Dr. Ana Maria Zaharia-Psihiatru Buzau

07/09/2026

De ce simțim uneori un „nod în gât” atunci când suntem anxioși?

Este o senzație pe care mulți pacienți o descriu la consultație: „Parcă am ceva în gât, mă tot strânge și simt nevoia să înghit.”

De cele mai multe ori, nu este vorba despre ceva blocat în gât. Atunci când suntem stresați sau anxioși, corpul intră într-o stare de tensiune, iar musculatura din zona gâtului se poate contracta. În același timp, devenim mult mai atenți la ceea ce se întâmplă în corp.

Și atunci apare un cerc destul de ușor de întreținut: simțim nodul → ne speriem că este ceva în neregulă → devenim și mai atenți la senzație → iar senzația pare și mai puternică.

Este important de spus că senzația este reală. Faptul că poate fi legată de anxietate nu înseamnă că „este doar în imaginația noastră”.

În același timp, nu orice nod în gât trebuie pus pe seama anxietății. Dacă senzația persistă sau este însoțită de dificultăți reale la înghițire, durere, răgușeală sau alte simptome, merită făcută o evaluare medicală.

În cabinet, încercăm să înțelegem întotdeauna de unde vine simptomul, nu doar să îl tratăm.

31/08/2026

"Fenomenul născut în jurul cărții Cînd corpul spune nu și al întregii filozofii promovate de dr. Gabor Maté ascunde o dilemă etică profundă. Ne aflăm la granița fragilă unde suferința umană capitulează în fața unei povești bine scrise. Spre deosebire de șarlatanii clasici, care își vînd miracolele prin trucuri ieftine, acest autor poartă mantia autorității: este un medic licențiat. Tocmai această autoritate transformă problema într-una mult mai gravă.

Stresul poate afecta organismul. Trauma poate avea consecințe profunde asupra psihicului și comportamentului. Emoțiile au componente biologice. Nimic din toate acestea nu este controversat în sine.

Dar de aici pînă la ideea că bolile grave pot fi înțelese prin trecutul emoțional al pacientului este o distanță enormă. Desigur, într-o sală de conferință, această distanță poate părea microscopică. Iar pentru un om care tocmai a primit un diagnostic sever, ea poate însemna .

Cînd o boală este explicată printr-un mecanism interior, pacientului i se poate restitui senzația că are puterea de a interveni asupra propriei sorți. Uită-te înăuntru! Înțelege! Iartă! Eliberează! Vindecă! Este ca o promisiune blîndă într-o lume brutală și tocmai de aceea trebuie să fim atenți la prețul ei.

Și tocmai aici trebuie să fim extrem de atenți cînd vorbim despre relația dintre traumă, stres și boală. Există cercetare serioasă asupra interacțiunilor dintre sistemul nervos, sistemul endocrin, sistemul imunitar și stres. Dar existența acestor mecanisme nu înseamnă că putem privi retrospectiv o boală și declara că trauma a fost cauza ei. Complexitatea biologică nu este o invitație la explicații simpliste. De altfel, chiar literatura recentă despre popularizarea teoriilor traumei avertizează asupra modului în care narațiunile neurobiologice atractive pot depăși ceea ce poate susține efectiv literatura științifică. Asta nu înseamnă că introspecția este inutilă sau că psihoterapia este inutilă. Nu înseamnă nici că reducerea stresului, sprijinul social, înțelegerea propriilor mecanisme sau lucrul cu trauma nu pot îmbunătăți profund viața unui om."

https://www.dilema.ro/caleidoscopie/cimitirul-celor-vindecati-interior-fenomenul-gabor-mat%C3%A9?fbclid=IwVERTSAUClMtwZG9mBWV4dG4DYWVtAjEwAHNydGMGYXBwX2lkDDM1MDY4NTUzMTcyOAABHok2sL3S3soULoKSdZI1M4BrjbZ8Ex5a7RWziuV3wvVeyZotsWJ35m5qlrQi_aem_oBI08ktCIJ57zifblaz6Jg&sfnsn=wa

Aici se află una dintre cele mai eficiente forme de seducție intelectuală: nu trebuie să pornești de la o minciună. Este suficient să iei un adevăr real și să-l împingi cîțiva pași mai departe decît îți permit dovezile.

25/08/2026

„Nu vreau să iau medicamentul ăsta, pentru că mi s-a spus că e foarte tare.”

Sau că dă dependență. Că schimbă personalitatea. Că după ce îl începi nu mai poți să îl oprești.

De multe ori, informația vine de la cineva cunoscut, de pe internet sau dintr-o discuție la farmacie.

Și da, recunosc, uneori îmi pierd răbdarea când trebuie să explic de fiecare dată aceleași lucruri.

E bine să știi ce iei și de ce îl iei.

