24/05/2026
La orele de condus, am cunoscut o fată de 18 ani, încă la liceu, care își ținea viitorul în mâini cu aceeași nesiguranță pe care o avem toți la început de drum. Am discutat cu ea și i-am simțit fricile, incertitudinea viitorului și momentul fragil în care încă încerci să înțelegi cine vei deveni.
M-am gândit că exact pentru asta există cărțile: să circule din om în om și să ajungă la cine are nevoie de ele exact la momentul potrivit.
Data următoare când ne-am întâlnit, i-am dăruit această carte pentru că îmi place ideea că putem lăsa mici fragmente din noi în viețile altor oameni. Uneori printr-un cuvânt, alteori printr-o carte, și nu cred că realizăm cât de important poate să devină în momentul respectiv, chiar dacă poate nu mai vezi niciodată omul acela, ceva din tine rămâne mai departe în povestea lui.
Cred că, într-un fel, asta este una dintre cele mai frumoase forme de a exista: să lași în urma ta lucruri care fac viața altcuiva puțin mai ușoară, mai profundă sau mai luminoasă.
Așa cm și bunătatea ar trebui dată mai departe, fără motiv sau obligație, doar pentru că lumea devine mai frumoasă atunci când oamenii aleg să ofere din ceea ce au mai bun în ei.
Iar dacă aveți ceva bun în voi -o recomandare, o carte, un sfat, un gest, o încurajare, puțină răbdare sau puțină lumină -dați-le mai departe. Nu știți niciodată în ce moment din viața cuiva pot însemna enorm.