12/10/2026
A venit să scriu în ultimele zile despre RELAȚIA CU AUTORITATEA, care se perindă mult prin viețile noastre în această perioadă.
Din trăirea mea, autoritatea exterioară, cu toate formele ei, poate fi foarte foarte foarte subtilă. Şi e normal să fie așa. Chiar e o normalizare existența ei.
Dacă tot neamul meu, de exemplu, a trăit poate aproape permanent cu o autoritate exterioară, cm aş putea eu să știu că există și altfel de trăire?!
Putem știi cm e să trăim fără o autoritate exterioara atunci când ne îndreptăm spre CUNOAȘTERE...până ce ajungem la CUNOAȘTEREA INTERIOARĂ. Şi, de obicei, facem asta când, fie există o ghidare interioară care ne spune că mai este și altceva decât elementele de supraviețuire - mâncat, somn, lucrat, s*x, bani - , și ne îndeamna să cautăm cunoașterea, fie apare o suferință mare care ne conduce spre cunoaștere.
Parcurgem multă multă prea multă vreme zic cunoașterea din cărți ( o să zic că, chiar tragem de timp cu asta 😉), ca apoi să exprimentăm cunoașterea practică, cunoașterea întrupată, și în final trăirea - a fi - sensul vieții.
Sufletul, Esenţa noastră, Sinele, Conștiința nu poate fi recunoscut în interiorul nostru, de către fiecare în parte, dacă omul nu este propria lui autoritate. AUTORITATE INTERNĂ. Dar atâta timp cât omul este într-o dinamică cu o autoritate externă, cea interna este pe pauză, adormită rău.
Și totuși, un om nu poate fi o autoritate reală pentru alt om, indiferent de rolurile jucate în societate. Asta e iluzia, că poate. Singura autoritate a ființei umane este Cel care a creat ființa umană, şi care se dezvăluie, se recunoaste în interiorul ființei umane, atunci când fiinta umană iese de sub dominanța autorităților exterioare, chiar dacă din exterior pare că fiecare continuă să îşi joace rolul avut în societate.
O autoritate exterioară nu îți va spune niciodată că ai timp, energie, bani =propria energie, de investit în suflet. Ups!
Autoritatea exterioară poate veni prin orice roluri, de la propriul copil ( care îți cere să faci doar ce vrea el, şi căruia nu ii pui limite ferme), până la soție, soț, soră, frate, mamă, tată, medic( exemplu banal: medicul care iti spune subtil să naşti cu cezariana, când ești in afara oricărui pericol sa naşti natural şi iti doresti asta, dar nu ai curajul să ii spui), preot, primar etc.
Autoritatea exterioară poate fi simțită şi doar energetic, fără cuvinte, ca o dominare tăcută.
Avem un drum de făcut, să putem să ne vedem de la egal la egal, şi să ne putem exprima din autoritatea internă, din ceea ce suntem ca Esenţă, și acest drum este cel de la copilul interior care cere vindecare emoțională, până la omul înțelept din noi. Toți le avem pe toate.
Am profundă recunoştință pentru acei oameni în prejma cărora nu am simțit că sunt o autoritate pentru alți oameni, în ciuda rolurilor avute in societate, în special in mediul bisericesc; și îmi vin in minte aici preotul Revnic din Şimişna, satul în care am copilărit, mitropolitul Bartolomeu şi preasfinţitul Vasile de la Cluj, sfântul Ramana Maharshi pe care l-am cunoscut din cărți și conectare.
E mare lucru să vedem Întregul, o singură Fiime. Cred că e Totul.
🤍
