Dr. Loredana-Elena Chițu-Medic Pediatru

Directions

Dr. Loredana-Elena Chițu-Medic Pediatru Medic pediatru 🏨
Experiență Franța 🇫🇷 | Germania 🇩🇪
Ghid pentru părinți informați
Informații care contează

Oxiurii la copii. De ce reapar chiar și după tratament?Oxiurii sunt paraziți intestinali frecvent întâlniți la copii, ma...
20/10/2026

Oxiurii la copii. De ce reapar chiar și după tratament?

Oxiurii sunt paraziți intestinali frecvent întâlniți la copii, mai ales în colectivități.

Un aspect interesant este modul în care se înmulțesc. Noaptea, când copilul doarme, femelele de oxiuri migrează din intestin spre zona anală, unde depun mii de ouă. Acest proces provoacă mâncărimea caracteristică, mai ales în timpul nopții.

Copilul se scarpină, ouăle ajung sub unghii, apoi pe jucării, haine, lenjerie sau direct în gură. Odată înghițite, ouăle ajung în intestin, unde se dezvoltă noi paraziți.

Așa apare ciclul de reinfectare.

Ouăle devin infectante în câteva ore și pot rezista în mediul exterior până la 2–3 săptămâni. De aceea, oxiurii pot reapărea chiar dacă tratamentul a fost administrat corect.

Cum ne dăm seama?

Cel mai frecvent simptom este mâncărimea anală nocturnă. Copilul poate avea un somn agitat, se poate trezi des sau poate deveni iritabil. Uneori, viermișorii albi, foarte subțiri, pot fi observați în zona anală.

Diagnosticul se poate confirma prin amprenta anală, recoltată dimineața, înainte de spălare, preferabil în trei zile consecutive. Examenul coproparazitologic obișnuit poate fi negativ.

Cum tratăm?

Se folosesc medicamente antiparazitare, precum albendazolul sau mebendazolul, în doze adaptate vârstei și recomandate de medic.

Tratamentul se repetă, de regulă, după 14 zile, deoarece medicamentele acționează asupra viermilor, nu și asupra ouălor.

Este important ca membrii familiei să fie tratați simultan, conform recomandării medicale, chiar dacă nu prezintă simptome.

Ce facem pentru a preveni reinfectarea?

- Spălăm bine mâinile, mai ales după toaletă și înainte de masă.
- Tăiem unghiile scurt.
- Schimbăm zilnic lenjeria intimă și pijamalele.
- Facem duș copilului dimineața, pentru a îndepărta ouăle depuse peste noapte.
- Spălăm frecvent lenjeria de pat și prosoapele.
- Aspirăm și curățăm suprafețele, fără să scuturăm lenjeria.

Măsurile de igienă trebuie continuate și după tratament.

Oxiurii nu apar neapărat din cauza igienei precare. Se transmit foarte ușor, iar reinfectarea este frecventă.

Tratamentul medicamentos elimină paraziții, dar măsurile de igienă sunt esențiale pentru a întrerupe ciclul de reinfectare.

HEPATITA VIRALĂ A SAU "BOALA MÂINILOR MURDARE"Hepatita A este o boală infecțioasă care afectează ficatul, cunoscută popu...
18/10/2026

HEPATITA VIRALĂ A SAU "BOALA MÂINILOR MURDARE"

Hepatita A este o boală infecțioasă care afectează ficatul, cunoscută popular și sub denumirea de "boala mâinilor murdare", deoarece virusul se transmite în principal pe cale fecal-orală, prin mâini contaminate, apă sau alimente contaminate și contact apropiat cu o persoană infectată.

O persoană infectată poate transmite virusul chiar înainte de apariția simptomelor, motiv pentru care respectarea regulilor de igienă este esențială.

Cum se manifestă hepatita A?

Perioada de incubație este de 15–50 de zile. Printre simptomele frecvente se numără:

- Oboseala și starea generală de rău
- Febra și lipsa poftei de mâncare
- Greața, vărsăturile și durerile abdominale
- Urina închisă la culoare
- Icterul (îngălbenirea pielii și a albului ochilor)

La copii, infecția poate evolua cu simptome ușoare sau chiar fără simptome, însă virusul poate fi transmis mai departe.

Vaccinarea împotriva hepatitei A

Vaccinarea este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a bolii.