Doar că un medicament nu este pur și simplu „tare” sau „slab”. Contează pentru ce este prescris, în ce doză, cât timp, ce alte medicamente iei și ce alte probleme medicale există.

Mai văd și situația în care cineva începe să aibă palpitații, amețeli, senzație de sufocare, insomnie, tremor sau alte simptome și ajunge, foarte firesc, la cardiolog, neurolog sau la alte specialități.

Se fac investigații, uneori totul este în regulă și pacientului i se spune că simptomele sunt probabil „pe fond nervos” și primește ceva „de liniște”.

Dacă simptomele continuă, la un moment dat ajunge și la psihiatru.

Și aici apare uneori o situație: pacientul vine deja cu foarte multă neîncredere în medicul psihiatru. Se teme că o să îi dea „prea multe medicamente”, că o să îl sedeze sau că o să devină dependent.

În realitate, psihiatrul este tocmai medicul care are pregătirea necesară pentru evaluarea tulburărilor psihice și pentru alegerea, ajustarea și monitorizarea tratamentului psihiatric.

Nu înseamnă că orice pacient are nevoie de medicamente și nici că orice medicament este potrivit pentru orice pacient.

Înseamnă că, atunci când este nevoie de un tratament psihiatric, psihiatrul este specialistul care știe cel mai bine cm să îl aleagă și să îl urmărească.

Așa cm pentru o problemă cardiacă mergem la cardiolog, pentru o problemă psihiatrică are sens să cerem opinia psihiatrului.

Și da, e foarte bine să întrebi, să ai nelămuriri și să spui dacă ceva te sperie.

Doar că e important să nu ajungem să privim medicul care încearcă să ne trateze ca pe un adversar.

Până la urmă, medicul și pacientul sunt de aceeași parte.

19/08/2026

Dincolo de toate problemele sistemice descrise aici, cred că trebuie să vorbim și despre un alt aspect: facilitarea accesului medicilor la servicii de sănătate mintală. Medicii sunt obișnuiți să fie cei care tratează, nu cei care cer ajutor. Un medic rezident sau un specialist poate fi foarte bine pregătit și, în același timp, poate ajunge epuizat, anxios, deprimat sau copleșit. A apela la psihiatru nu înseamnă lipsă de reziliență și nu te face un medic mai puțin bun. Înseamnă că, la un moment dat, ai nevoie să fii și tu pacient. Poate că ar trebui să construim un sistem în care medicilor să le fie mai ușor să ceară ajutor decât să ascundă faptul că au nevoie de el.
Epuizarea nu se manifestă întotdeauna prin faptul că «nu mai putem». Uneori apare prin toleranță scăzută la frustrare, iritabilitate, anxietate, insomnie, detașare sau pur și simplu prin senzația că nu mai avem răbdare pentru nimic.

12/08/2026

Cafeaua nu doar „te trezește”. Ce face cofeina în creier?

Când spunem „cafea”, vorbim în principal despre efectul cofeinei asupra sistemului nervos central.

Cofeina este un antagonist al receptorilor de adenozină A1 și A2A. Adenozina se acumulează pe parcursul zilei și contribuie la senzația de somnolență și la presiunea homeostatică pentru somn.

Cofeina nu ne „creează” energie. Mai degrabă, blochează temporar semnalul care ne spune că suntem obosiți.

Iar de aici lucrurile devin mai interesante.

Cofeina și dopamina

Prin blocarea receptorilor A2A, în special în striat, cofeina poate modula transmisia dopaminergică. Nu acționează ca un stimulant dopaminergic clasic, dar poate crește indirect efectele dopaminei în anumite circuite.

De aceea, cafeaua poate fi asociată nu doar cu mai multă vigilență, ci și cu o senzație de motivație, energie și „chef de treabă”.

⚡ De ce uneori cafeaua produce anxietate?

Aceeași substanță care crește vigilența poate crește și activarea fiziologică.

Pot apărea:
• tahicardie și palpitații;
• tremor;
• neliniște;
• transpirații;
• senzația de „energie nervoasă”.

La o persoană cu vulnerabilitate anxioasă, aceste senzații pot fi interpretate catastrofic și pot alimenta anxietatea sau chiar un atac de panică.

De aceea, uneori pacientul nu spune „cafeaua îmi agravează anxietatea”, ci:

„Nu știu de ce, dar în unele zile simt că îmi bate inima și parcă am să pățesc ceva.”

Merită întrebat și despre cafea.

Un lucru mai puțin intuitiv: faptul că adormi după cafea nu înseamnă că ea nu îți afectează somnul.

Cofeina are un timp de înjumătățire de ordinul orelor, cu variații importante între persoane.

Poți adormi relativ ușor și totuși să ai un somn mai puțin eficient sau mai fragmentat.

