17/08/2026
DULCE BUCOVINĂ, VESELĂ GRĂDINĂ
„Dulce Bucovină, veselă grădină...” — aceste superbe cuvinte îi aparțin cunoscutului poet român Vasile Alecsandri (1821–1890) și au rămas peste timp una dintre cele mai frumoase evocări ale acestui ținut binecuvântat. După un periplu de weekend, timp de trei zile, prin această minunată parte a României, am înțeles încă o dată cât de adevărate sunt versurile poetului și cât de bine se potrivesc ele Bucovinei de astăzi. Bucovina, al cărei nume este legat de vechiul termen slav buk, „fag”, și de denumirea germană Buchenland, „Țara fagilor”, este un ținut în care natura pare să fi fost deosebit de generoasă: păduri întinse, obcine line, dealuri și munți, văi, pășuni, sate și drumuri care se strecoară printre peisaje de o frumusețe rară. Aici, istoria, credința, arta, tradiția și natura se întâlnesc firesc, într-o armonie pe care o simți la fiecare pas. Tot ceea ce poeții noștri au admirat și au așezat în versuri rămâne viu și astăzi, iar Bucovina continuă să fie una dintre acele regiuni ale României în care frumusețea nu trebuie căutată: ea se află pretutindeni.
Am avut parte de o primire extraordinară la Pensiunea Residence Voroneț, în frunte cu Doamna Laura Vătafu, o gazdă care pune în centrul ospitalității omul, căldura sufletească, atenția și empatia. Am simțit aici acea formă rară de bunătate care face ca un oaspete să plece cu amintirea unui loc și, mai ales, cu amintirea unor oameni. Au urmat drumurile de deal și de munte, cu peisaje care se deschid înaintea ochilor într-o succesiune aproape copleșitoare: pădure, poiană, creastă, vale, sat, munte. Fiecare drum a fost o adevărată priveliște și fiecare oprire a adăugat ceva nou acestei călătorii. Am ajuns la Mănăstirea Voroneț, unde întâlnirea cu Maica Stavroforă Eustohia, stareța mănăstirii, a adăugat vizitei o puternică dimensiune spirituală, apoi la Mănăstirea Moldovița, unde am întâlnit-o pe Maica Stavroforă Ecaterina Vicleanu, stareța mănăstirii. În aceste locuri, timpul pare să capete o altă măsură. Frescele, arhitectura, liniștea, rugăciunea și memoria veacurilor se întâlnesc într-o atmosferă pe care cu greu o poți reda prin cuvinte. Iar la Voroneț există un element care rămâne imprimat pentru totdeauna în memorie: albastrul de Voroneț, una dintre marile identități cromatice ale artei românești, acea culoare profundă și misterioasă care a făcut celebră această mănăstire în întreaga lume și care a dus la atât de frumoasa denumire de „Capela Sixtină a Moldovei”.
Deplasarea la Herghelia Lucina și la Casa Baciu mi-a oferit o altă întâlnire cu Bucovina, mai aproape de natură, de tradiție și de acea frumusețe simplă, autentică, pe care lumea modernă începe să o caute din nou. Caii, pășunile, munții, aerul limpede, gospodăriile, tradițiile și ospitalitatea oamenilor alcătuiesc împreună o imagine pe care o porți cu tine mult timp după ce ai plecat. Am vizitat și Muzeul Oului (Prof. Letiția Orșivschi) și Muzeul Păpușilor (Cătălina Orșivschi), două puncte de atracție culturală care completează în mod fericit această experiență și arată cât de bogată este Bucovina în artă populară, meșteșug, creativitate și tradiții păstrate cu grijă. Toate acestea, întâlnite într-un timp atât de scurt, mi-au umplut sufletul de bucurie. Trei zile au fost suficiente pentru a redescoperi o lume întreagă.
Oameni buni, dragi români, nu mai căutați elixirul vacanțelor numai în alte zări. Mergeți în Bucovina românească și veți găsi ceea ce aveți nevoie pentru trup și, mai ales, pentru suflet. Mergeți cu familiile dumneavoastră, mergeți cu prietenii, mergeți cu copiii. Lăsați-i să zburde prin pășunile și prin fânul acestei minunate regiuni, să alerge în aer liber, să vadă caii, să urce pe drumurile de munte, să privească pădurile, să intre în mănăstiri, să descopere poveștile locurilor și să simtă frumusețea unei Românii care merită cunoscută înainte de a fi căutată în altă parte. Iar dintre toate imaginile pe care le vor păstra, sunt convins că albastrul de Voroneț va rămâne una dintre cele mai puternice. O culoare devenită legendă. O culoare admirată de întreaga lume. O culoare care ne amintește, simplu și profund, cât de mari sunt comorile pe care le avem acasă.
Am plecat din Bucovina după trei zile cu sufletul plin. Cu imaginea munților, cu liniștea mănăstirilor, cu ospitalitatea oamenilor, cu frumusețea drumurilor, cu albastrul de Voroneț și cu bucuria de a fi redescoperit încă o dată un loc extraordinar al României. Sunt călătorii după care revii la viața obișnuită și sunt călătorii care schimbă ceva în tine. Aceasta a fost una dintre ele.
Bucovina nu este doar o destinație. Este o întâlnire cu frumusețea, cu istoria, cu credința, cu natura și cu omul.
Și poate că, după aproape două secole, putem spune cu aceeași emoție cu care a scris Alecsandri:
DULCE BUCOVINĂ,
VESELĂ GRĂDINĂ!
Iar astăzi, aceste cuvinte nu mai sunt doar un vers.
Sunt Bucovina.
