Kinetoterapeut Mircea Drăgan - Recuperare Medicala la Domiciliu

10/09/2026

👉Epicondilita (cotul tenismanului)

👉Epicondilita laterala, cunoscuta si sub numele de „cotul tenismenului”, este o afectiune dureroasa care apare la nivelul cotului, fiind cauzata de suprasolicitare. Practicarea tenisului, a altor sporturi in care se utilizeaza racheta, palete sau alte obiecte tinute in mana (squash, badminton, tenis de masa sau a unor profesii care implica miscari repetitive ale mainii poate contribui la aparitia acestei boli. Tratamentul consta in administrarea de medicamente si terapie fizica.

Anatomia cotului

Articulatia cotului este formata din trei oase: humerus sau osul bratului si oasele antebratului, respectiv radius si cubitus. La capatul inferior al humerusului se afla niste proeminente osoase, numite epicondili, iar proeminenta de pe partea exterioara a cotului se numeste epicondil lateral.

Epicondilita laterala apare atunci cand, in timpul unei lovituri, jucatorul de tenis solicita musculatura si tendoanele cu insertie la nivelul cotului. De fapt, orice activitate repetitiva care suprasolicita musculatura extensoare a antebratului poate duce la aparitia inflamatiei si a durerii. Acest lucru se poate intampla in cazul zugravilor, al instalatorilor, pictorilor, mecanicilor auto, macelarilor sau bucatarilor.

Cauze

Principala cauza a aparitiei epicondilitei laterale este suprasolicitarea musculaturii antebratului. Muschiul scurt extensor radial al carpului (pe scurt, SERC) ajuta la stabilizarea incheieturii mainii, atunci cand cotul este in extensie. O astfel de pozitie apare frecvent in timpul practicarii tenisului. Daca acest mu**hi este suprasolicitat, vor aparea rupturi microscopice la nivelul tendonului, in locul in care se ataseaza de epicondilul lateral. Drept urmare, apar inflamatia si durerea.

A doua cauza de aparitie a epicondilitei laterale este derivata din prima cauza si vizeaza tipul activitatilor si miscarilor efectuate frecvent care solicita in exces musculatura extensoare a antebratului. Persoanele predispuse la aparitia epicondilitei laterale sunt acelea care participa la activitati recreationale sau profesionale care presupun folosirea in mod repetitiv a mu**hilor antebratului. Pictorii, instalatorii si tamplarii au un risc mai mare de a dezvolta aceasta boala. Miscarea repetata si ridicarea greutatilor pot duce si ele la aparitia epicondilitei laterale.

Varsta persoanei este, de asemenea, un factor decisiv in epicondilita laterala. In general, afectiunea apare la persoane cu varsta cuprinsa intre 30 si 50 de ani, desi poate aparea si la varste mai fragede, in special in cazul sportivilor.

Foarte rar, epicondilita laterala apare si in absenta suprasolicitarii antebratului sau a miscarilor repetitive. In acest caz, vorbim despre o epicondilita laterala idiopatica sau avand cauze necunoscute.

Pe lista factorilor de risc in aparitia epicondilitei laterale se mai afla greselile in executarea unor exercitii fizice, circulatia deficitara, deficitul in puterea fizica sau anumite probleme musculare.

Simptome

Simptomele epicondilitei laterale apar treptat si pot fi resimtite diferit de diferite persoane. In momentul debutului, durerea este suportabila si creste in intensitate in cateva saptamani sau luni. Durerea sau senzatia de arsura se resimte in exteriorul cotului si apare imposibilitatea de a strange pumnul, de a da mana, de a deschide usa sau de a tine o ceasca de cafea. Efectuarea unor miscari de tenis sau rasucirea unei surubelnite poate duce la intensificarea durerii.

In timp, durerea poate radia dinspre interiorul cotului spre incheietura mainii sau catre brat. Cu alte cuvinte, desi inflamatia apare in zona cotului, durerea se va resimti la majoritatea miscarilor realizate cu acea mana. De obicei este afectat cotul mainii folosite predominant in activitati (dreapta, mai frecvent).

