Psiholog Dana Banciu

14/06/2026

Îmi plac momentele astea cu mine. 😊

Duminici când aștept să iasă M de la cursuri.

13/06/2026

Andante, grup de mijlocii împreună.

Sunt tare mândră de acești copii.

11/06/2026

Copiii și natura, iată o asociere magică.

Vara asta, de neratat.

Să îmbrățișăm orice ocazie, să construim oportunități. Să insistăm. 😁

Natura, cel mai bun „clean-up” după un an școlar intens și o modalitate sănătoasă de încărcare a bateriilor pentru un nou început.

🌱

Să aveti o zi bună!

30/05/2026

Nature & sweet nothing. Dar pe cuvânt că merit.

29/05/2026

Citesc știrile matinale și aflu de drona care a aterizat și explodat pe un bloc din Galați.

Primul meu gând a fost la copiii cu care lucrez și la care am descoperit un nivel ridicat de anxietate de război.

Copii de 9-12 ani, cu acces la informații, cu opinii proprii, cu argumente. I-am provocat să vorbească despre frica asta, pentru că e important să o numim, nu să o ascundem ca și când nu ar exista.

Ceea ce am constat îmi arată că
copiii care au cele mai documentate discursuri despre război, care au argumente și poartă dialoguri “serioase” pe acest subiect, care au acces la multe informații și asistă, probabil, la discuțiile îngrijorate ale părinților, acei copii au și cel mai ridicat nivel de anxietate.

Problema aici nu este subiectul în sine, ci cantitatea de informații, vârsta copilului și lipsa filtrului. Ne dorim cu toții copii informați, dar cortexul prefrontal, zona din creier responsabilă cu evaluarea riscurilor și reglarea emoțiilor, nu este complet dezvoltat la vârsta asta. Este motivul pentru care copiii rulează scenarii catastrofice și anticipează evenimente copleșitoare, având aceste informații.

Am avut săptămâna trecută, la grupul pe care îl ghidez, această tema: “FRICA DE RĂZBOI” și am dezbătut subiectul adaptat vârstei lor, am explorat fricile, am vorbit mult despre ele în termeni de posibil vs probabil. Am scris zilele trecute aici despre asta.

Ceea ce vreau să spun în contextul dronei de la Galați, că de aceea revin după doar câteva zile cu aceeași temă (frica de război), este:

având în vedere nivelul ridicat de anxietate legat de război, vă recomand să nu transferați această informație către copii și să evitați discuțiile îngrijorate în prezența lor. Copiii preiau foarte ușor starea emoțională a părinților. Pentru ei, siguranța vine în primul rând din echilibrul părinților.

Vă rog mult să nu uitați asta.

Dacă aud la școală despre subiect și vă întreabă, dați-le răspunsuri corecte, dar calme, nu foarte lungi, nu catastrofice și adaptate vârstei lor.

Frica de război nu dispare și nu trebuie să dispară. Este o frică firească, rațională.

Dar poate fi gestionabilă, nu copleșitoare.

25/05/2026

La “Mindfulness în natură” ne-am plimbat fără țintă și am căutat spirale.

Uimitoare natura, nu-i așa?

24/05/2026

𝑨𝒏𝒅𝒂𝒏𝒕𝒆, grup de mijlocii împreună de aproape un an. ❤️

Dimineața de ieri, deși ne-o doream outdoor, ca de obicei, ploaia ne-a trimis indoor. Nu-i problemă. 😊

Tema întâlnirii cu cei 8 mijlocii a fost:

𝑷𝒐𝒔𝒊𝒃𝒊𝒍 𝒗𝒔 𝑷𝒓𝒐𝒃𝒂𝒃𝒊𝒍 - 𝑻𝒆𝒂𝒎𝒂 𝒅𝒆 𝒓𝒂̆𝒛𝒃𝒐𝒊 - 𝑻𝒆𝒂𝒎𝒂 𝒅𝒆 𝒂 𝒏𝒆 𝒑𝒊𝒆𝒓𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒊𝒆𝒕𝒆𝒏𝒊𝒊.

Și vă las mai jos frânturi din feedbackul pe care l-am trimis părinților, așa cm obișnuiesc după fiecare atelier, pentru că fricile astea nu apar doar într-un singur grup de copii și cred că poate fi util să vorbim mai mult despre ele.

Astfel:

“[…] Am explorat împreună frici pe care copiii le-au declarat de-a lungul vremii în întâlnirile noastre.

Sunt frici legate de contextul actual: frica de război și frica de a pierde prietenii în cazul unui război.

