Prof Univ Dr Alexandru Vlad Ciurea

Prof Univ Dr Alexandru Vlad Ciurea Medic Primar Neurochirurg. Director Științific Spitalul Clinic Sanador.

Dragi români,În graba de zi cu zi, vă îndemn să păstrați un răgaz și pentru lectură. Lăsați telefonul deoparte, deschide...
07/09/2026

Dragi români,
În graba de zi cu zi, vă îndemn să păstrați un răgaz și pentru lectură. Lăsați telefonul deoparte, deschideți o carte, citiți câteva pagini în liniște. Să-i oferim creierului și altceva decât grabă, știri și griji!

Prietenii mei de la Bookzone mi-au dat o veste bună pentru dumneavoastră, cei care trăiți în afara țării: acum puteți comanda cărțile mele, alături de multe alte cărți în limba română, de pe bookzone.com – Bookzone Diaspora, cu livrare rapidă în Europa. Mă bucur că gândurile și experiența mea pot ajunge mai ușor la dumneavoastră și că putem continua astfel dialogul, chiar și de la distanță.

Oameni buni, să ne facem timp pentru lucrurile care merită atenția noastră: o carte, o conversație, oamenii dragi. Oriunde ne-am afla!

Vă transmit multă sănătate și gânduri bune!

Dragii mei,În sala de operație am învățat că fiecare milimetru din creier contează. În viața de zi cu zi, contează fieca...
19/08/2026

Dragii mei,

În sala de operație am învățat că fiecare milimetru din creier contează. În viața de zi cu zi, contează fiecare obicei. O notificare pare un lucru mic. O noapte scurtată cu încă un clip pare neînsemnată. Un drum făcut numai cu GPS-ul, un răspuns cerut imediat inteligenței artificiale, o conversație întreruptă de telefon – toate par gesturi fără urmări. Dar creierul învață ceea ce repetăm.

Din această preocupare s-a născut Creierul în era digitală.

Nu este o carte împotriva tehnologiei. Ar fi absurd. Este o carte despre cm putem păstra progresul ca ajutor, fără să-i cedăm memoria, atenția, somnul și relațiile noastre.

Vă explic, pe înțelesul tuturor, de ce ajungem obosiți deși am fost doar „ocupați”, de ce ne concentrăm mai greu, ce se întâmplă cu mintea copiilor și cm putem recâștiga controlul prin gesturi simple și zece reguli clare.

Vă rog, aveți grijă de această bijuterie. Folosiți tehnologia, dar păstrați-vă mintea vie.
Creierul în era digitală este disponibilă acum pe Bookzone.

Link: bkz.ro/lansare-creierul-in-era-digitala

SĂRUTĂ MAREA LA MAMAIA„Sărută marea la Mamaia...” — aceste versuri au rămas în memoria românilor prin vocea inconfundabi...
18/08/2026