Vaccinul antihepatitic A este un vaccin inactivat, sigur și eficient, care nu poate provoca hepatita A.

Poate fi administrat începând cu vârsta de 12 luni, în funcție de vaccinul utilizat.

Schema obișnuită de vaccinare cuprinde două doze, administrate la un interval de cel puțin 6 luni, conform indicațiilor produsului.

Prima doză oferă protecție majorității persoanelor vaccinate, iar a doua asigură protecție de lungă durată.

Vaccinarea este recomandată în special persoanelor cu boli hepatice cronice, celor care călătoresc în zone cu risc crescut și persoanelor cu risc crescut de expunere.
În cazul contactului cu o persoană diagnosticată cu hepatită A, vaccinarea în primele 14 zile de la expunere poate preveni apariția bolii. În anumite situații pot fi necesare și imunoglobuline.

În România, vaccinul împotriva hepatitei A nu este inclus în vaccinarea de rutină a tuturor copiilor din Calendarul Național de Vaccinare, dar poate fi administrat la recomandarea medicului.

Cum prevenim transmiterea?

- Spălarea corectă a mâinilor cu apă și săpun, după folosirea toaletei și înainte de masă
- Consumul de apă din surse sigure
- Spălarea atentă a fructelor și legumelor
- Respectarea regulilor de igienă în prepararea alimentelor
- Vaccinarea împotriva hepatitei A

Hepatita A nu devine o boală cronică, iar majoritatea persoanelor se vindecă complet. Totuși, în unele cazuri, mai ales la adulții în vârstă sau la persoanele cu afecțiuni hepatice, poate avea o evoluție severă.

Hepatita A poate fi prevenită. Igiena mâinilor și vaccinarea sunt două măsuri esențiale pentru protejarea sănătății individuale și a comunității.

Sunt norocoasă să am pacienți atât de minunați! Vă mulțumesc că îmi faceți fiecare zi mai frumoasă și îmi amintiți cât d...
17/10/2026

Sunt norocoasă să am pacienți atât de minunați!
Vă mulțumesc că îmi faceți fiecare zi mai frumoasă și îmi amintiți cât de mult iubesc ceea ce fac!💗

Dermatita atopică la copii, de ce apare, cm o recunoaștem și cm o tratăm?Dermatita atopică este o afecțiune inflamator...
16/10/2026

Dermatita atopică la copii, de ce apare, cm o recunoaștem și cm o tratăm?

Dermatita atopică este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, frecvent întâlnită la copii, care debutează adesea în primul an de viață.

Principala problemă este afectarea barierei cutanate. Pielea nu mai reține suficientă apă, devine uscată și permite pătrunderea mai ușoară a substanțelor iritante și a alergenilor din mediu. La acestea se adaugă un răspuns inflamator modificat al sistemului imunitar.

Cum se manifestă?

Cel mai frecvent, părinții observă piele uscată, zone roșii, aspre și mâncărime, care poate deveni foarte supărătoare, în special noaptea.

Localizarea leziunilor diferă în funcție de vârstă:

- La sugari sunt afectați frecvent obrajii, scalpul și suprafețele externe ale brațelor și picioarelor.
- La copiii mai mari, leziunile apar mai ales în pliurile coatelor, în spatele genunchilor, la nivelul gâtului și al încheieturilor.

Mâncărimea determină scărpinat, care accentuează inflamația și poate favoriza suprainfectarea pielii.

Dermatita atopică este o alergie?

Nu neapărat. Deși dermatita atopică se poate asocia cu alergii alimentare, rinită alergică sau astm, nu orice copil cu dermatită atopică are o alergie.

Testele alergologice nu sunt necesare de rutină, iar dietele de excludere nu trebuie începute fără o suspiciune clinică justificată și o evaluare medicală.

Cum tratăm corect dermatita atopică?

1. Refacerea barierei cutanate

Emolientele reprezintă baza tratamentului. Se aplică zilnic, de regulă de cel puțin două ori pe zi, în cantitate suficientă, pe întreaga suprafață a pielii, nu doar pe zonele afectate.

Sunt preferate cremele sau balsamurile fără parfum, cu formule adaptate pielii atopice. Utilizarea lor trebuie continuată și în perioadele fără leziuni vizibile.

