Psiholog Rucsandra Dt

Psiholog Rucsandra Dt Psihoterapeut și consilier psihologic

02/02/2026

Îți ignori nevoile, îți reprimi emoțiile, îți vorbești urât în dialogul tău interior și apoi te întrebi de ce te simți cu moralul la pământ…

A avea grijă de tine nu înseamnă să te răsfeți sau să te relaxezi „când apuci”. Înseamnă să faci zilnic lucruri care contribuie la bunăstarea ta – fizică, psihică, emoțională. Înseamnă să te tratezi pe tine cu aceeași atenție cu care îi tratezi pe ceilalți.

Mulți oameni confundă grija de sine cu egoismul. Și care este rezultatul? Epuizare, frustrare, resentimente... Iar dacă rămâi fără resurse și te consumi puțin câte puțin, nu mai ai ce să oferi nici altora.

Ascultă-ți nevoile și onorează-le. Nevoile tale sunt la fel de importante ca ale celorlalți. Dacă îți spui mereu că „mai rezist puțin” sau că „eu nu contez atât de mult”, nu devii mai altruist, ci mai „gol” pe dinăuntru.

Învață să spui „nu”. Uneori a spune „nu” altora înseamnă a-ți spune „da” ție. Cererile sau dorințele celorlalți nu reprezintă obligativitatea ta. Dacă a spune „da” altora înseamnă a-ți face rău ție, gândește-te de două ori înainte de a răspunde.

Stabilește limite clare. Ele sunt precum niște scuturi care te protejează de lucrurile pe care nu ești dispus să le permiți. Fără limite, ceilalți decid pentru tine – cât de mult poți da, cât de mult poți tolera, de câte ori să cedezi.

Fii blând cu tine în dialogul tău interior. Observă câte dintre lucrurile pe care ți le spui sunt negative și te fac să te simți „mic”, neadecvat sau rău și îmblânzește vocea acelui critic.

Manifestă compasiune față de tine – mai ales în momentele dificile ale vieții, când te confrunți cu greutăți, eșecuri, nedreptate sau greșeli. Liniștește-te tu pe tine. Oferă-ți alinare. Fii alături de tine așa cm ai fi alături de cineva pe care îl iubești.

A avea grijă de tine nu e un moft. E responsabilitatea pe care o ai față de propria viață; o responsabilitate care nu poate fi delegată.

Ursula Sandner

26/11/2025

The “magic ratio” is 5 to 1. For every negative interaction during conflict, a happy relationship has five (or more) positive interaction.

26/11/2025

Copilăria nu trece pur și simplu. Ne modelează felul de a gândi, simți, iubi și reacționa ca adulți, iar terapia ne ajută să înțelegem acest impact.

20/11/2025

Îți spui că vrei o relație matură, dar „te trezești” din nou lângă cineva care are nevoie de tine să-l/ o motivezi, să-i rezolvi conflictele sau problemele financiare, să îi validezi fiecare decizie, să-l/o împingi de la spate ș.a.m.d. Îți spui că e vorba de empatie, de iubire adevărată, de capacitatea ta de a vedea potențialul din oameni. Dar, uneori, nu e vorba despre asta, ci despre un rol pe care ți l-ai însușit – cel de salvator.

Nu faci asta pentru că „îți place”, ci pentru că, fără să-ți dai seama, ai învățat să fii cel care „repară”. Îți imaginezi ce ar putea deveni un om dacă ar depune puțin mai mult ofert, dacă și-ar rezolva problemele, dacă… dacă…

Dai dovadă de răbdare și înțelegere, treci cu vederea orice comportament care te rănește, dar pe care îl numești doar o „scăpare de moment” și ajungi, treptat, să te pierzi pe tine în încercarea de a-l ține pe celălalt „pe linia de plutire”. Astfel, relația devine dezechilibrată: tu ești mai degrabă „terapeutul” sau „părintele” celuilalt, în loc să fii un partener egal.

Poate că, pentru tine, iubirea a reprezentat dintotdeauna un efort. Ai învățat că trebuie să te străduiești și să demonstrezi ca să fii ales sau aleasă. În realitate, aceasta este doar o formă de supraviețuire emoțională – o încercare veche de a fi văzut, auzit, validat.

