Clinica de Psihiatrie Catharsis - Galati

20/10/2026

Un videoclip de pe TikTok poate părea că explică totul: de unde vine anxietatea, cm se manifestă depresia sau ce ar trebui să faci pentru a te simți mai bine. Dar recunoașterea unor simptome într-un clip nu înseamnă că ai primit un diagnostic. Anxietatea și depresia au cauze complexe, iar experiența fiecărei persoane este diferită. Informațiile din mediul online pot fi un punct de plecare, însă nu pot înlocui evaluarea unui specialist și nici relația terapeutică.

Diagnostic în 60 de secunde. Anxietatea şi depresia, dincolo de ecran. Drd. Mioara Grigoras - psiholog clinician, psihoterapeut

E ora unu noaptea şi nu poți dormi. Deschizi telefonul, începi să dai scroll pe TikTok, iar în 60 de secunde ai aflat de ce. Pentru câteva clipe, ai impresia că ai găsit răspunsul, dar în realitate, ai găsit doar un videoclip.

Însă ecranul nu face o evaluare clinică

Pe reţelele sociale găseşti cauza reală a anxietăţii, blocajele emoționale ale depresiei sau rutina care promite să te facă să te simţi mai bine. Informaţiile pot fi utile, dar problema apare atunci când un fragment de conținut este confundat cu o evaluare psihologică sau psihiatrică.

Certitudinea nu înseamnă corectitudine

Depresia şi anxietatea nu au o singu- ră cauză şi nu se manifestă la fel pentru toată lumea. Pot interveni factori biologici, genetici, psihologici şi sociali. Nici tratamentul nu poate fi redus la o singură recomandare: gândeşte pozitiv, lucrează la copilul interior sau renunță la medicamente. Când suferi, vrei să înţelegi ce ți se întâmplă şi vrei să te simți mai bine cât mai repede. Tocmai atunci, un mesaj rostit cu siguranță poate părea mai credibil decât o explicaţie complexă, chiar dacă nu are o bază ştiinţifică solidă.

Astfel, decizii care ar trebui luate împreună cu un specialist, ajung să fie luate după vizionarea unui videoclip:reducerea intreruperea tratamentului sau înlocuirea specialistului cu un influencer.
Aici nu las loc de interpretare: orice nelămurire despre simptome sau tratament şi orice decizie de a-l schimba ori opri se discută cu un specialist. Nu cu un influencer, un comentariu și, în niciun caz, cu algoritmul.

Ce pot oferi platformele?

Platformele pot deschide o conver- saţie, pot ajuta la recunoașterea simptomelor şi pot îndruma spre ajutor real.
Dar primul pas începe cu evaluarea specialistului, care vede omul dincolo de simptome: istoricul, contextul şi evoluția lor în timp, iar un videoclip nu poate face asta. Un algoritm îți poate oferi un răspuns în 60 de secunde.

Un diagnostic real are nevoie de un om, de context şi de timp. Într-o lume în care vorbim tot mai mult despre inteligenţa artificială, să nu uităm să păstrăm loc pentru ceea ce nu poate fi automatizat: relația umană.

19/10/2026

Chipurile demenței. Demența cu corpi Lewy: halucinațiile pot apărea înaintea problemelor de memorie (I)

Demența cu corpi Lewy este una dintre dintre cele mai frecvente forme de demență, după boala Alzheimer. Apare de obicei la persoanele cu vârsta de 50 de ani sau peste și poate afecta memoria, atenția, mișcarea, somnul, starea de spirit și comportamentul.

În acest episod al seriei „Chipurile demenței”, prezentăm particularitățile demenței cu corpi Lewy, cauzele cunoscute, factorii de risc și principalele manifestări ale acestei afecțiuni.

⚫ Ce sunt corpii Lewy

Corpii Lewy sunt aglomerări de proteine care se pot forma în creier. Atunci când se acumulează, pot afecta modul în care funcționează creierul, provocând modificări ale memoriei, mișcării, abilităților de gândire, dispoziției și comportamentului.

Aceste aglomerări sunt alcătuite dintr-o proteină numită alfa-sinucleină. Acumularea lor poate perturba nivelurile unor substanțe chimice importante pentru funcționarea creierului.

Acetilcolina are un rol în memorie și învățare, în timp ce dopamina este implicată în mișcare, dispoziție și somn. Cercetătorii nu cunosc încă motivele pentru care corpii Lewy se acumulează în creier și nici de ce unele persoane dezvoltă această afecțiune, iar altele nu.

⚫ Cele două tipuri de demență cu corpi Lewy

Există două tipuri de demență asociate corpilor Lewy: demența cu corpi Lewy și demența asociată bolii Parkinson.