2. Igiena corectă a pielii

Băile trebuie să fie scurte, aproximativ 5–10 minute, cu apă călduță. Se folosesc produse de curățare blânde, fără parfum, evitând săpunurile agresive.

După baie, pielea se usucă prin tamponare ușoară, iar emolientul se aplică imediat.

3. Controlul inflamației

În timpul puseelor, când apar roșeață, mâncărime și leziuni inflamatorii, emolientele singure nu sunt suficiente.

Tratamentul de primă linie include frecvent corticosteroizi topici, aleși în funcție de vârsta copilului, localizarea leziunilor și severitatea inflamației.

Utilizați corect, în concentrația și pe durata recomandate de medic, aceștia sunt eficienți și au un profil bun de siguranță.

În anumite situații, mai ales pentru zone sensibile sau pentru controlul pe termen lung, pot fi recomandate și alte tratamente antiinflamatoare, precum inhibitorii topici de calcineurină.

4. Identificarea factorilor agravanți

Transpirația excesivă, supraîncălzirea, aerul uscat, detergenții parfumați și materialele textile iritante pot accentua simptomele.

Nu este necesară eliminarea preventivă a tuturor posibililor alergeni. Este mai util să identificăm factorii care agravează în mod real dermatita fiecărui copil.

Când este necesară reevaluarea medicală?

Atunci când mâncărimea afectează somnul, leziunile sunt extinse, tratamentul obișnuit nu mai controlează simptomele sau apar semne de infecție: secreții, cruste gălbui, pustule ori durere. Febra asociată sau apariția unor vezicule dureroase necesită evaluare promptă.

Ce trebuie să rețină părinții?

Dermatita atopică nu este contagioasă, nu apare din cauza unei igiene deficitare și nu poate fi vindecată definitiv printr-o singură cremă.

Este o afecțiune cu evoluție fluctuantă, dar care poate fi controlată eficient.

În practica pediatrică, insist asupra unui aspect esențial: îngrijirea zilnică a pielii este la fel de importantă ca tratamentul aplicat în timpul puseelor.

Cu un plan terapeutic corect și consecvență, putem reduce frecvența exacerbărilor, intensitatea mâncărimii și impactul asupra somnului și calității vieții copilului.

Cât lapte ar trebui să bea un copil după vârsta de 1 an și ce tip de lapte alegem?După vârsta de 1 an, laptele rămâne un...
14/10/2026

Cât lapte ar trebui să bea un copil după vârsta de 1 an și ce tip de lapte alegem?

După vârsta de 1 an, laptele rămâne un aliment important, dar nu mai trebuie să reprezinte baza alimentației copilului. Mesele solide, variate și echilibrate, devin din ce în ce mai importante.

Cât lapte este recomandat?

În general, între 1 și 2 ani, aproximativ 400–500 ml de lapte pe zi pot fi suficienți. Dacă cel mic consumă și iaurt, brânză sau alte lactate, cantitatea de lapte poate fi mai mică.

Este important să evităm consumul excesiv de lapte, deoarece acesta poate reduce pofta de mâncare și poate favoriza deficitul de fier și apariția anemiei.

Ce lapte alegem după 1 an?

Laptele de vacă poate fi oferit după vârsta de 12 luni. Este recomandat laptele integral, pasteurizat, deoarece grăsimile au un rol important în dezvoltarea copilului.

Laptele de capră poate fi și el consumat după 1 an, dacă este pasteurizat. Nu este însă superior din punct de vedere nutrițional laptelui de vacă și nu este o alternativă potrivită în cazul alergiei la proteina laptelui de vacă.

Laptele praf de continuare sau laptele de creștere (1+, 2+, 3+) nu este necesar pentru majoritatea copiilor sănătoși, care au o alimentație echilibrată. Există situații particulare în care medicul poate recomanda o formulă specială.

Dar dacă cel mic este alăptat?

Alăptarea poate continua până la 2 ani și chiar mai mult, atât timp cât mama și copilul își doresc. Nu este necesară înlocuirea laptelui matern cu lapte de vacă sau formulă doar pentru că cel mic a împlinit un an.

Până la ce vârstă trebuie să bea copilul lapte?

Nu există o vârstă la care laptele trebuie eliminat obligatoriu. Acesta poate face parte din alimentație și după 2–3 ani, în cantități adaptate vârstei și consumului celorlalte lactate.