SĂRUTĂ MAREA LA MAMAIA
„Sărută marea la Mamaia...” — aceste versuri au rămas în memoria românilor prin vocea inconfundabilă a marelui Dan Spătaru (1939–2004). Cântecul a devenit una dintre imaginile sonore ale litoralului românesc și a însoțit perioada în care Mamaia cunoscuse un adevărat boom turistic, devenind una dintre cele mai cunoscute și apreciate stațiuni ale României.
Mamaia de atunci avea o frumusețe simplă, firească și greu de uitat. Marea era liniștită și calmă, plaja largă, nisipul cald, fin și moale, iar diminețile erau senine, plăcute, fără excese de căldură. Era o bucurie pentru familiile cu copii. Era plaja adevărată, cu spațiu, cu liniște, cu apropierea firească dintre mare și om. Primele construcții moderne începeau să contureze litoralul, iar noua arhitectură oferea stațiunii o imagine coerentă și elegantă. Mamaia era atunci una dintre perlele turistice ale României, o destinație admirată dincolo de granițele țării.
Au trecut de atunci peste 60 de ani. Și apare întrebarea firească: ce am făcut cu această perlă? Mamaia de astăzi este mult mai dens construită, cu clădiri de mari dimensiuni, cu intervenții arhitecturale adesea discordante față de peisaj și cu o dezvoltare care a modificat profund imaginea vechii stațiuni. Plaja a fost extinsă artificial prin lucrări de înnisipare, în anumite zone distanța până la mare devenind foarte mare. Experiența pe care o aveam odinioară, aceea a unei plaje apropiate de apă, s-a schimbat. Nisipul fin al amintirilor a lăsat loc în unele sectoare unor suprafețe cu altă textură, iar în anumite perioade prezența algelor și a meduzelor afectează confortul turiștilor, mai ales al familiilor cu copii.
Nu contest hotelurile moderne, restaurantele, facilitățile, investițiile și dezvoltarea turistică. Avem nevoie de progres și de servicii bune. Avem însă nevoie, în egală măsură, de măsură, bun-gust, respect pentru natură și respect pentru identitatea locului. O asemenea comoară naturală și turistică trebuie protejată. Mamaia trebuie să evolueze fără să-și piardă farmecul, memoria și legătura cu marea.
Pentru mine au rămas nostalgia, cântecul lui Dan Spătaru și dorul de frumos. Dorul de diminețile liniștite, de nisipul fin, de marea primitoare și de acea Mamaia care reprezenta cu mândrie litoralul românesc.
Oameni buni, dragi români, nu căutați întotdeauna frumusețea în alte țări înainte de a redescoperi ceea ce avem acasă. România are locuri extraordinare. Avem mare, munte, deltă, tradiții, patrimoniu și peisaje de o frumusețe rară. Avem și obligația de a le păstra pentru generațiile care vin.
Astăzi, mulți români aleg alte litoraluri, iar numeroși turiști străini au alte destinații în preferințele lor. Poate că este momentul să ne întrebăm nu numai cât putem construi, dar mai ales cât putem păstra.
Mamaia nu este doar o stațiune.
Este o parte din memoria României.
Iar când vom auzi din nou:
„Sărută marea la Mamaia...”
ar fi minunat ca aceste cuvinte să trezească mai puțină nostalgie și mai multă bucurie.
Să descrie din nou realitatea.

Au trecut aproape cinci ani de la apariția volumului ,,Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor". În acești ani, lumea ...
17/08/2026

Au trecut aproape cinci ani de la apariția volumului ,,Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor". În acești ani, lumea s-a schimbat cu o viteză uimitoare, iar tehnologia a intrat în aproape toate spațiile vieții noastre: în felul în care muncim, învățăm, ne odihnim, ne amintim și ne întâlnim unii cu alții.

De mult timp mă preocupă o întrebare: cm putem păstra creierul sănătos, viu și limpede într-o lume care îi solicită atenția fără încetare?

Din această întrebare s-a născut o nouă carte. Am scris-o nu împotriva progresului, ci pentru cumpătare. Nu pentru a ne îndepărta de tehnologie, ci pentru a învăța să o folosim fără să-i cedăm memoria, somnul, relațiile și liniștea noastră.

În curând, voi lansa o carte pentru lumea în care trăim astăzi și pentru creierul care trebuie să ne poarte prin ea.

Până atunci, vă rog să vă păstrați atenția.

Cu considerație, Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea

DULCE BUCOVINĂ, VESELĂ GRĂDINĂ„Dulce Bucovină, veselă grădină...” — aceste superbe cuvinte îi aparțin cunoscutului poet ...
17/08/2026

