24/06/2026
Pentru o stâncă de 17 hectare din Marea Neagră pe care nu locuiește nimeni, România și Ucraina s-au judecat 42 de ani, iar miza reală nu era insula, ci 12.000 de kilometri pătrați de mare cu 70 de miliarde de metri cubi de gaze și 12 milioane de tone de petrol dedesubt.
Insula Șerpilor, sau Leuke cm o numeau grecii antici, se ridică din mare la aproximativ 45 de kilometri de țărmurile României și Ucrainei. Este o stâncă nelocuibilă de doar 17 hectare, lipsită de surse de apă dulce, bătută de vânturi și valuri. Istoricul Gheorghe Brătianu o descria drept "una din popasurile cele mai vechi ale civilizațiilor antice pe litoralul Mării Negre", un loc sacru dedicat lui Ahile.
Tratatul de Pace de la Paris din 1947 lăsase România Insula Șerpilor. Dar în 1948, URSS a transferat-o ilegal și a anexat-o, fără nicio bază juridică. Timp de patru decenii, insula a rămas sub stăpânire sovietică. După destrămarea URSS, Ucraina a moștenit-o și a refuzat orice negociere pe tema suveranității.
Primele discuții despre delimitarea platoului continental au început în 1967. Timp de 20 de ani, România și URSS au purtat 10 runde de negocieri fără rezultat. După 1991, au urmat alte 34 de runde cu Ucraina. Nici acestea nu au dus nicăieri. Ucrainenii voiau o împărțire de 6 la 1 în favoarea lor, măsurând și țărmurile golfurilor și limbilor de pământ.
Doar cei care au trăit acele decenii de negocieri pot înțelege cu adevărat ce însemna să te lupți diplomatic pentru o zonă de mare pe care Ucraina deja o exploata ilegal, pescuind și făcând prospecte pentru hidrocarburi, în timp ce România stătea și se uita.
Pe 16 septembrie 2004, Bogdan Aurescu, diplomat și jurist de excepție, a depus la Curtea Internațională de Justiție de la Haga cererea de inițiere a procedurilor. A urmat un maraton juridic fără precedent. O echipă de 20 de experți români a redactat peste 1.700 de pagini de pledoarii scrise și peste 400 de pagini de pledoarii orale, toate în engleză și franceză, în câte 120 de exemplare.
Argumentul central al României a fost simplu și devastator: Insula Șerpilor nu este o insulă, ci o simplă stâncă. Conform Convenției Drepturilor Mării, o stâncă nu poate genera zonă economică exclusivă sau platou continental. Dacă insula ar fi fost declarată locuibilă, toată zona maritimă din jur ar fi revenit Ucrainei.
Pe 3 februarie 2009, Curtea Internațională de Justiție s-a pronunțat în ședință publică. Decizia a fost unanimă: toți cei 15 judecători au votat în favoarea liniei de delimitare propuse pe baza argumentației românești. România a primit 9.700 de kilometri pătrați de platou continental și zonă economică exclusivă, adică 79,34% din suprafața disputată de 12.000 de kilometri pătrați.
Te-ai întrebat vreodată ce se află sub acei 9.700 de kilometri pătrați de mare? Circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze naturale și 12 milioane de tone de petrol. Gazele ar putea înlocui importurile din Rusia pe o perioadă de 20 de ani. Este cea mai mare extindere de jurisdicție suverană a României de după Marea Unire din 1918.
Ironia sorții a făcut ca Insula Șerpilor să revină în atenția lumii în februarie 2022, când Rusia a atacat-o în prima zi a invaziei în Ucraina. "Nava de război rusă, du-te" a fost răspunsul soldaților ucraineni, o frază care a devenit simbol al rezistenței. Cine controlează insula poate bloca navigația civilă în toată partea de nord-vest a Mării Negre.
Astăzi, când gazele din Marea Neagră sunt mai relevante ca oricând pentru securitatea energetică a României, decizia de la Haga rămâne cel mai mare succes diplomatic al țării din ultimele decenii. Iar când te gândești că totul a pornit de la o stâncă de 17 hectare pe care nu cresc decât ierburi și nu trăiesc decât pescăruși, înțelegi că în relațiile internaționale dimensiunea nu contează niciodată, contează doar ce se află dedesubt.