Diagnostic

Diagnosticarea epicondilitei laterale se pune pe baza consultului de specialitate si a testelor realizate. In timpul consultului, doctorul va trebui sa tina cont de mai multi factori, pentru a stabili corect diagnosticul. Acestia includ modul de aparitie a simptomelor, factorii de risc recreationali sau ocupationali, precum si intensitatea durerii. De asemenea, este important sa ii spui medicului ortoped daca ai suferit o leziune la nivelul cotului si daca in istoricul medical se afla artrita reumatoida sau afectiuni nervoase.

Unul dintre cele mai folosite teste din timpul examinarii fizice consta in intinderea fortata a incheieturii mainii si a degetelor, avand cotul in extensie. Durerea care poate aparea pe traiectul tendoanelor si al mu**hilor extensori ai mainii sunt indiciile unui rezultat pozitiv.

Medicul specialist poate recomanda si o serie de teste pentru a putea pune diagnosticul cu mai multa acuratete si pentru a exclude alte afectiuni. Acestea includ:

Radiografii - elimina suspiciunea de artrita a cotului si ofera indicii legate de gradul de deteriorare a tendoanelor;
RMN (test de imagistica pe baza de rezonanta magnetica nucleara) - este indicat daca doctorul crede ca simptomele tin de o afectiune cervicala;
EMG (electromiografie) - pentru a elimina suspiciunea unei compresii a nervilor. Multi nervi se afla de-a lungul cotului, iar simptomele compresiei nervoase sunt asemanatoare epicondilitei laterale.

Tratament

In functie de severitatea simptomelor si de gradul de deteriorare a tendoanelor, tratamentul poate fi nechirurgical (medicamentos si terapie fizica) si chirurgical.

Tratament nechirurgical

In 80-95% dintre pacienti, tratamentul nechirurgical da rezultate. Primul pas in recuperare este repausul bratului. Cu alte cuvinte, trebuie sa incetezi orice activitate recreationala sau ocupationala timp de cateva saptamani.

Pentru reducerea durerii si a inflamatiei, sunt recomandate antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofen sau naproxen..

Uneori medicul poate sa recomande utilizarea injectiilor cu corticosteroizi. Cel mai folosit antiinflamator de acest fel este cortizonul. Acesta se injecteaza in mu**hi sau in tendonul lezat. Mai nou, se poate utiliza si terapia PRP (Platelet Rich Plasma) in tratamentul acestei afectiuni.

Daca epicondilita laterala a aparut pe fondul practicarii unui sport cu racheta, medicul poate recomanda verificarea echipamentului, pentru a vedea daca este adecvat. Un racordaj mai slab va solicita mai putin musculatura antebratului. De asemenea, daca folosesti o racheta prea mare, trecerea la una mai mica poate preveni reaparitia durerii.

Fizio-kinetoterapia este o alta forma de tratament nechirurgical care da rezultate. Executarea unor exercitii fizice speciale ajuta la intarirea mu**hilor antebratului. Masajul cu gheata, stimularea musculara si tratamentul cu ultrasunete vor completa fizioterapia, grabind vindecarea musculaturii.

Mai mult, purtarea unor orteze pe treimea superioara a antebratului ajuta la ameliorarea simptomelor, prin relaxarea mu**hilor si a tendoanelor.

La fel de eficienta este si terapia cu unde de soc (shockwave). Aceasta forma de tratament consta in transmiterea unor unde sonore catre cot, creand o „microtrauma” ce declanseaza procesul natural de vindecare a organismului, inclusiv a inflamatiei din zona cotului.