În cazul demenței cu corpi Lewy, dificultățile de mișcare pot apărea înaintea problemelor cognitive sau în apropierea debutului acestora. În decurs de aproximativ un an de la apariția dificultăților motorii, pot deveni evidente problemele de gândire și memorie, asemănătoare celor întâlnite în boala Alzheimer. Pot apărea și modificări de comportament, precum și halucinații.

În demența asociată bolii Parkinson, problemele de mișcare apar primele, în timp ce dificultățile de memorie și gândire se instalează mult mai târziu în evoluția bolii.

Cele două afecțiuni pot avea manifestări comune, inclusiv rigiditate musculară și tremor. Totuși, multe persoane cu boala Parkinson nu dezvoltă probleme cognitive decât în stadii foarte avansate, iar unele nu le dezvoltă deloc.

⚫ Demența cu corpi Lewy și boala Alzheimer

Demența cu corpi Lewy și boala Alzheimer pot afecta gândirea și atenția, însă există diferențe în ceea ce privește manifestările și momentul apariției lor.

În demența cu corpi Lewy, problemele de atenție și gândire pot fluctua, iar halucinațiile pot apărea în primii ani ai bolii. În boala Alzheimer, halucinațiile sunt întâlnite, de regulă, în stadii mai avansate.

O altă manifestare asociată demenței cu corpi Lewy este tulburarea de comportament în somnul REM. Persoanele afectate își pot manifesta fizic visele, prin mișcări ample sau violente în timpul somnului. Uneori, această tulburare poate fi primul semn al afecțiunii.

⚫ Cât de frecventă este demența cu corpi Lewy

În Statele Unite, peste 1,4 milioane de persoane sunt afectate de demența cu corpi Lewy. Aceasta reprezintă aproximativ 5% dintre cazurile de demență înregistrate la persoanele în vârstă.

⚫ Demența cu corpi Lewy este ereditară?

Demența cu corpi Lewy nu este considerată o boală ereditară. Totuși, existența unui membru al familiei care a avut această afecțiune poate fi asociată cu un risc mai mare de apariție a bolii.

Anumite modificări ale genelor APOE, SNCA și GBA au fost asociate, de asemenea, cu un risc crescut.

Printre factorii de risc se numără vârsta înaintată, antecedentele familiale și prezența altor afecțiuni, precum boala Parkinson sau tulburarea de comportament în somnul REM.

⚫ Simptomele demenței cu corpi Lewy

Manifestările diferă de la o persoană la alta. Unele simptome pot fi ușoare, în timp ce altele pot varia în intensitate sau se pot agrava în timp.

Demența cu corpi Lewy poate afecta gândirea, mișcarea, somnul, dispoziția și funcționarea unor sisteme ale organismului.

⚫ Probleme de gândire și atenție

Printre manifestările cognitive se numără:

✔ dificultățile de luare a deciziilor și de evaluare a distanțelor;

✔ problemele de concentrare și de desfășurare simultană a mai multor activități;

✔ dificultățile de planificare, organizare și memorare;

✔ privitul în gol și fluctuațiile atenției;

✔ halucinațiile;

✔ ideile neclare, ilogice sau dezorganizate;

✔ judecata afectată;

✔ confuzia privind timpul sau locul în care se află persoana;

✔ dificultățile legate de limbaj sau de folosirea numerelor.

⚫ Tulburări de mișcare

Manifestările motorii pot include:

✔ mersul lent sau cu pași târșâiți;

✔ blocarea mișcărilor;

✔ problemele de echilibru și căderile frecvente;

✔ rigiditatea musculară;

✔ tremorul mâinilor;

✔ postura aplecată;

✔ pierderea coordonării;

✔ scrisul de mână mai mic decât de obicei;

✔ dificultățile de înghițire;

✔ reducerea expresivității feței;

✔ vocea slabă.

⚫ Tulburări de somn

Demența cu corpi Lewy poate fi însoțită de tulburarea de comportament în somnul REM, în care persoana își manifestă visele prin mișcări în timpul somnului și se poate chiar ridica sau cădea din pat.

Alte manifestări includ somnolența în timpul zilei, dificultățile de adormire sau de menținere a somnului și nevoia de a mișca picioarele în perioadele de repaus, caracteristică sindromului picioarelor neliniștite.

⚫ Modificări ale dispoziției și comportamentului

Printre simptomele emoționale și comportamentale se pot regăsi:

✔ depresia sau pierderea interesului;

✔ anxietatea;

✔ ideile delirante, inclusiv convingerea că o rudă sau un prieten este un impostor;

✔ agitația și iritabilitatea;

✔ neliniștea;

✔ paranoia și suspiciunea că alte persoane vor să îi facă rău;

✔ comportamentele repetitive, precum mersul înainte și înapoi, frecarea mâinilor sau repetarea unor cuvinte și expresii.