DULCE BUCOVINĂ, VESELĂ GRĂDINĂ
„Dulce Bucovină, veselă grădină...” — aceste superbe cuvinte îi aparțin cunoscutului poet român Vasile Alecsandri (1821–1890) și au rămas peste timp una dintre cele mai frumoase evocări ale acestui ținut binecuvântat. După un periplu de weekend, timp de trei zile, prin această minunată parte a României, am înțeles încă o dată cât de adevărate sunt versurile poetului și cât de bine se potrivesc ele Bucovinei de astăzi. Bucovina, al cărei nume este legat de vechiul termen slav buk, „fag”, și de denumirea germană Buchenland, „Țara fagilor”, este un ținut în care natura pare să fi fost deosebit de generoasă: păduri întinse, obcine line, dealuri și munți, văi, pășuni, sate și drumuri care se strecoară printre peisaje de o frumusețe rară. Aici, istoria, credința, arta, tradiția și natura se întâlnesc firesc, într-o armonie pe care o simți la fiecare pas. Tot ceea ce poeții noștri au admirat și au așezat în versuri rămâne viu și astăzi, iar Bucovina continuă să fie una dintre acele regiuni ale României în care frumusețea nu trebuie căutată: ea se află pretutindeni.
Am avut parte de o primire extraordinară la Pensiunea Residence Voroneț, în frunte cu Doamna Laura Vătafu, o gazdă care pune în centrul ospitalității omul, căldura sufletească, atenția și empatia. Am simțit aici acea formă rară de bunătate care face ca un oaspete să plece cu amintirea unui loc și, mai ales, cu amintirea unor oameni. Au urmat drumurile de deal și de munte, cu peisaje care se deschid înaintea ochilor într-o succesiune aproape copleșitoare: pădure, poiană, creastă, vale, sat, munte. Fiecare drum a fost o adevărată priveliște și fiecare oprire a adăugat ceva nou acestei călătorii. Am ajuns la Mănăstirea Voroneț, unde întâlnirea cu Maica Stavroforă Eustohia, stareța mănăstirii, a adăugat vizitei o puternică dimensiune spirituală, apoi la Mănăstirea Moldovița, unde am întâlnit-o pe Maica Stavroforă Ecaterina Vicleanu, stareța mănăstirii. În aceste locuri, timpul pare să capete o altă măsură. Frescele, arhitectura, liniștea, rugăciunea și memoria veacurilor se întâlnesc într-o atmosferă pe care cu greu o poți reda prin cuvinte. Iar la Voroneț există un element care rămâne imprimat pentru totdeauna în memorie: albastrul de Voroneț, una dintre marile identități cromatice ale artei românești, acea culoare profundă și misterioasă care a făcut celebră această mănăstire în întreaga lume și care a dus la atât de frumoasa denumire de „Capela Sixtină a Moldovei”.
Deplasarea la Herghelia Lucina și la Casa Baciu mi-a oferit o altă întâlnire cu Bucovina, mai aproape de natură, de tradiție și de acea frumusețe simplă, autentică, pe care lumea modernă începe să o caute din nou. Caii, pășunile, munții, aerul limpede, gospodăriile, tradițiile și ospitalitatea oamenilor alcătuiesc împreună o imagine pe care o porți cu tine mult timp după ce ai plecat. Am vizitat și Muzeul Oului (Prof. Letiția Orșivschi) și Muzeul Păpușilor (Cătălina Orșivschi), două puncte de atracție culturală care completează în mod fericit această experiență și arată cât de bogată este Bucovina în artă populară, meșteșug, creativitate și tradiții păstrate cu grijă. Toate acestea, întâlnite într-un timp atât de scurt, mi-au umplut sufletul de bucurie. Trei zile au fost suficiente pentru a redescoperi o lume întreagă.
Oameni buni, dragi români, nu mai căutați elixirul vacanțelor numai în alte zări. Mergeți în Bucovina românească și veți găsi ceea ce aveți nevoie pentru trup și, mai ales, pentru suflet. Mergeți cu familiile dumneavoastră, mergeți cu prietenii, mergeți cu copiii. Lăsați-i să zburde prin pășunile și prin fânul acestei minunate regiuni, să alerge în aer liber, să vadă caii, să urce pe drumurile de munte, să privească pădurile, să intre în mănăstiri, să descopere poveștile locurilor și să simtă frumusețea unei Românii care merită cunoscută înainte de a fi căutată în altă parte. Iar dintre toate imaginile pe care le vor păstra, sunt convins că albastrul de Voroneț va rămâne una dintre cele mai puternice. O culoare devenită legendă. O culoare admirată de întreaga lume. O culoare care ne amintește, simplu și profund, cât de mari sunt comorile pe care le avem acasă.
Am plecat din Bucovina după trei zile cu sufletul plin. Cu imaginea munților, cu liniștea mănăstirilor, cu ospitalitatea oamenilor, cu frumusețea drumurilor, cu albastrul de Voroneț și cu bucuria de a fi redescoperit încă o dată un loc extraordinar al României. Sunt călătorii după care revii la viața obișnuită și sunt călătorii care schimbă ceva în tine. Aceasta a fost una dintre ele.
Bucovina nu este doar o destinație. Este o întâlnire cu frumusețea, cu istoria, cu credința, cu natura și cu omul.
Și poate că, după aproape două secole, putem spune cu aceeași emoție cu care a scris Alecsandri:
DULCE BUCOVINĂ,
VESELĂ GRĂDINĂ!
Iar astăzi, aceste cuvinte nu mai sunt doar un vers.
Sunt Bucovina.

