29/08/2026
Transformă-ți grijile în conversații cu Dumnezeu
Se numește „rage bait”. Și atât de bine merge.. Este incredibil cât de ușor sunt de păcălit oamenii. Formatorii de opinie, blogurile personale, oamenii care scriu pe internet, nu mai au opinii, au subiecte controversate. Și slavă minților slabe, avem destule! (și minți slabe, și subiecte controversate)
De când mi-am început cariera ca neurochirurg, mi-am promis că nu voi renunța la celelalte pasiuni ale mele. Și sunt sigur că poate multor colegi li se pare ciudat să nu faci doar neurochirurgie toată ziua, așa cm ar trebui să facă un om ce vrea să demonstreze că este competent, că poate ajunge la perfecțiune în meseria lui.
Că poate dacă nu faci doar asta, vei pierde o zi în care nu faci 5 operații, de dimineața până seara. Și nu vei deveni suficient de bun.
Marele avantaj al neurochirurgiei, mai ales cea pe care o practic eu fiind momentan doar în mediul privat, este că 2 operații pe zi sunt maximul pe care mi l-am propus. Pentru a funcționa bine, atât eu cât și operațiile pe care le fac. Să pot dedica timpul necesar fiecărui caz și pacient.
Dar mai mult de atât, să pot privi în jur și la ceea ce mai reprezintă omul din mine. Ce pasiuni mai am pe lângă, să fiu atent și la ce reprezentam eu până să las ca această meserie să reprezinte principalul ingredient de pe eticheta mea. Tot ca să funcționez corect.
De aici și primul paragraf, care se rezumă la interesul meu pentru natura umană, perfecționarea ei atât din punct de vedere neuropsihologic, dar mai ales spiritual.
Grija mea astăzi este să vorbim puțin despre cm să spui ceva pe internet, căci aici este, din câte se pare, locul cel mai la îndemână pentru a arunca tot ce are omul într-un suflet tulburat, liniștit, sau îngrijorat. Grija despre cm să vorbești despre nimeni în mod direct, fără să ataci, fără să etichetezi. Fără să te ridici pe umerii frânți ai altuia și să-l adăpostești în mocirlă.
Nu toți cei aruncați astăzi în mocirlă merită cu adevărat să stea acolo.
Poate vei spune: „Dar bine atunci, dacă nu spunem lucrurilor pe nume, oamenii răi vor continua să fie răi, lucrurile rele vor continua să fie rele și nimeni nu îi va opri!”
E și ăsta un argument. Nu zic să nu spunem lucrurilor pe nume pe internet, dar e bine să mai spunem și ceva bun din când în când.
Spre exemplu, când vrei să spui despre Marian Godină că a renunțat la poliție pentru o carieră în media, poți să o faci și judecându-l că a fost slab, că n-a dus până la capăt tot ce a promis că trebuie să facă în cariera începută. Sau, poți să scrii un articol subtil în care să apreciezi și să încurajezi drumul spre fericire prin schimbarea unei cariere la orice vârstă.
Sau orice schimbare, la orice vârstă (deși pare plictisitor, este singura variantă legată de acest subiect care va ajuta cu adevărat pe cineva vreodată!).
Pentru că toată lumea are dreptul la fericire, atâta vreme cât fericirea lui nu înseamnă nefericirea altuia. Iar faptul că el nu mai poate sălta infractorii din case la ora 5 dimineața nu înseamnă că nu are cine să-i caute de acum. Dimpotrivă.
E doar un exemplu al faptului că dacă spunem lucrurilor pe nume, dar SPRE BINE, lecția și învățătura va fi transmisă mai frumos și mai eficient.
Te-ai gândit vreodată că, de fapt, toate știrile negative, cu crime, abuzuri, fraude și nedreptăți, toate pot fi prezentate și în alt mod? În modul în care sunt expuse acum, peste tot și în orice formă, ele devin, din punctul meu de vedere, doar o sursă de inspirație pentru cei predispuși la a face la fel. Și te invit să cauți un singur tip de infracțiune sau categorie de comportament negativ și vei vedea câte cazuri sunt asociate fiecăruia.
Dacă ar vorbi toată lumea despre ele ca atunci când povestești unui copil cu „uite ce se-ntâmplă dacă faci așa”, ca lecție sănătoasă sustrasă dintr-o tragedie sau întâmplare negativă, oamenii ar deveni mai buni. Și cei care povestesc și cei care aud. Nu minimizând fapta, ci vorbindu-i așa cm merită, ca fiind o greșeală și o tragedie de nerepetat.
Dar nu, ne place această provocare, acest rage-bait, și reacționăm la această atitudine, judecând cu ușurință tot, ca și cm noi am fi mai bine. Neînstare de așa ceva.
Suntem păcăliți prin asta să dăm click, să comentăm neștiind absolut nimic despre subiect, aruncând încă o piatră, pierzând timpul nostru pentru prostia altuia.
Toți suntem în stare de a face rău; trebuie doar ocazia. Iar, prin această atitudine în fața expunerii lucrurilor negative pe internet, nu facem decât să construim tot mai multe ocazii.
Nu mi-a luat mult să scriu asta, am transmis foarte multe din gândurile mele fără să dau în cap nimănui. Deci, se poate!
Gândurile acestea, și multe altele, ca să revenim și la titlul care te-a adus aici, fac parte din conversațiile mele cu Dumnezeu, atat cat pot acum. Și sper să devin o unealtă tot mai bună pentru a transmite orice fel de mesaj, de orice natură, SPRE BINE!
Pe mâine!