⚫ Alte manifestări

Demența cu corpi Lewy poate afecta și sistemul nervos care reglează funcționarea inimii, a glandelor și a mușchilor.

În acest context, pot apărea modificări ale temperaturii corpului, amețeli sau leșin, probleme ale tensiunii arteriale, sensibilitate la căldură și frig, incontinență urinară, disfuncție sexuală, constipație și diminuarea simțului mirosului.

⚫ Halucinațiile, printre primele semne ale bolii

Halucinațiile sunt printre primele manifestări ale demenței cu corpi Lewy și pot apărea la aproximativ 80% dintre persoanele afectate.

Acestea pot consta în perceperea unor animale, forme sau persoane care nu sunt prezente în realitate. Mai rar, persoana poate auzi, mirosi sau gusta lucruri care nu există.

Alte manifestări timpurii pot include schimbări ale modului de gândire și de rezolvare a problemelor, uitare, tulburări de somn, dificultăți de mișcare și modificări ale comportamentului sau dispoziției.

⚫ Plânsul și râsul involuntar

Unele persoane cu demență cu corpi Lewy pot avea episoade de plâns sau râs incontrolabil, manifestare numită afect pseudobulbar.

În aceste situații, reacțiile sunt involuntare și nu reflectă neapărat felul în care se simte persoana în acel moment.

În prezent, nu există un tratament curativ pentru demența cu corpi Lewy. Există însă modalități de ameliorare temporară a unor simptome, iar cercetările continuă pentru o mai bună înțelegere a afecțiunii și a diferențelor dintre aceasta și alte tipuri de demență.

În partea a doua vom vorbi despre etapele acestui tip de demență.

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru

Clinica de Psihiatrie Catharsis-psihiatrie, psihologie și logopedie.
Programări:
0743 249 796
Online: www.catharsisgalati.ro


@faniactivi

19/10/2026

Viața fără nicotină. Cum se construiește viața de zi cu zi fără țigări

Renunțarea la fumat nu se încheie odată cu depășirea sevrajului. Menținerea abstinenței presupune adaptarea la schimbările din viața de zi cu zi, gestionarea situațiilor în care reapare dorința de a fuma și, pentru unele persoane, continuarea tratamentului pentru dependența de tutun. Consilierea, sprijinul celor apropiați și tratamentele recomandate de medic pot contribui la menținerea rezultatelor pe termen lung.

⚫ Viața fără țigări presupune adaptare pe termen lung

După renunțarea la fumat, dorința de a aprinde o țigară poate reveni chiar și după o perioadă în care persoana nu a mai avut dificultăți importante. Acest lucru nu înseamnă automat că renunțarea a eșuat. Dependența de tutun implică atât efectele nicotinei asupra creierului, cât și asocierea fumatului cu anumite activități, stări emoționale și contexte sociale.

În timp, țigara poate deveni parte a unor rutine zilnice. Pentru unii oameni, ea este asociată cu pauzele de la serviciu, cu momentele petrecute alături de prieteni sau cu felul în care obișnuiau să gestioneze situațiile solicitante. După renunțare, aceste momente pot necesita alte răspunsuri comportamentale.

Menținerea abstinenței nu înseamnă evitarea permanentă a tuturor situațiilor în care apare tentația de a fuma. Presupune dezvoltarea unor modalități prin care persoana să poată trece prin asemenea momente fără să revină la consumul de tutun.

⚫ Un plan pentru menținerea abstinenței

După primele săptămâni fără țigări, unele persoane pot considera că dificultățile au fost depășite definitiv. Totuși, riscul de recădere nu dispare complet, iar pregătirea pentru situațiile dificile poate rămâne importantă.

Un plan de menținere a abstinenței poate include identificarea împrejurărilor în care apare dorința de a fuma, stabilirea unor alternative și păstrarea accesului la sprijin specializat. Dacă persoana știe că anumite situații îi pot pune în pericol abstinența, poate decide dinainte cm va reacționa.

Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC) arată că sprijinul pentru renunțarea la fumat poate include consiliere individuală sau de grup, resurse digitale și tratamente medicamentoase. Asocierea consilierii cu medicația oferă șanse mai mari de succes decât abordarea bazată exclusiv pe una dintre aceste intervenții.

Strategiile trebuie adaptate fiecărei persoane. Metodele utile la începutul renunțării pot necesita ajustări ulterior, în funcție de dificultățile întâmpinate și de evoluția abstinenței.