Când „cauți” oameni pe care să-i salvezi, în realitate încerci să te salvezi pe tine – acea parte din tine care s-a simțit neputincioasă, respinsă ori nevăzută vrea o nouă șansă. De aceea alegi, inconștient, oameni care au nevoie de tine – pentru că speri că, de data asta, dacă reușești să-i „vindeci”, vei fi și tu în sfârșit iubit sau iubită așa cm ai fi avut nevoie în copilărie.

Dar nu poți „vindeca” sau schimba pe nimeni, dacă acea persoană nu vrea să se schimbe. Și, mai ales, nu poți construi o relație matură atunci când „iubirea” ta e condusă de frică – frica de a nu fi abandonat, respins, ignorat…

A iubi un om nu înseamnă „a-l repara”, „a-l vindeca” sau „a-l schimba”, ci a-l accepta așa cm este și a-i respecta libertatea de a rămâne exact așa cm este. Desigur, îl poți sprijini în schimbările pe care el sau ea dorește să le facă, dar nu i le poți impune.

Asta nu înseamnă să asiști nepăsător la comportamentele sale distructive, ci să înțelegi clar unde se oprește responsabilitatea ta și unde începe responsabilitatea lui. Poți să-i atragi atenția asupra riscurilor comportamentelor sale, să îi explici, să îi oferi ajutorul, dar este nevoie și să stabilești anumite limite și să-ți protejezi integritatea. Ceea ce el sau ea alege să facă mai departe ține de capacitatea, voința și disponibilitatea lui sau a ei de a se schimba, nu de efortul tău de a-l salva.

Iar, uneori, cel mai înțelept lucru pe care-l poți face este să nu mai „cauți” oameni pe care să-i salvezi, ci să te vindeci, în sfârșit, pe tine. Să nu mai investești în cineva doar pentru că îți activează vechea nevoie de a demonstra că meriți să fii ales sau aleasă, ci să-ți întorci energia spre tine.

În acest fel poți schimba tiparul. Când încetezi să mai cauți iubire prin rolul de salvator, devii disponibil/ă pentru o relație în care responsabilitatea e împărțită. Așa începe o relație matură: când fiecare își asumă partea lui, când limitele sunt clare și când nu-ți mai definești valoarea prin capacitatea de a rezolva problemele celuilalt.

Ursula Sandner

04/11/2025

Am ajuns să credem că iubirea se măsoară prin lipsă și nesiguranță, nu prin stabilitate și consecvență. Am normalizat ideea că iubirea trebuie „câștigată”, că trebuie să alergăm, să-l convingem pe celălalt, să luptăm pentru atenția cuiva. Confundăm tensiunea și adrenalina incertitudinii cu pasiunea, iar firimiturile de atenție pe care le primim ca reacție la insistențele noastre, cu iubirea autentică.

Astfel, relațiile stabile ne plictisesc sau credem că, dacă nu există tumult emoțional, nu există nici iubire adevărată. Poate crezi că, dacă cineva își face timp pentru tine, este atent, prezent și implicat, acest lucru înseamnă că este disperat sau că are „nevoie” de tine, în orice caz, mult mai multă nevoie decât ai avea tu de el sau de ea.

În realitate, iubirea sănătoasă nu înseamnă să convingi pe cineva să rămână, ci să fii cu cineva care își dorește, de bunăvoie, să fie acolo. Stabilitatea, consecvența și disponibilitatea emoțională nu sunt semne de slăbiciune, ci de maturitate și de angajament.

„Fuga după iubire” ascunde, de fapt, o teamă de abandon, iar când noi credem că nu suntem suficient de buni, ajungem să alergăm după validare, după semne de afecțiune, chiar și atunci când relația devine o sursă de neliniște și dezechilibru.

Pe termen lung, această dinamică ne face să ne simțim epuizați și frustrați. Nu iubirea „ne consumă”, ci lupta permanentă de a dovedi că merităm să fim iubiți. Într-o relație matură, însă, nu e nevoie să demonstrezi cât de special ești tu, pentru că celălalt oricum te vede și te prețuiește. Iubirea este asumată, exprimată și arătată constant.

Dacă îți dai seama că alergi, aștepți sau speri că celălalt va rămâne, întreabă-te ce nevoie reală îți hrănește această dinamică: ai nevoie de adrenalină, de confirmare, de validarea că „ești ales”? Recunoscând aceste mecanisme, îți va fi mult mai ușor să faci diferența între un tipar relațional disfuncțional și iubirea matură, autentică.