BETONAȚI ȘI DEFRIȘAȚI... PÂNĂ CÂND?Am urmărit cu profundă îngrijorare imaginile venite din Praid și, mai recent, din Buș...
23/07/2026

BETONAȚI ȘI DEFRIȘAȚI... PÂNĂ CÂND?

Am urmărit cu profundă îngrijorare imaginile venite din Praid și, mai recent, din Bușteni. În doar câteva ore, locuințe au fost distruse, drumuri și poduri au cedat, iar oameni care au muncit o viață întreagă și-au văzut agoniseala înghițită de ape.

Primul impuls este să spunem că natura este vinovată. Avem însă datoria să ne întrebăm, cu luciditate: cât reprezintă forța naturii și cât reprezintă consecința propriilor noastre decizii?

În ce altă țară europeană se mai betonează excesiv albiile râurilor, se construiește până la limita cursurilor de apă și se defrișează versanți întregi, acceptându-se riscul unor asemenea consecințe?

De zeci de ani, îngustăm albiile râurilor, acoperim pământul cu beton și asfalt, reducem suprafețele împădurite și modificăm echilibrul natural al peisajului. Atunci când pădurea dispare și solul își pierde capacitatea de a absorbi apa, fiecare ploaie torențială se poate transforma într-o viitură cu efecte devastatoare.

Schimbările climatice sunt o realitate. Dimensiunea dezastrului depinde însă și de felul în care administrăm teritoriul. Natura poate amplifica fenomenele extreme. Omul le poate limita sau, dimpotrivă, le poate agrava.

Praid și Bușteni nu reprezintă simple tragedii locale. Ele sunt avertismente pentru întreaga Românie. Ce va urma?

De aceea trebuie să spunem răspicat:

• Opriți defrișările! Demarați urgent programe reale de împădurire, nu doar promisiuni și imagini de televiziune!
• Protejați pădurile României!
• Respectați cursurile naturale ale râurilor!
• Limitați betonarea excesivă a terenurilor și a malurilor!
• Construiți cu responsabilitate, pe baze științifice și cu respect față de natură!

O societate modernă se definește prin înțelepciunea de a conviețui cu natura, de a-i respecta legile și de a înțelege că adevăratul progres nu poate exista în absența echilibrului dintre dezvoltare și mediul înconjurător.

Astăzi vorbim despre Praid și Bușteni. Mâine poate fi orice alt oraș, orice alt sat. Poate fi oricare dintre noi.

DUM ROMA DELIBERAT, SAGUNTUM PERITPuține maxime latine au traversat veacurile cu aceeași forță și actualitate precum „Du...
21/07/2026

DUM ROMA DELIBERAT, SAGUNTUM PERIT

Puține maxime latine au traversat veacurile cu aceeași forță și actualitate precum „Dum Roma deliberat, Saguntum perit” – „În timp ce Roma deliberează, Saguntum piere.” Nu este doar o expresie a culturii clasice, este una dintre cele mai profunde reflecții asupra responsabilității politice. În câteva cuvinte, ea surprinde un adevăr pe care istoria l-a confirmat de nenumărate ori: există momente în care întârzierea unei decizii este, în sine, cea mai gravă greșeală.
În anul 219 î.Hr., cetatea Saguntum (astăzi Sagunto, provincia Valencia, Spania), aliată fidelă a Romei, era asediată de armata lui Hannibal Barca. Cetatea a cerut ajutor Senatului roman. La Roma însă nu s-a trecut imediat la acțiune. Au urmat dezbateri, consultări și calcule politice. După luni de rezistență eroică, Saguntum a fost cucerit și distrus. Roma a intervenit, dar prea târziu.
Privind spre România de astăzi, este imposibil să nu remarcăm actualitatea acestei maxime. Traversăm o perioadă în care provocările economice, sociale și geopolitice solicită luciditate și decizii rapide. Deficitul bugetar, presiunile asupra economiei, reformele întârziate, dificultățile din sănătate și educație, precum și contextul internațional tot mai instabil nu sunt probleme care pot fi rezolvate prin amânare!!!
Între timp, realitatea își urmează propriul curs. Economia nu își suspendă evoluția până la încheierea unei ședințe parlamentare. Investitorii nu își amână deciziile în funcție de agenda politică. Medicii, profesorii, cercetătorii și antreprenorii continuă să se confrunte cu aceleași dificultăți, iar mulți tineri aleg să-și construiască viitorul în alte țări. Pentru ei, fiecare lună de întârziere înseamnă oportunități pierdute și speranțe diminuate.
Poate că acesta este motivul pentru care maxima „Dum Roma deliberat, Saguntum perit” continuă să fie citată și astăzi. Ea nu vorbește doar despre căderea unei cetăți din Antichitate, vorbește despre fragilitatea oricărei societăți în care decizia este amânată până când realitatea o face inutilă.
Istoria nu cere perfecțiune de la conducători. Le cere luciditate, responsabilitate și capacitatea de a acționa la momentul potrivit.
Pentru că există un adevăr pe care timpul nu l-a schimbat niciodată: În timp ce conducătorii ezită, problemele necesită urgent rezolvare, până nu este prea târziu!!!

