04/03/2025
"Creierul nu poate controla un corp pe care nu-l simte." - este o fraza pe care am intalnit-o in una din formarile mele in neurologia functionala. Si e o fraza pe care ar trebui sa o avem permanent in minte atunci cand interactionam cu copii/adulti cu deficiente senzoriale.
Dar cm ne dam seama ca acea persoana nu-si simte corpul?
iata cateva indicii:
- este intr-o continua miscare, haotic, fara un scop anume. Copilul in aceasta situatie nu deruleaza o actiune cu sens, ci imprastie jucarii, le arunca, fuge dintr-o parte in alta, escaladeaza obiecte de mobilier fara sa constientizeze ca se pune in pericol
- cauta informatii puternice despre propriul corp prin aruncarea in diferite suprafete, batut in anumite zone ale corpului, fara a fi o manifestare de protest, se baga in locuri stramte, se incordeaza
- poate avea o toleranta mare la durere. Leziuni sau lovituri ori chiar fracturi ale membrelor care in mod normal ar cauza o durere puternica, pot fi experimentate de acest copil fara nici un semn de disconfort
- are un tonus muscular scazut, cauta puncte de sprijin in mediu, ii este dificil sa realizeze activitati fizice
- nu stie unde ii este corpul in raport cu obiectele din mediu si, fara intentie, se loveste de ele
- nu constientizeaza informatii interoceptive, cm ar fi senzatia de foame sau de satietate, sete, somn sau greata...si exemplele ar putea continua.
In creierul fiecaruia dintre noi, exista o zona in care este reprezentat corpul nostru atat din punct de vedere senzorial, cat si din punct de vedere motor. Insa copilul descris mai sus nu are o dezvoltare adecvata a acestor arii.
Ce e de facut?
Evaluam ce din dezvoltarea adecvata nu s-a produs corect? Reflexe primare, integrarea senzoriala vestibulara, proprioceptiva, tactila si deci postura, planificare motorie, coordonare bilaterala. Mai tarziu, vom vedea si ce impact au aceste deficite asupra vizualului, atentiei, limbajului, comportamentului si abilitatilor cognitive.