Ursula Sandner

31/10/2025

Infidelitatea reprezintă una dintre cele mai dificile încercări prin care poate trece un cuplu. Ea poate clătina încrederea, provoca suferință, furie și rușine și, de multe ori, duce la destrămarea relației. Totuși, înainte de a lua o decizie finală, este important să înțelegem ce a dus la acest lucru și dacă mai există o fundație pe care se poate reconstrui relația.

Pentru fiecare persoană, infidelitatea are o semnificație diferită. Pentru unii, o simplă apropiere sau un flirt poate însemna infidelitate, pentru alții, doar implicarea sexuală este considerată o trădare. De aceea, este important ca partenerii să discute deschis despre ce înseamnă pentru ei fidelitatea și care sunt limitele acceptabile într-o relație.

Când una dintre aceste limite este încălcată, persoana rănită se confruntă nu doar cu pierderea încrederii, ci și cu un sentiment de umilință și nesiguranță. Suferința ei poate fi amplificată de rușine, teama de judecata celorlalți sau frica de a nu pierde relația. Totuși, dincolo de reacția emoțională, e important să înțelegem că infidelitatea nu apare din senin – ea are cauze mai profunde.

Motivele care pot duce la infidelitate sunt diverse: lipsa de comunicare și afecțiune, distanțarea emoțională, rutina, nevoia de validare sau de aventură sau nevoia inconștientă de a-și reafirma sinele pierdut într-o relație fuzională. În multe cazuri, infidelitatea nu este cauza destrămării relației, ci manifestarea unor probleme ignorate de mult timp.

Asta nu înseamnă că persoana care a înșelat nu este responsabilă pentru faptele sale, ci doar că simpla vinovăție nu ajută la repararea lucrurilor. Pentru ca o relație să poată fi reconstruită, este nevoie ca ambii parteneri să privească sincer ce s-a întâmplat și să-și asume partea lor de responsabilitate pentru starea relației.

Cel care a înșelat își asumă faptele, își manifestă sincer regretul și rupe legătura cu persoana implicată. Apoi, partenerii au nevoie să discute deschis despre cauzele reale ale infidelității, să învețe din experiență și să decidă împreună dacă vor sau nu să continue relația. Pentru aceasta, este important să învețe să gestioneze conflictele într-un mod constructiv și să se reconecteze emoțional și fizic, reconstruind treptat sentimentul intimității.

Procesul poate fi dificil și are nevoie de timp. Dacă alegi să ierți, acest lucru nu înseamnă să îți negi suferința, ci să te eliberezi de resentimente și de nevoia de a rămâne blocat în rolul celui „rănit” sau celui „furios” care caută să se răzbune pe celălalt ori de câte ori prinde ocazia. Încrederea se reconstruiește pas cu pas, prin consecvență, comunicare sinceră și acțiuni mici, dar repetate, care demonstrează seriozitate și implicare.

Este important ca niciunul dintre parteneri să nu adopte comportamente toxice sau distructive în urma infidelității. Controlul, gelozia excesivă sau reproșurile constante pot transforma relația într-un câmp de luptă, blocând orice posibilitate de reconectare. În schimb, empatia, răbdarea și dorința reală de a înțelege pot contribui la refacerea echilibrului.

Psihoterapia de cuplu poate fi un sprijin important în acest proces. Ea ajută partenerii să identifice „fisurile” din relație, să-și înțeleagă nevoile neîmplinite și să construiască un nou mod de a comunica și de a gestiona conflictele. Uneori, terapia arată că relația mai poate fi salvată; alteori, că drumul cel mai sănătos este despărțirea.

Dacă amândoi partenerii își doresc cu adevărat să salveze relația, aceasta poate deveni chiar mai solidă, deoarece se reconstruiește pe alte premise – pe intimitate autentică, pe comunicare deschisă și pe o mai mare disponibilitate de a-l asculta și a-l înțelege pe celălalt. Însă dacă doar unul depune eforturile, există toate șansele ca suferința să se repete.

Ursula Sandner

14/10/2025

Motivul pentru care viața ta arată la fel este faptul că plasezi responsabilitatea în exteriorul tău și crezi că alții sunt problema, iar asta mai ales în relațiile de cuplu.