Am învățat să ne punem întrebarea: "Este posibil să se întâmple? Da. Dar cât de probabil este?"

Am fost surprinsă să constat cât de multe știu copiii despre situația din lumea asta mare. […]

Ceea ce am lucrat astăzi a fost să îi ajut să proceseze sănătos informațiile care ajung la ei. Este foarte bine că au acces la informații și că sunt interesați de ceea ce se întâmplă în lume. […] În același timp, unele dintre informații pot genera teamă sau nesiguranță. Si nu doar “pot”, ci chiar o fac.

Remarc totuși că acei copii care au cele mai intense frici legate de război, nu doar de la Andante, sunt adesea și cei mai expuși copii la informații. De aceea limitarea lor, la vârsta asta, este vitală.

Am observat copii care acceptă greu realitatea și evidențele, tind să catastrofeze și să construiască scenarii despre cm nu se pot întâmpla lucruri bune. Pentru copiii care au astfel de tipar, un flux necontrolat de informații nu face decât să le alimenteze anxietatea, nu să o reducă.

Mecanismele prin care copiii evaluează riscurile și îsi reglează emoțiile sunt încă în dezvoltare, știți asta. De aceea au nevoie de sprijinul adulților protectivi pt. a înțelege și integra într-un mod echilibrat ceea ce aud și văd în jur.

Am vorbit despre NATO și UE, ce sunt, cm funcționează, de ce România NU este SINGURĂ. Copiii au primit informații, pe înțelesul lor […].

Am vorbit și despre copiii ucrainieni care au venit în România când a început războiul, și-au făcut prieteni noi, dar nu i-au uitat pe cei de acasă. […]

Un alt motiv pentru care am ales tema asta a fost ca fiecare copil să înțeleagă că nu este singurul care simte frica asta. Toți o au si asta, în sine, ușurează un pic.

Frica de război nu are cm să dispară și nu trebuie să dispară sau să o ascundem. Este o frică cât se poate de firească, rațională. Scopul nostru astăzi a fost să o facem mai puțin copleșitoare, mai gestionabilă. Vorbind despre emoții, numindu-le și înțelegându-le, ele scad în intensitate. E valabil tot timpul. […]. “

Frica de război, în rândul copiilor, este o frică actuală, mulți o au. Unii vorbesc despre ea, alții o țin ascunsă, crezând că astfel sunt mai în siguranță. Din păcate, nu.

Ceea ce îi liniștește cel mai mult pe copii nu este să audă că „nu are de ce să îți fie frică”, ci să simtă că nu sunt singuri cu frica lor și că adulții protectivi nu sunt, la rândul lor, „pierduți” în incertitudini și îngrijorări.

24/05/2026

Cu miros de natură udă, soare blând, triluri pe toate vocile, cer senin și înconjurați de mult verde, așa ne-a fost o bucată a zilei de ieri, un pic după prânz.

A fost, de fapt, o imersie, o baie de natură și timp făcând lucruri simple. Simple, dar rare. Simple, dar care ne-au ajutat să simțim că existăm DINCOLO de responsabilitățile cotidiene: școală, teme, învățat, ecrane, ritm alert, trafic, du-te-vino permanent.

Las aici mai multe poze decât îmi place să las 😁 sau să văd în alte părți. Îmi asum.

O fac pentru că valoarea lucrurilor care se văd în imaginile astea este uriașă.

Aș putea aduce argumente științifice pentru ce se întâmplă în creierul copiilor și al oamenilor mari practicând lucrurile astea. Nu o fac acum. Găsiți răspunsurile în cărți, în studiu sau, pur și simplu, dacă sunteți curioși, mă puteți întreba pe mine sau alți specialiști în sănătate mintală ori vă puteti duce mai jos, aici, pe pagina mea, am tot povestit.

Mi-am dorit, de data asta, mai puține cuvinte și mai multe imagini grăitoare.

_____________
Proiect “Mindfulness în natură”, a treia întâlnire din seria celor patru, destinat oamenilor mijlocii. 😊

17/05/2026

Forest Therapy Hub, programe, practici internaționale si tehnici pentru care am obținut certificare în urmă cu trei ani, când am urmat două dintre cursurile pe care le au în portofoliu.

Cât de grozav ar fi să existe și în școlile noastre astfel de programe! Şi cât de util!

Sunt practici simple. Dar știți, uneori, simplu înseamnă dificil.

-
🤍

Forest Bathing to promote cognitive development, concentration, and overall well-being for children and adolescents.This material has been developed by Fores...

15/05/2026