Tratament chirurgical

Daca tratamentele nechirurgicale nu amelioreaza simptomele in 6-12 luni, medicul ortoped poate recomanda interventia chirurgicala. Majoritatea interventiilor presupun excizia tesutului lezat si reatasarea mu**hiului sanatos la os. Alegerea tipului de procedura depinde de cauza leziunii si de starea generala de sanatate. Cele mai frecvente operatii sunt interventia deschisa si chirurgia artroscopica:

Interventia deschisa - consta in realizarea unei incizii in zona cotului, prin care chirurgul indeparteaza portiunea de tendon afectata si reataseaza partea sanatoasa la os. Uneori, doctorul indeparteaza si o portiune mica de os, pentru a stimula fluxul sanguin si pentru a grabi vindecarea;
Chirurgia artroscopica - in timpul procedurii, medicul realizeaza mai multe incizii de mici dimensiuni. Prin acestea, introduce instrumente de mici dimensiuni si o camera video si indeparteaza portiunea de tendon afectata.
In ambele cazuri, rana este cusuta si apoi acoperita cu bandaj steril. De regula, poti pleca acasa in aceeasi zi.

Indiferent de operatie, medicul iti va recomanda sa incetezi luarea unor medicamente care ar putea cauza sangerare in timpul interventiei. Pe lista acestora se afla:

Aspirina;
Ibuprofenul;
Clopidogrel;
Naproxen;
Warfarina.

In unele cazuri, este necesar sa nu bei si sa nu mananci nimic d**a miezul noptii, inainte de operatie. De asemenea, daca esti fumator, trebuie sa renunti inainte de procedura. Fumatul incetineste vindecarea si ingreuneaza procesul de recuperare.

Riscuri chirurgicale

Ca in cazul oricarei interventii chirurgicale, si operatia pentru corectarea epicondilitei laterale prezinta o serie de riscuri, printre care:

Infectie;
Leziuni ale vaselor de sange sau ale nervilor;
Pierderea fortei musculare;
Reaparitia durerii;

O perioada mai lunga de recuperare.
Astfel de complicatii apar in 1,1-1,2% dintre cazurile de interventii chirurgicale pentru tratarea epicondilitei laterale.

Recuperare postoperatorie

Daca in timpul interventiei, bratul este imobilizat cu o atela, aceasta va fi indepartata in aproximativ o saptamana. Vindecarea ranii poate dura intre sapte si zece zile. Mana ar trebui tinuta sus, preferabil pe cateva perne.

D**a 10 zile, vei merge la consult, pentru ca doctorul sa vada daca rana se vindeca in mod normal. In primele saptamani, vei avea nevoie de ajutor pentru sarcinile care necesita folosirea ambelor maini.

Odata scoasa atela, vei simti ca bratul este intepenit sau ca ti-ai pierdut din libertatea de miscare in zona incheieturilor. Acest lucru este normal in prima faza. Ulterior, doctorul iti va recomanda consultarea unui fizio/kinetoterapeut pentru recuperarea mobilitatii mainii. Durata, intensitatea si gradul de miscare al exercitiilor vor creste gradual. Vei trece de la exercitiile pasive la antrenamentele usoare cu greutati, pentru a forma musculatura si pentru a imbunatati flexibilitatea mu**hilor mainii si cotului.

Pe masura ce iti vei putea misca mana mai usor, in aproximativ 6-8 saptamani, vor fi introduse noi exercitii, inclusiv:

Exercitii pentru fortarea mainii sa stranga bureti sportivi;
Exercitii similare bicicletei, insa pentru maini;
Extensii de maini, flexari si rotatii;
Hidroterapie.

Introducerea unui program riguros si personalizat de exercitii de recuperare va permite revenirea la activitatile normale in aproximativ trei luni. Pe de alta parte, daca practici un sport sau ridici obiecte grele, este recomandat sa mai astepti 4-10 saptamani, in functie de sfatul medicului.

Pe termen lung, majoritatea persoanelor care au avut o operatie pentru epicondilita laterala nu mai au nevoie de o a doua interventie, iar cercetarile arata ca rata de satisfactie in urma interventiei este cuprinsa intre 93 si 95%.

