15/05/2026
M-am întors miercuri de la Bruxelles cu multă emoție, recunoștință și speranță.
Şi, pe mǎsurǎ ce experiența se aşeazǎ, realizez cǎ vizita la Parlamentul European, la invitația Vicepreședintelui Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, a însemnat mult mai mult decât o dezbatere despre sănătatea mintală. A fost o întâlnire profund umană, cu oameni frumoși, profesioniști excepționali și colegi dragi alături de care am simțit, poate mai clar ca niciodată, că nu suntem singuri în ceea ce construim și susținem.
Pe mulți dintre ei i-am cunoscut în contextul luptei noastre comune împotriva legii abuzive a psihologului. Atunci ne-am întâlnit în tensiune, revoltă și nevoia de a apăra demnitatea profesiei noastre. Săptămâna acea ne-am regăsit însǎ, într-un alt spațiu, european, deschis, viu. Vorbind despre prevenție, psihoterapie, copii vulnerabili, traumă, burnout, dependențe, stigmatizare și despre nevoia unor sisteme mai umane pentru oamenii aflați în suferință psihică.
Am simțit în aceste zile cât de important este să existe dialog real între specialiști și oamenii care construiesc politici publice. Și cât de mult contează să întâlnești politicieni care ascultă cu adevărat.
Echipa lui Nicu Ștefănuță ne-a primit cu foarte multă căldură, grijă și atenție. Iar Nicu Ștefănuță este, fără exagerare, unul dintre acei oameni care reușesc să păstreze umanitatea într-un spațiu politic atât de complex. Un om cald, prezent, implicat și autentic, care face o muncă extraordinară și care susține cu adevărat sănătatea mintală și profesioniștii din domeniu.
M-a emoționat mult și discursul domnului Victor Negrescu, care ne-a vorbit cu sinceritate despre nevoia unor politici europene reale în sănătatea mintală și despre importanța continuării acestor demersuri. De asemenea, sprijinul oferit de Dan Barna pentru aceste inițiative ne oferă sentimentul că există deschidere și disponibilitate pentru schimbare, dincolo de diferențele politice.
Despre Bruxelles vreau sǎ știți cǎ are o vibrație aparte. Un amestec de istorie, diversitate, energie și sens colectiv. În aceste zile am început să simt și să conștientizez mai profund ce înseamnă, dincolo de discursuri și instituții, idealul european. Am simțit colaborare, solidaritate, protecția demnității umane, drepturi fundamentale și responsabilitate comună pentru cei vulnerabili.
M-am întors cu sentimentul că sănătatea mintală începe, încet-încet, să fie văzută nu ca un subiect marginal, ci ca una dintre marile teme ale societății europene contemporane.
Și poate că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri cu care plec de acolo: speranța că schimbarea este posibilă atunci când oameni competenți, sensibili și curajoși aleg să construiască împreună.