Don't Cry for Me, ArgentinaPuține cântece au reușit să emoționeze generații întregi și să devină un adevărat simbol al u...
18/07/2026

Don't Cry for Me, Argentina

Puține cântece au reușit să emoționeze generații întregi și să devină un adevărat simbol al unei națiuni, așa cm a făcut "Don't Cry for Me, Argentina". Creată de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice pentru musicalul „Evita”, melodia a fost compusă în anul 1976 și a devenit cunoscută publicului larg odată cu lansarea musicalului pe scena londoneză, în anul 1978. Inspirată de destinul impresionant al Evei Perón (María Eva Duarte de Perón), una dintre cele mai iubite și controversate personalități din istoria Argentinei, această melodie a depășit de mult granițele unei simple creații artistice. Ea vorbește despre speranță, sacrificiu, dragoste față de popor și despre legătura profundă dintre o națiune și valorile sale.

În fiecare vers se regăsesc sensibilitatea, noblețea sufletească, latinitatea și empatia unui popor cu care noi, românii, împărtășim mai multe asemănări decât am fi tentați să credem.

Argentina este o țară binecuvântată cu oameni extraordinari și cu resurse intelectuale impresionante, dar, în același timp, este o națiune care a fost încercată de numeroase crize economice și sociale. Deși dispune de unele dintre cele mai fertile terenuri agricole din lume, de importante resurse energetice și minerale și de un potențial uman remarcabil, economia argentiniană a fost marcată de decenii de instabilitate. Țara a trecut prin mai multe perioade de incapacitate de plată a datoriei externe, iar la sfârșitul anului 2023 inflația anuală a depășit pragul de 200%, una dintre cele mai ridicate din lume. Totodată, Argentina rămâne cel mai mare debitor al Fondului Monetar Internațional, relația cu FMI influențând în mod decisiv politicile economice ale ultimelor decenii.

Am avut privilegiul să vizitez Argentina în anul 2004, într-o perioadă în care efectele marii crize economice erau încă vizibile la tot pasul. Am întâlnit oameni demni, muncitori și plini de speranță, dar și o societate profund polarizată, în care contrastul dintre bogăția extremă și sărăcia apăsătoare era imposibil de ignorat. O imagine care, din păcate, ne este și nouă prea familiară. O impresie deosebită mi-a lăsat comunitatea românească din Argentina. Am întâlnit oameni de o remarcabilă ținută intelectuală și morală, care, deși și-au construit o viață la mii de kilometri de România, nu și-au uitat niciodată rădăcinile și continuă să vorbească despre țara lor natală cu respect, dragoste și nostalgie.

Duminică, 19 iulie, Argentina va disputa un meci de o importanță deosebită împotriva puternicei reprezentative a Spaniei, într-o confruntare pentru titlul suprem de campioană mondială FIFA.

Indiferent de rezultatul acestei finale, un lucru rămâne neschimbat: "Don't Cry for Me, Argentina" va continua să fie unul dintre cele mai frumoase imnuri dedicate unui popor. Dacă Argentina va pierde, melodia va alina tristețea milioanelor de suporteri; dacă va câștiga, va amplifica bucuria unei națiuni care a demonstrat de atâtea ori că știe să lupte, să sufere și să renască.