Totusi, daca durerea persista si d**a incheierea perioadei de recuperare, este indicat sa discuti cu doctorul, pentru a vedea ce alte posibile cauze provoaca durerea. De exemplu, este destul de frecventa epicondilita laterala in cazul persoanelor care au o rana a cotului.

Preventie

Daca epicondilita laterala a aparut ca urmare a suprasolicitarii articulatiilor, asa cm se intampla in jocul de tenis, schimbarea tehnicii de joc poate calma durerea si preveni aparitia complicatiilor. Urmand si sfaturile de mai jos, vei preveni aparitia epicondilitei laterale:

Ia pauze dese si inceteaza activitatile care iti provoaca durere;
Evita sa pui mai multa presiune pe cot. Incearca sa distribui sarcina de lucru asupra mu**hilor bratului;
Daca practici tenis sau squash, vorbeste cu antrenorul si roaga-l sa iti ofere sfaturi pentru a-ti imbunatati tehnica de joc, astfel incat sa nu mai pui asa multa presiune pe antebrat;
Inainte de practicarea unui sport care presupune miscari repetitive ale bratelor, incalzeste-te bine si fa cateva intinderi;
Foloseste unelte sau rachete usoare;
Lucreaza-ti mu**hii antebratului;
Apeleaza la masaj sportiv sau exercitii speciale pentru intarirea mu**hilor si obtinerea flexibilitatii.

09/09/2026

➡️➡️MUSCHIUL NU ESTE DOAR ESTETICA. ESTE UNA DINTRE CELE MAI IMPORTANTE REZERVE DE SANATATE ALE CORPULUI.

📌Pe masura ce imbatranesti, corpul pierde treptat masa musculara, forta si capacitatea de a produce forta. Iar problema nu este doar ca „arati mai slab”.

Cand pierzi mu**hi, pierzi forta, stabilitate, mobilitate, autonomie si capacitatea corpului de a face fata stresului fizic.

De aceea, antrenamentul cu greutati nu ar trebui privit doar ca metoda de a construi un corp frumos.

👉Este antrenament anti-imbatranire.

O meta-analiza publicata in British Journal of Sports Medicine, care a analizat date din studii de cohorta, a gasit ca activitatile de forta sunt asociate cu o reducere de aproximativ 10–17% a riscului de mortalitate de orice cauza, precum si cu un risc mai mic de boli cardiovasculare, cancer si diabet.

O alta meta-analiza, publicata in American Journal of Preventive Medicine, a analizat relatia dintre antrenamentul de rezistenta si mortalitatea generala, cardiovasculara si prin cancer.

Iar cand vorbim despre imbatranirea propriu-zisa, lucrurile devin si mai interesante.
O meta-analiza pe adulti varstnici a aratat ca antrenamentul de rezistenta poate imbunatati densitatea minerala osoasa, inclusiv la nivelul soldului si coloanei vertebrale.

Alte meta-analize pe persoane varstnice cu sarcopenie arata imbunatatiri ale fortei musculare, vitezei de mers, capacitatii functionale si compozitiei corporale.

Iar Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda adultilor sa efectueze activitati de forta care implica grupele musculare majore cel putin doua zile pe saptamana. Pentru persoanele de peste 65 de ani, recomanda inclusiv activitati care combina forta si echilibrul pentru mentinerea capacitatii functionale si prevenirea cazaturilor.

World Health Organization:
Asta inseamna anti-aging in sensul real al cuvantului.

Nu sa incerci sa pari tanar.

Ci sa faci tot posibilul ca, pe masura ce anii trec, corpul tau sa ramana puternic, mobil, functional si independent.

💥Pentru ca poti avea 60, 70 sau 80 de ani si sa fii inca puternic.

☠️Sau poti avea aceeasi varsta si sa fii deja dependent de corpul altcuiva pentru lucruri elementare.

Diferenta incepe, printre altele, cu mu**hiul pe care alegi sa-l pastrezi astazi.
Nu ai nevoie sa fii culturist.
Nu ai nevoie sa ridici greutati uriase.

