26/05/2026
Și eu observ cu tristețe că sunt multe mame care aleg să lase copilul cu o tabletă sau un telefon în față, decât să suporte întrebările, interacțiunea și stimularea constantă din partea lui... Dar dacă îl ajuți cât e mic, să se dezvolte cu cât mai puține ecrane și cât mai multe experiențe adevărate, interacțiune umană, creativitate, explorare, ajutat în casă, cu stimuli tactili și senzoriali potriviți vârstei, va fi mai ușor mai târziu.
Ce ne lipsește astăzi în orașele noastre moderne ca să putem crește copiii cm ar avea nevoie?
Poate comunitatea și siguranța spațiului lor de joacă - pentru ca mama sau tatăl să nu facă mereu „one man show” (munca, sarcini în casă, gătit, spălat, interacțiune, educație, psihologie, mentorat și altele) de unii singuri. It takes a village to raise a child.
Cu angajament și ajutor reciproc, e posibil să crești frumos și astăzi, și în București.
Am văzut chiar recent astfel de interacțiuni frumoase și sănătoase la mame ce au venit cu copiii lor la terapie, și care nu le-au promis și nu le-au dat mobilul nici în timpul ședinței, nici după. Este atât de addictive mobilul, inclusiv cu filmulețele aparent inocente de desene animate, pe care copilul învață repede cm să le deruleze când s-a plictisit, încât mai bine nu i-l dai deloc, nici ca excepție. Suportă un tantrum, două, trei, fără să cedezi, și dă-i alternative. Altfel învață că acel tantrum funcționează și va primi acel lucru care pe termen lung (sau chiar și scurt) îi face rău.
Terapia craniosacrală ajută la dificultăți de concentrare și de atenție.
Uneori, de la nașterea prin cezariană, poate să rămână o tensiune anomală la nivelul membranelor intracraniene și mai ales în zona bazei craniene occipitale, la trecerea dintre craniu la gât, astfel încât nervul Vag să fie în acel punct presat sau obstacolat în zona unde iese din cutia craniană. Acest lucru poate să ducă la o stare de stres și agitație continuă, dificultăți de adormire, somn de proastă calitate, hiperactivitate, probleme digestive și multe altele. Nervul vag ne induce trecerea de la stres și alertă la relaxare, sau invers. Vă puteți imagina deci cât de important e ca acesta să fie bine.
În același timp, e nevoie de lucru în echipă - adică implicarea părintelui, ajutorul din partea lui, dar și ca el sau ea, care este deseori suprasolicitat și extenuat, să primească ajutor (inclusiv terapie). De aceea, ședința copilului include de multe ori câteva minute sau chiar jumătate de oră în care lucrez și pe părinte sau însoțitor. Copiii simt stresul sau stările emoționale ale părinților și se acordează la ele, reflectându-le înapoi exacerbat (din păcate), pentru că nu au filtrele noastre... Așa că tot ce primești și tu, ca adult, îl ajută pe copilul tău.
Mediul de viață al copilului trebuie să ajute și el - mai puțină expunere la ecrane, la dulciuri și chimicale, la stres, mai multă structură și disciplină sănătoasă, mișcare în aer liber, terapie. Și ședințe regulate, pe cât posibil, măcar în perioadele de schimbări, în care și părintele să fie implicat, pentru rezultate optime.
Vă aștept cu drag!