13/04/2026
Hristos a înviat! ❤️
Deși sunt mult mai relaxată în aceste privințe, încă simt cum, în preajma sărbătorilor, crește tensiunea, până la gradul în care devine de-a dreptul paralizantă.
Parcă întreaga viață se desfășoară în jurul acestor repere: Crăciunul și Paștele. La care se adaugă și alte variațiuni, mai mari sau mai mici, în funcție de importanța pentru fiecare: vacanța de vară, revelionul, vacanța de ski...
Repere din viața noastră în care se acumulează mai multă tensiune, crește nivelul de stres, presiunea, ceea ce ne ajută să activăm mai multe resurse, să ne mobilizăm mai bine, să facem tot ceea ce ne propunem.
Toate bune și frumoase atâta timp cât se păstrează o anumită măsură. Cât ținem seama de resursele noastre și de consumul lor. Cât facem lucrurile într-o manieră cât de cât conștientă, cel puțin până să ne dăm seama că alunecăm pe o pantă mult prea abruptă, în care pierdem controlul și devenim conduși de ... instincte, de pofte, de lipsuri.
Devenim obsedați și ne pierdem în curățenia de Paște ca și cm de asta ar depinde întregul nostru merit.
Apoi ne pierdem în frenezia cumpărăturilor, cumpărând multe și fără rost, ca și cm s-ar sfârși pământul, iar aceasta este ultima șansă de a mai gusta din ceea ce este.
În zilele premergătoare, suntem paralizați de cozonaci și ouă roșii și alte pregătiri care musai trebuie să existe pe masă.
Și când ajungi cât de cât mai conștient de comportamentul tău, tot nu te poți opri, trebuie să mergi cu valul, este o forță, mai mare decât tine, care te împinge de la spate. Deși știi că nimic din toate astea nu trebuie, nu te poți împotrivi.
Și nici nu este indicat, pentru că întotdeauna noul este mai firav decât vechiul și, până nu onorezi ceea ce a fost și te împaci cu ceea ce practic a făcut ca tu să fii astăzi aici, nu poți să integrezi noul și să îi creezi spațiul ca el să înflorească. Cât timp există luptă, există și iluzia că ești diferit față de acel ceva cu care te lupți.
Goana nu se termină, ci continuă cu mese și vizite, tot ceea ce s-a pregătit trebuie consumat. În puținele zile de tihnă sunt tot atâtea de făcut, inclusiv ieșirile în natură, le trăim și le planificăm ca pe ceva ce trebuie bifat, ca un obiectiv la fel ca toate celelalte. Trebuie să ieșim că uite ce frumos este afară. Inclusiv rutina de relaxare sau de refacere devine ceva planificat. Există persoane care nici în această etapă nu se relaxează.
Și, desigur, dacă există un nivel al stresului care ne mobilizează cel mai bine pentru ceea ce ne propunem, este util să știm că această expunere la stres are și un preț energetic și se impune respectarea unei faze de recuperare.
Fază în care vei simți poate nevoia de a nu avea un program, de a nu bifa ce este de făcut, de a te izola pentru a te recupera în liniște.
Pentru că dacă expunerea la stres se prelungește sau se repetă prea des, va apărea, în cel mai bun caz, oboseala.
Cu speranța că, dincolo de toată agitația acestor zile, ați reușit să vă oferiți și momente de liniște, să vă încărcați, nu doar să faceți, că v-ați dat voie, măcar din când în când, să vă opriți, și poate să duceți cu voi această stare și dincolo de aceste zile…