Iar noi, românii, privind cu îngrijorare spre propriul nostru viitor și spre provocările economice și sociale pe care le traversăm, nu putem să nu ne gândim că, poate, într-o zi, celebrul refren va căpăta pentru noi o nouă semnificație.... suntem la un pas de aceeași prăbușire politico-economică.

Don't Cry for Me.....Romania.

Ziua internațională a dorului (13 mai)Ziua internațională a dorului reprezintă un simbol major pentru toată literatura ș...
13/05/2026

Ziua internațională a dorului (13 mai)

Ziua internațională a dorului reprezintă un simbol major pentru toată literatura și, desigur, pentru națiunea română! Simbolul profund românesc „dor” reprezintă totul: gândire, sentimente, apropiere, empatie și… iubire! Acest cuvânt al dorului a fost exprimat în repetate rânduri în diferite forme literare sau în diverse compoziții.
Desigur că celebra poezie a lui Mihai Eminescu, „Mai am un singur dor”(1884), poate încununa în totalitate acest sentiment, întrucât reprezintă despărțirea melancolică și frumoasă de această lume minunată și trecerea spre neființă: „Mai am un singur dor / Să mă lăsați să mor…” Toți poeții recunoscuți din țară au abordat simbolul dorului… menționăm Tudor Arghezi, George Coșbuc, Nichita Stănescu etc. În mod special, Lucian Blaga descrie în mod filozofic acest dor...poezia „Dorul” (1919).
Dintre multiplele compoziții nu uităm „Of, dor, dor”, prezentată atât de frumos de Maria Tănase sau alerta melodie cantata de Dana Dancila „Doru-i dor”.
Să nu omitem o latură majoră a dorului: dorul de țară, care ne apasă întotdeauna și ne aduce aminte de locurile natale atât de minunate din aceasta tara: reflectata in poezia lui Vasile Alecsandri „Dorul de ţară” (1866).
În final, în această zi, vă rog: luați-vă de mână, plimbați-vă, zâmbiți, iar dorul să vă apropie și să vă învăluie cu frumusețea magică a iubirii!

Ziua Internațională a Dansului – 29 aprilie: zi minunata si fericita!Ziua de 29 aprilie este stabilită oficial:  Ziua In...
29/04/2026

Ziua Internațională a Dansului – 29 aprilie: zi minunata si fericita!

Ziua de 29 aprilie este stabilită oficial: Ziua Internațională a Dansului.
Această zi a fost desemnată de către International Theatre Institute, în parteneriat cu UNESCO (1982), fiind dedicată în totalitate dansului și baletului modern, deci în totalitate evenimentelor culturale.

Data a fost aleasă în onoarea lui Jean-Georges Noverre (născut în 29 aprilie 1727), un celebru dansator francez.
Precum știm, dansul și baletul actual au atins culmi de perfecțiune nebănuite, iar celebrele lucrări Lacul lebedelor și Spărgătorul de nuci (Piotr Ilici Ceaikovski) și Giselle (Adolphe Adam) sunt recunoscute si apreciate în toată lumea.
De asemenea, o încântare remarcabilă sunt valsurile celebre din secolul XIX, mai ales cele vieneze ale lui Johann Strauss I și Johann Strauss II, dar și ale lui Franz Lehár au umplut întreaga lume de bucurie.
Dar acest minunat vals se menține vesnic tânăr, iar contribuția lui Eugen Doga (Republica Moldova)– „Valsul iubirii”, este majora si va rog sa il ascultati.
Actualmente, marele compozitor și dirijor André Rieu ridică orice sală în picioare prin interpretarea excepțională a valsului lui Dmitri Șostakovici.

Dansul popular tradițional românesc nu trebuie uitat, pe care îl apreciem, iubim și îl aplaudăm cu toții, mai ales cu ocazia sărbătorilor. Medical, dansul reprezintă o îmbinare armonioasă de apropiere, îmbrățișare, mișcare, armonie, empatie și… iubire!
Românii, în general, au o aplecare deosebită pentru dans și pentru vals și nu trebuie să-l uităm pe celebrul compozitor Iosif Ivanovici „Valurile Dunării”, dar si pe Florin Bogardo – „Să nu uităm să iubim trandafirii”...
Fredonati, dansati, apropiati-va si plutiti cu toti in lumea minunata a valsului!

Address

Strada Sevastopol 9
Bucharest
011013

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Prof Univ Dr Alexandru Vlad Ciurea posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share