Un alt aspect important este renunțarea treptată la biberon, ideal între 12 și 18 luni, mai ales la cel folosit noaptea, pentru a reduce riscul apariției cariilor.

De reținut: după vârsta de 1 an, copilul nu are nevoie de cantități mari de lapte și nici obligatoriu de formule speciale de creștere. O alimentație variată, care să îi asigure necesarul de fier, calciu, proteine și grăsimi sănătoase, este mult mai importantă.

Voi ce tip de lapte ați ales după vârsta de 1 an și cât consumă copilul vostru zilnic?

Sunt recunoscătoare pentru fiecare oportunitate de a învăța, de a evolua și de a deveni tot mai bună în ceea ce fac. Pen...
13/10/2026

Sunt recunoscătoare pentru fiecare oportunitate de a învăța, de a evolua și de a deveni tot mai bună în ceea ce fac.
Pentru că în medicină, fiecare zi este o oportunitate de a învăța ceva nou!
❤️

Colesterol normal, dar risc cardiovascular crescut? Ce trebuie să știm despre lipoproteina(a) la copii și adolescențiȘti...
12/10/2026

Colesterol normal, dar risc cardiovascular crescut?

Ce trebuie să știm despre lipoproteina(a) la copii și adolescenți

Știm că valorile crescute ale colesterolului pot afecta sănătatea cardiovasculară. Dar există și alți factori de risc care nu sunt identificați prin analizele uzuale.

Unul dintre aceștia este nivelul crescut al lipoproteinei(a), prescurtat Lp(a).

Ce este Lp(a) ?

Lipoproteina(a) este o particulă asemănătoare colesterolului LDL, al cărei nivel este determinat în mare parte genetic.

Concentrațiile crescute sunt asociate cu un risc mai mare de boală cardiovasculară, inclusiv infarct miocardic și accident vascular cerebral ischemic, pe parcursul vieții.

Important: Lp(a) poate fi crescută chiar și atunci când colesterolul LDL are valori normale.

Când este utilă testarea la copii și adolescenți?

Determinarea Lp(a) poate fi luată în considerare în special atunci când există:

▪️ Antecedente familiale de infarct sau AVC ischemic la vârste tinere.

▪️ Hipercolesterolemie familială cunoscută sau suspectată.

▪️ Membri ai familiei cu valori crescute ale Lp(a).

Ce înseamnă o valoare crescută?

La copii, rezultatul trebuie interpretat în funcție de istoricul familial și de ceilalți factori de risc.

O valoare crescută nu înseamnă că există deja o boală cardiacă, dar poate indica necesitatea unei monitorizări și a unor măsuri preventive individualizate.

De reținut

Riscul cardiovascular nu începe neapărat la vârsta adultă. Unele predispoziții genetice pot fi identificate încă din copilărie.

Un profil lipidic normal nu exclude o Lp(a) crescută.

Identificarea precoce a copiilor cu risc cardiovascular ereditar poate contribui la o prevenție mai eficientă pe termen lung.

Surse: American Heart Association, 2022; European Atherosclerosis Society, 2022.

RAHITISMUL NU A DISPĂRUT. IAR VITAMINA D NU ESTE DOAR PENTRU BEBELUȘIDacă copilul a împlinit 2 ani maii trebuie să îi da...
10/10/2026

RAHITISMUL NU A DISPĂRUT. IAR VITAMINA D NU ESTE DOAR PENTRU BEBELUȘI

Dacă copilul a împlinit 2 ani maii trebuie să îi dau vitamina D?
Este o întrebare pe care o aud frecvent.

Unii părinți au primit recomandarea să oprească vitamina D la 2 ani. Alții continuă administrarea până la 3 ani, doar în lunile cu „R” sau pe tot parcursul anului.

Dar ce spun recomandările medicale actuale? Și de ce continuăm să discutăm despre rahitism într-o perioadă în care vitamina D este atât de accesibilă?

CE ESTE RAHITISMUL ȘI DE CE APARE?

Rahitismul este o afecțiune a osului aflat în creștere, caracterizată prin mineralizarea defectuoasă a cartilajului de creștere și a țesutului osos.

În forma sa nutrițională, poate apărea din cauza deficitului de vitamina D, a aportului insuficient de calciu sau a asocierii celor două.