Te plângi de ce face sau nu face partenerul tău, ești nemulțumit de felul în care se comportă cu tine și ești convins că, dacă el/ea s-ar schimba, viața ta ar fi minunată. Astfel, apelezi la toate mijloacele posibile pentru a-ți transforma partenerul ca să corespundă viziunii din mintea ta. Îți dorești ca el/ea să facă eforturi, sacrificii și compromisuri, să se lase modelat, manipulat și șantajat emoțional – orice este nevoie ca să te facă pe tine fericit.

În tot acest timp, tu, pentru că vrei să îți păstrezi o imagine de sine impecabilă, ești convins că ești „perfect”. El/ea ți-a distrus viața, iar tu nu ai nicio responsabilitate față de felul în care trăiești.

Astfel de scenarii apar mai ales în cuplurile în care unul dintre parteneri caută să își înlocuiască părinții, să intre în simbioză sau să devină dependent de celălalt. Este vorba despre refuzul de a se maturiza, de a deveni un adult autonom care își asumă responsabilitatea vieții sale.

În alte scenarii este vorba pur și simplu de o lipsă de compatibilitate, însă acest aspect este tratat superficial, pentru că mulți oameni nu vor să accepte că, de fapt, compatibilitatea este definitorie pentru armonia și înțelegerea din cuplu.

Dacă nu simți că ai armonie în cuplu, dă-ți voie să fii sincer cu tine și să te întrebi care este contribuția ta la situația actuală – oare ai așteptări nerealiste de la partenerul tău? Oare îți dorești ca el/ea să fie altfel și din această cauză nu îl accepți așa cm este? Oare ești pur și simplu egoist și îți vezi doar de interesul tău? Oare nu sunteți, de fapt, compatibili și din această cauză conflictele și frustrările sunt mereu prezente?

Viața ta se poate schimba doar în măsura în care îți asumi responsabilitatea pentru ea. Când vei înceta să mai cauți vinovați în exterior și vei căuta soluțiile și răspunsurile în interior, miracolele vor începe să apară.

Ursula Sandner

13/10/2025

Deși este adesea perceput ca o perioadă de liniște și bucurie, concediul lung de maternitate poate deveni, în lipsa sprijinului și a contactului social, o veritabilă capcană psihologică.

11/10/2025

Nu cerși niciodată iubirea cuiva. Nu te umili pentru atenția, afecțiunea, timpul cuiva. Nu-i cere cuiva să stea în viața ta, dacă acea persoană îți arată că nu își dorește asta.

Nu fi dispus să faci compromisuri, să te schimbi, să faci sacrificii, să renunți la tine și la valorile tale, doar pentru a ține pe cineva în viața ta.

Când cineva se îndepărtează de tine, acceptă asta cu demnitate. Pentru că aproape nimic nu este mai degradant pentru om decât să cerșească, în genunchi, ca un alt om să facă parte din viața sa. Asta denotă lipsă de prețuire, respect și stimă de sine. Iar dacă nu le ai, cm ar putea altcineva să te prețuiască și să își dorească să fie cu tine?

Atunci, când cerșești, arăți că tu, ție însuți, nu îți ești suficient. Ești dependent, la fel ca un dependent de droguri. Adică o ființă fragilă care are nevoie de ancore, mai mult sau mai puțin nocive, de care să se agațe pentru a-și trăi viața.

Încetează să te mai înjosești. Ridică-te, îndreaptă-ți coloana vertebrală, asumă-te pe tine însuți și viața ta. Investește în tine, îmbogățește-ți personalitatea, dă un sens vieții tale. Pentru că atunci, când vei fi mândru de tine, vei rămâne mereu demn și nu vei mai accepta în viața ta decât acele persoane care vin cu brațele deschise în întâmpinarea ta.

Împlinirea și bucuria de a trăi nu vin din alte persoane (ele doar îți desăvârșesc fericirea), ci din abilitatea ta de a da un scop vieții tale.

Ursula Sandner

09/10/2025

Cum influențează efectul Pygmalion dezvoltarea adolescenților: așteptările părinților și profesorilor modelează performanța și încrederea tinerilor.

Address

Cabinet Individual De Psihologie Piata Unirii
Bucharest

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Rucsandra Dt posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Psiholog Rucsandra Dt:

Shortcuts

Share

Category