 luni, daca exista recidiva, cm își recâștigă încrederea și calitatea vieții. Acolo se măsoară, pentru mine, adevărata reușită.
Cel mai important reper rămâne recunoștința pacienților care aud din nou.
Când munca aceasta este recunoscută si de comunitatea internațională, simt că drumul ales — oricât de greu — a fost cel bun.
Și nu aș fi ajuns aici fără mentorii care au crezut în mine și mi-au dat încrederea să merg mai departe.
Știu că drumul acesta nu are sens dacă rămâne al meu: îmi doresc să transmit tot ce am învățat generațiilor care vin după mine.