Vitamina D favorizează absorbția intestinală a calciului și fosforului, elemente esențiale pentru dezvoltarea normală a scheletului.

Când mineralizarea este afectată, consecințele pot deveni vizibile la nivelul oaselor, musculaturii și dezvoltării motorii.

Un aspect mai puțin cunoscut este că rahitismul poate apărea și la copiii care nu au un deficit important de vitamina D, dacă aportul de calciu este sever insuficient.

CUM RECUNOAȘTEM RAHITISMUL?

Deși majoritatea părinților asociază rahitismul cu picioarele în paranteză, manifestările pot fi mult mai variate:

• Lărgirea încheieturilor mâinilor și gleznelor.

• Modificări ale cutiei toracice, inclusiv proeminențe la nivelul joncțiunilor costocondrale, cunoscute drept "mătănii costale".

• Deformări progresive ale membrelor inferioare, precum genu varum sau genu valgum.

• Întârzierea achizițiilor motorii, uneori asociată cu slăbiciune musculară.

• Dureri osoase, dificultăți la mers sau creștere deficitară.

În formele severe pot apărea hipocalcemie, spasme musculare sau convulsii.

Nu orice copil cu picioarele arcuite are rahitism. Există variații fiziologice ale alinierii membrelor inferioare în funcție de vârstă.

De asemenea, transpirația excesivă a capului, agitația sau căderea părului occipital, luate izolat, nu reprezintă criterii de diagnostic pentru rahitism.

DE CE CONTEAZĂ FAPTUL CĂ LOCUIM ÎN EMISFERA NORDICĂ?

Vitamina D are o particularitate: organismul o poate sintetiza la nivelul pielii sub acțiunea radiațiilor ultraviolete B (UVB).

Dar această sinteză nu este constantă pe parcursul anului.

Ea depinde de latitudine, anotimp, momentul zilei, pigmentarea pielii, suprafața cutanată expusă și condițiile atmosferice.

România se află aproximativ între paralelele 43° și 48° latitudine nordică.

În sezonul rece, unghiul razelor solare reduce cantitatea de radiații UVB disponibile pentru sinteza cutanată a vitaminei D.

Prin urmare, faptul că un copil petrece zilnic timp în aer liber în noiembrie, decembrie sau ianuarie nu garantează producerea unei cantități suficiente de vitamina D.

Totuși, nici simplul fapt că locuim în emisfera nordică nu înseamnă că toți copiii au deficit.

MAI ADMINISTRĂM VITAMINA D DUPĂ 2 ANI?

Aici apare una dintre cele mai interesante schimbări de perspectivă.

Ghidul Endocrine Society din 2024 sugerează un aport empiric de vitamina D la copiii și adolescenții între 1 și 18 ani, pentru prevenirea rahitismului nutrițional și posibil reducerea riscului de infecții respiratorii.

Este o recomandare condițională, iar dovezile privind beneficiile extrascheletice au limitări.

Aportul poate proveni din alimentație, alimente fortificate și/sau suplimente.

Asta nu înseamnă că fiecare copil trebuie să primească aceeași doză și nici că administrarea unor cantități mari oferă beneficii suplimentare.

Ceea ce trebuie înțeles este că necesarul de vitamina D nu dispare odată cu împlinirea vârstei de 2 ani.

Decizia privind suplimentarea trebuie să țină cont de aportul alimentar, anotimp, factorii de risc și recomandările medicale aplicabile.

CINE ARE UN RISC MAI MARE DE DEFICIT?

O atenție deosebită merită copiii care:

• Petrec foarte puțin timp în aer liber.

• Au pielea mai pigmentată.

• Au o alimentație restrictivă, săracă în surse de vitamina D și calciu.

• Prezintă obezitate sau boli digestive care afectează absorbția nutrienților.

• Au anumite boli hepatice, renale sau urmează tratamente care influențează metabolismul vitaminei D.

La acești copii, evaluarea și suplimentarea trebuie individualizate.

TREBUIE SĂ DOZĂM VITAMINA D TUTUROR COPIILOR?
Ghidurile actuale nu recomandă screeningul de rutină al 25-OH-vitaminei D la toți copiii sănătoși, fără indicații specifice.