Ai nevoie de rezistenta progresiva, consecventa si suficienta intensitate pentru ca organismul sa aiba un motiv sa ramana puternic.

👉Muschii nu sunt doar ceea ce vezi in oglinda.
👉Sunt ceea ce iti permite corpului sa continue sa functioneze.

Iar daca exista o investitie pe termen lung pe care merita sa o faci in propriul corp, antrenamentul de forta este una dintre cele mai bine sustinute stiintific.

Surse stiintifice:
Momma et al., British Journal of Sports Medicine, 2022 — activitatile de forta si mortalitatea/bolile cronice.
Boyle et al., American Journal of Preventive Medicine, 2022 — resistance training si mortalitatea.
Massini et al., Healthcare, 2022 — antrenamentul de rezistenta si densitatea minerala osoasa.
Chen et al., European Review of Aging and Physical Activity, 2023 — meta-analiza a 50 de RCT-uri si 4.085 participanti privind antrenamentul de rezistenta la varstnici.
WHO — recomandari oficiale privind activitatile de forta.

➡️ Text preluat.

07/09/2026

📌Cam asta se întâmplă la nivelul coloanei vertebrale în momentul când ne aplecăm incorect pentru a lua ceva de jos !!!
👉Așa că mare atenției la mişcările care le facem de zi cu zi !

05/09/2026

04/09/2026

Despre...
👉SACROILEITA
Sacroileita reprezintă o inflamatie a uneia sau ambelor articulații sacroiliace. Face parte dintr-un grup de boli numite spondiloartropatii – afecțiuni inflamatorii ale coloanei vertebrale.
📌 Aceasta este o articulație sinovială, plană, semimobilă ce pune în contact două suprafețe articulare situate între osul sacru și ilion.
Ea este bine consolidată de ligamentele sacroiliace ventrale, dorsale, ligamentul sacroiliac interosos, ligamentele sacroischiatice și ligamentul iliolombar. Acesta din urmă, prin patologia lui, poate mima un sindrom vertebral sau o durere de spate însoțită de semne clinice.
👉De ce apare sindromul sacroiliac și cm se manifestă?

Sunt numeroase cauze ce duc la disfuncția articulației sacroiliace: diferența de lungime între membrele inferioare, traumatismele în urma unor căderi sau patologii ca spondilita anchilozantă, degenerescența discală, hernia de disc, sacroileita, spondilita psoriazică, osteoporoza, fibromialgia, atitudinile vicioase ale coloanei, s.a.m.d.
👉 Pacientul prezintă durere lombara ce poate iradia la nivelul fesei, coapsei sau pe tot membrul inferior, precum în cazul sindromului radicular. La examenul obiectiv se constată sensibilitate dureroasă la nivelul articulației, ștergerea lordozei lombare însoțită de spasmul musculaturii paravertebrale, uneori scolioza homolaterală sau dificultăți ale mersului.

👉Cum se diagnosticheză și care este tratamentul pentru sindromul sacroiliac?

Rezultatul examenului imagistic poate fi normal, sau severitatea afecțiunii cu modificările secundare poate evolua. De regulă, examenul clinic orientează preponderent către diagnostic și către sindromul pseudoradicular.

♦️Tratamentul este conservator și constă în mobilizare vertebrală urmată de kinetoterapie, fizioterapie, termoterapie, tratament injectabil antiinflamator și/sau analgetic.

01/09/2026

⚕️Guta
♦️Guta este o forma dureroasa de artrita caracterizata de dureri articulare foarte mari si cauzata de prezenta unei cantitati prea mari de acid uric in sange si in tesuturi. In trecut era considerata boala oamenilor bogati, pentru ca acestia consumau foarte multa carne de vanat, bogata in purine. In zilele noastre, boala afecteaza mai ales barbatii (in randul segmentului de varsta 40-50 de ani riscul este de trei-patru ori mai mare decat in cazul femeilor), fiind asociata preponderent cu regimul alimentar al unei persoane (persoana respectiva face exces de carne, fructe de mare, alcool
👉Când sângele devine gros și se umple de otrăvuri de la un ficat disfuncțional pentru mult prea mult timp, el poartă o încărcătură otrăvitoare - adică este sânge murdar. Drept urmare, deșeurile se pot depune în diferite zone ale corpului.