Iar aici apare un cerc foarte frecvent:

somn insuficient → oboseală → mai multă cofeină → stimulare → somn mai slab → și mai multă cofeină.
Creierul se adaptează la consumul cronic.

La consumul regulat apare toleranța. Organismul încearcă să compenseze blocarea repetată a receptorilor pentru adenozină.

Asta explică de ce o cafea care „făcea minuni” la început poate ajunge să aibă un efect mult mai modest.

Și explică și un fenomen foarte interesant:

După oprirea bruscă a cafelei pot apărea cefalee, somnolență, fatigabilitate, iritabilitate și dificultăți de concentrare.

Uneori persoana spune:

„Fără cafea nu sunt eu.”

În realitate, o parte din senzația de „revenire la normal” după cafea poate reprezenta ameliorarea simptomelor de sevraj, nu doar efectul stimulant al unei cafele noi.
‼️

La un pacient cu anxietate sau insomnie, consumul de cofeină poate deveni un factor care întreține simptomele.

La un pacient cu hipomanie sau manie, cantitățile mari de cofeină pot accentua insomnia și activarea, chiar dacă evident nu explică singure episodul afectiv.

Iar în cazul unor tratamente psihotrope, metabolizarea cofeinei poate fi relevanta.

11/08/2026

Stimularea cognitivă la vârsta a treia – activități simple care pot menține creierul activ

Odată cu înaintarea în vârstă, este normal ca anumite procese cognitive să devină mai lente. Acest lucru nu înseamnă automat demență.

Pe lângă activitatea fizică, somn, relații sociale și controlul factorilor vasculari, este util ca persoanele vârstnice să rămână active cognitiv.

Nu este nevoie de exerciții complicate. Activitățile obișnuite pot fi adaptate pentru a solicita diferite funcții cognitive:

🧩 Integrame și cuvinte încrucișate
Solicită memoria semantică, vocabularul și accesul la informații.

🔢 Sudoku și exerciții de logică
Implică atenția, memoria de lucru și raționamentul.

🔤 Rebusuri, anagrame și jocuri de cuvinte
Pot stimula limbajul, fluența verbală și flexibilitatea cognitivă.

🃏 Jocuri de cărți
Pot antrena memoria, atenția, calculul și capacitatea de a respecta reguli.

♟️ Șah și dame
Implică planificarea, anticiparea și funcțiile executive.

🧩 Puzzle-uri și jocuri de asociere
Solicită atenția vizuală, recunoașterea tiparelor și capacitatea de rezolvare a problemelor.

📖 Cititul
Menține active atenția, limbajul și procesele de înțelegere și memorare.

✍️ Scrisul și povestirea
Un jurnal, povestirea unor evenimente din trecut sau descrierea unei fotografii pot stimula memoria autobiografică și limbajul.

🎯 Important este ca activitatea să fie adaptată persoanei.

Un sudoku dificil nu este neapărat mai bun decât unul ușor. Pentru o persoană cu deficit cognitiv, exercițiul trebuie ajustat astfel încât să fie suficient de provocator, dar să nu genereze frustrare.

Și poate cel mai important lucru: nu transformăm aceste activități într-un test permanent al memoriei.

Scopul este stimularea cognitivă și menținerea implicării, nu demonstrarea faptului că persoana „mai știe” sau „nu mai știe”.

Activitățile cognitive pot face parte dintr-un stil de viață sănătos, însă nu înlocuiesc evaluarea medicală atunci când apar modificări persistente ale memoriei, orientării, limbajului sau comportamentului.

11/08/2026

06/08/2026

Concediul s-a încheiat, iar de Luni revin la programul obișnuit al cabinetului.

Ca în fiecare vacanță, am încercat să găsesc un echilibru între odihnă și responsabilitatea pe care o implică profesia de medic. Ca de obicei, nu am fost complet deconectată, ci mi-am rezervat aproximativ o oră în fiecare zi pentru a verifica apelurile pierdute și mesajele și pentru a răspunde situațiilor care necesitau atenție imediata. În concediu, răspunsurile pot veni mai greu, însă de Luni activitatea revine la ritmul obișnuit, iar asistenta mea va prelua din nou apelurile, mesajele și programările, ca si pana acum.

În contextul discuțiilor din ultima perioadă, vreau să reamintesc un lucru important: faptul că un cabinet este privat nu înseamnă automat că pacientul plătește consultația. Cabinetul meu este în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, astfel încât, dacă sunteți asigurați și aveți un bilet de trimitere valabil, consultația este decontată și nu vă costă nimic.

Un cabinet privat înseamnă investiții continue în dotări, în pregătirea personalului, în confortul și siguranța pacienților și într-un mediu în care actul medical se poate desfășura în cele mai bune condiții. Aceste investiții fac parte din angajamentul meu de a oferi servicii medicale de calitate tuturor pacienților care îmi trec pragul.

05/08/2026

😅