Atunci când există suspiciune clinică de rahitism, evaluarea este diferită și poate include calciu, fosfor, fosfatază alcalină, parathormon, 25-OH-vitamina D și investigații radiologice.

PREA MULTĂ VITAMINĂ D POATE FACE RĂU?

Administrarea excesivă poate determina hipercalcemie și afectare renală.
De aceea, suplimentarea preventivă nu trebuie confundată cu tratamentul unui deficit confirmat sau al rahitismului.

Nu recomandăm creșterea dozelor după ureche sau asocierea mai multor produse fără verificarea cantității totale administrate.

CE AR TREBUI SĂ ȘTIE PĂRINȚII?

Rahitismul este o afecțiune care poate fi prevenită în multe situații, dar prevenția nu se rezumă la administrarea câtorva picături de vitamina D.

Contează alimentația, aportul de calciu, expunerea solară, factorii de risc și dezvoltarea normală a scheletului.

Iar împlinirea vârstei de 2 ani nu reprezintă, în sine, un motiv medical pentru oprirea automată a suplimentării.

Vitamina D nu are o dată de expirare la a doua aniversare.

Dragi părinți,Pe 26 și 28 octombrie, mă veți găsi la OCH Pediatrie, în intervalul 08:00–14:00, pentru consultații pediat...
09/10/2026

Dragi părinți,

Pe 26 și 28 octombrie, mă veți găsi la OCH Pediatrie, în intervalul 08:00–14:00, pentru consultații pediatrice.

Vă aștept cu drag pentru afecțiuni acute, consiliere pediatrică, monitorizarea creșterii și dezvoltării sau orice alte întrebări și preocupări legate de sănătatea celor mici.

📞 Programări: 0241 480 400
📅 Consultațiile se desfășoară exclusiv pe bază de programare.

Totodată, vreau să împărtășesc cu voi o veste importantă: în curând îmi voi încheia activitatea în România, pentru a începe un nou și entuziasmant capitol profesional în Germania! 🇩🇪

Este un pas important în cariera mea, pe care îl aștept cu nerăbdare și cu dorința de a continua să cresc, să învăț și să ofer îngrijire medicală la cele mai înalte standarde.

Vă mulțumesc din suflet pentru încrederea acordată și pentru că mi-ați încredințat sănătatea copiilor voștri. Întâlnirile cu voi și cu cei mici vor rămâne o parte frumoasă a parcursului meu profesional.

Până la această nouă aventură, ne revedem cu drag pe 26 și 28 octombrie! ❤️

❤️‍🩹

Cum poate debuta o leucemie la copil?Nu există un singur semn care să ne spună că un copil are leucemie. De fapt, la înc...
07/10/2026

Cum poate debuta o leucemie la copil?

Nu există un singur semn care să ne spună că un copil are leucemie. De fapt, la început, simptomele pot fi destul de comune.

Părinții pot observa că este mai palid, obosește mai repede sau nu mai are energia pe care o avea înainte. Pot apărea vânătăi mai multe decât de obicei, uneori fără să știm exact când s-a lovit, peteșii (puncte mici roșii-violacee pe piele), sângerări nazale repetate sau un abdomen destins (ficat și splină mărită).

La unii copii apar episoade de febră care se repetă sau persistă, ganglioni măriți ori dureri de picioare și de oase. Copilul mic poate începe să ceară mai des în brațe sau chiar să refuze mersul din cauza durerii.

Separat, toate acestea pot avea explicații foarte obișnuite. Copiii fac vânătăi, au viroze, pot fi palizi din cauza unei anemii prin deficit de fier și pot avea dureri de picioare din multe alte motive.

Ce ne face să investigăm mai departe este mai ales asocierea lor: de exemplu, un copil palid și obosit, la care au început să apară și vânătăi sau peteșii, febră fără o explicație clară ori dureri osoase persistente.

Într-o astfel de situație, copilul trebuie consultat. În funcție de ce găsim la examenul clinic, una dintre primele investigații poate fi hemoleucograma.

Important pentru părinți: nu faceți o hemoleucogramă la fiecare vânătaie. Dar dacă observați mai multe dintre aceste lucruri împreună sau simțiți că starea copilului s-a schimbat, mergeți cu el la medic.

Address

Constanta

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Loredana-Elena Chițu-Medic Pediatru posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category