📍Articulațiile sunt un astfel de loc, deoarece articulațiile din punctele mai îndepărtate ale corpului tău sunt în mod natural locuri de circulație inferioară. Guta este într-adevăr o afecțiune gravă a ficatului.

📍Este derutant să credem că cristalele sunt privite drept cauza gutei atunci când oamenii prezintă aceleași simptome de gută fără cristale prezente.

📍Asta pentru că cristalele nu sunt cauza gutei sau cauza durerii gutei si trebuie să mergi mai adânc.

📍Deși un ficat care funcționează necorespunzător nu se traduce automat în cristale, cristalele se traduc automat într-un ficat care funcționează necorespunzător.

📍Cristalele sunt doar o componentă care se întâmplă să se găsească într-un lot mare de noroi și, uneori, ele nu sunt acolo, deși încă există o mulțime de factori de probleme, cm ar fi oxidarea de la metale grele, petrolul din produse farmaceutice, neurotoxine și alte virusuri, resturi de la un agent patogen care trăiește în interiorul ficatului și multe altele.

📍Toxinele și otrăvurile au greutate pentru ele. Când curg catre extremitățile noastre, au tendința să se scufunde și să se adune acolo din cauza naturii lor grele.

📍Un alt simptom comun care însoțește guta provoacă si confuzie este umflarea extremităților.

📍Aceasta este cauzată de circulația limfatică deficitară din cauza unui ficat stagnant, disfuncțional, compromis, cu retenția de lichid limfatic punând presiune asupra nervilor din diferite zone ale corpului.

📍Persoanele cu gută ar trebui să se abțină de la consumul de proteine și grăsimi grele; cu cât mănâncă mai multe proteine și grăsimi, cu atât ficatul devine mai lent și simptomele lor se agravează.

📍Acest lucru nu are nimic de-a face cu un sistem de credință alimentară; este pur și simplu despre ceea ce are nevoie o persoană cu gută pentru a se vindeca.

📍Reducerea proteinelor și a grăsimilor din dietă este oportună pentru persoanele care suferă de gută (și pseudogută), deoarece oferă ficatului șansa de a se recupera și de a curăța sângele.

31/08/2026

⚕️Ce simptome are lombosciatica
📍Simptomele variaza de la o persoana la alta.
📍Daca, in unele cazuri, durerea apare rar, alteori, ea poate fi severa, impiedicand realizarea activitatilor cotidiene. In general, durerea apare doar pe o parte a corpului inferior si radiaza dinspre spate spre coapsa si apoi pe picior. Mai jos sunt principalele simptome asociate lombosciaticii:
📍Durerea constanta intr-o parte a feselor sau a piciorului;
Durerea care se amelioreaza in repaus sau in plimbare usoara;
Senzatia de amorteala sau intepatura in picior;
Uneori, amorteala la miscarea piciorului;
Durerea in momentul atingerii piciorului pe sol;
Durerea degetelor de la picioare, in functie de locul in care a fost afectat nervul sciatic;
Durerea intensa in timpul unor miscari bruste, al stranutului sau al tusei.

26/08/2026

GENU VALGUM ŞI GENU VARUM LA COPII

•Genu valgum - reprezintă deformarea genunchilor cu deviația gambei spre exteriorul axei membrului inferior, cu proeminența genunchiului spre interior (denumită și „genunchi în X”).

•Genu varum - reprezintă deviația gambei spre interiorul axei membrului inferior, cu proeminența genunchiului spre exterior (denumită și „picioare în paranteză”).
Consecutiv, are loc compromiterea biomecanicii articulației genunchiului și implicit a mersului, cu deformarea articulară angulară și durere.

