02/06/2026
Zilele trecute am fost cu soțul meu și cu Amza, băiețelul nostru de 1 an și 5 luni, în piață, la o pescărie unde se vindea și pește la grătar. Ne-am luat biban și hamsii, iar lui Amza i-am dat să mănânce puțin biban, fiind un pește potrivit pentru cei mici.
La o masă alăturată stătea un bătrânel care a intrat în vorbă cu noi. Ne-a povestit cu drag despre copilăria lui de la țară, despre casa de lângă heleșteu și despre cm mama lui îl trimitea să prindă pește proaspăt atunci când aveau musafiri. El pescuia, iar mama pregătea peștele pentru oaspeți.
Când a văzut că îi dau și lui Amza pește, ne-a spus zâmbind: “Să-i ziceți: Peștele e mut, băiatul vorbește!”
Mi s-a părut o superstiție simpatică, una dintre acele vorbe din bătrâni care se transmit din generație în generație și care, într-un fel, arată cât de mult și-au dorit dintotdeauna părinții ca ai lor copii să vorbească frumos și la timpul lor.
Ca logoped, întâlnesc adesea preocupări legate de dezvoltarea vorbirii. Ca mamă, mă emoționează să descopăr aceste mici fragmente de înțelepciune populară care au însoțit copilăria atâtor generații.
Sunt curioasă: ce superstiții, vorbe din bătrâni sau proverbe ați auzit despre vorbirea copiilor? Le scrieți în comentarii?