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic (devierea gambei din axul coapsei; rotula este situată mai spre exterior pentru genu valgum sau mai spre interior pentru genu varum; apare scurtarea membrelor inferioare, cu dezechilibru static consecutiv al bazinului si al coloanei vertebrale etc.) și a examenului radiologic.

Tratamentul poate fi:

– ortopedic;
– chirurgical;
– fiziokinetoterapic (masaj, electroterapie, kinetoterapie).

Kinetoterapia este esențială în recuperarea copiilor cu genu valgum sau genu varum. Din cauza deformării genunchiului, copilul va suferi modificări atât la nivelul șoldului, cât și la nivelul coloanei vertebrale și nu va mai avea niciun mers corect, fiziologic.

Kinetoterapia urmărește tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului și tonifierea musculaturii corectoare pentru prevenirea apariției în continuare a deformărilor. Se urmărește obținerea și păstrarea unei posturi cât mai corecte a corpului și antrenarea mersului.

25/08/2026

📌Durerile de spate: ce facem şi ce ar trebui, de fapt, să facem?

Peste o treime dintre persoanele care suferă de dureri ale coloanei vertebrale şi ale articulaţiilor recurg la repausul la pat. Însă, după părerea multor specialişti, tocmai asta n-ar trebui să facă.

Zăcerea în pat întârzie accesul la tratament, reduce mobilitatea şi prelungeşte timpul de vindecare, spun experţii.

Un studiu realizat în Marea Britanie pe 1.000 de persoane, cu vârste de 25-65 de ani, care sufereau de dureri, a arătat că 35% dintre aceştia consideră că repausul la pat este cel mai bun leac.

Persoanele mai tinere sunt mai predispuse la dureri la nivelul gâtului şi al umerilor, ca urmare a faptului că petrec peste 6 ore pe zi aplecate în faţa unui ecran de computer. Dintre cei mai vârstnici, peste 50 de ani, 99% suferă de dureri lombare. Femeile sunt mai afectate de dureri articulare decât bărbaţii, o treime dintre ele plângându-se că au probleme cu genunchii, comparativ cu 20% dintre bărbaţi.

Pentru toate aceste probleme, repausul la pat nu este soluţia potrivită, spun cercetătorii. Mult mai indicate sunt fizioterapia şi exerciţiile fizice de recuperare.

Fizioterapeutul Paul Hobrough explică:

”Oamenii ajung să fie prinşi într-un cerc vicios, deoarece lipsa de exerciţiu nu numai că sporeşte durerile şi înţepeneala, dar duce şi la atrofierea muşchilor. Aceasta, la rândul ei, poate conduce la creşterea în greutate, ceea ce afectează şi mai mult articulaţiile deja dureroase.

Prevenirea, tratamentul început de timpuriu şi urmărirea în continuare de către un specialist pot fi de mare ajutor în rezolvarea problemelor.”

Studiul, finanţat de Simplyhealth Advisory Research Panel (ShARP), a arătat că persoanele sub 40 de ani sunt mai înclinate să recurgă la fizioterapie, comparativ cu cele de peste 40, iar în rândul celor de peste 50 de ani, analgezicele sunt tratamentul cel mai mult utilizat, folosit de 63% dintre respondenţi.

Dar, după cm explică dr. Gill Jenkins, din cadrul ShARP, analgezicele care se pot procura fără reţetă pot fi foarte utile pe perioade scurte de timp, dar nu este bine să fie luate pe perioade lungi fără a consulta medicul, mai ales dacă pacientul are şi alte probleme medicale.

„Este important ca persoanele care suferă de dureri persistente să discute opţiunile de tratament cu un medic, fizioterapeut sau alt specialist în domeniu sănătăţii”, spune el.
👇
👉Este îngrijorător cât de multe persoane recurg la repaus ca tratament pentru leziuni, când, de fapt, acest procedeu le agravează sau prelungeşte starea.”