⚫ Consilierea și tratamentul pot susține renunțarea la fumat

Renunțarea la fumat nu trebuie să se bazeze exclusiv pe voință. În ghidul clinic publicat în 2024, Organizația Mondială a Sănătății recomandă intervenții comportamentale și tratamente farmacologice pentru adulții care doresc să renunțe la tutun.

Consilierea poate fi individuală, de grup sau telefonică. Prin aceste intervenții, persoanele pot primi sprijin pentru gestionarea dificultăților, consolidarea motivației și dezvoltarea unor strategii de menținere a abstinenței.

În privința tratamentului medicamentos, OMS include mai multe opțiuni. Alegerea depinde de disponibilitatea tratamentelor, de particularitățile persoanei și de evaluarea medicală. Medicația nu trebuie începută, întreruptă sau modificată fără recomandarea unui profesionist din domeniul sănătății.

Terapia de substituție nicotinică furnizează nicotină fără fumul rezultat din arderea tutunului și poate ajuta la gestionarea simptomelor sevrajului și a poftei de a fuma. Folosirea ei face parte dintr-un plan de renunțare la fumat și nu înseamnă revenirea la consumul de țigări.

Sprijinul medical poate rămâne relevant și după o tentativă anterioară nereușită. CDC recomandă continuarea eforturilor și adaptarea strategiei, inclusiv prin reevaluarea tratamentului sau a modalităților de consiliere.

⚫ O țigară după renunțare nu înseamnă neapărat recădere

După o perioadă fără fumat, unele persoane pot ajunge să aprindă o țigară. Un asemenea episod trebuie tratat cu seriozitate, dar nu înseamnă automat revenirea la consumul regulat.

Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie (NHS) face distincția între o abatere punctuală, precum fumatul unei singure țigări, și recădere, care presupune revenirea la fumat. Recomandările NHS încurajează persoanele care au avut o abatere să revină cât mai repede la planul de renunțare, în loc să considere că toate progresele au fost pierdute.

După un asemenea episod, poate fi utilă identificarea situației care l-a precedat și revizuirea planului pentru momente similare. Dacă persoana a revenit la fumatul regulat, NHS recomandă stabilirea unei noi date pentru renunțare și reluarea pregătirilor.

O abatere nu trebuie nici minimalizată, nici interpretată automat ca un eșec definitiv. Important este ca persoana să oprească reluarea consumului și să solicite ajutor dacă nu reușește să își mențină abstinența.

⚫ Rolul familiei și al anturajului

Sprijinul celor apropiați poate contribui la menținerea abstinenței, mai ales în perioadele dificile. Familia și prietenii pot ajuta prin respectarea deciziei de a nu fuma, evitarea oferirii țigărilor și încurajarea solicitării ajutorului atunci când apar dificultăți.

Reproșurile și culpabilizarea nu înlocuiesc sprijinul practic. O persoană care a renunțat poate avea nevoie să vorbească despre dificultățile întâmpinate sau să își reorganizeze anumite activități. În același timp, menținerea abstinenței rămâne un proces individual, iar cei apropiați nu pot înlocui tratamentul sau consilierea atunci când acestea sunt necesare.

OMS recomandă ca intervențiile de sprijin pentru renunțarea la tutun să fie accesibile în diferite forme, inclusiv prin consiliere oferită de personal medical și prin intervenții telefonice sau digitale.

⚫ Beneficiile renunțării nu presupun dispariția imediată a tuturor dificultăților

Renunțarea la fumat reduce expunerea la substanțele toxice din fumul de tutun și aduce beneficii pentru sănătate. Totuși, adaptarea la viața fără țigări diferă de la o persoană la alta, iar dorința de a fuma poate reapărea chiar și după o perioadă îndelungată de abstinență.

De asemenea, renunțarea la țigări nu înseamnă automat renunțarea imediată la orice formă de nicotină. Persoanele care urmează terapie de substituție nicotinică pot continua să folosească produse cu nicotină în doze controlate, conform planului terapeutic. Obiectivul este renunțarea la consumul de tutun, iar durata tratamentului trebuie stabilită potrivit recomandărilor medicale.

Viața fără țigări se construiește prin menținerea abstinenței, adaptarea strategiilor atunci când apar dificultăți și folosirea sprijinului disponibil. Dacă apare o abatere, reluarea planului de renunțare și solicitarea ajutorului pot preveni transformarea episodului într-o revenire la consumul regulat.

Clinica de Psihiatrie Catharsis-psihiatrie, psihologie și logopedie.
Programări:
0743 249 796
Online: www.catharsisgalati.ro

#

16/10/2026

Labilitatea emoțională. De la râs la plâns, în reacții greu de controlat

Schimbările bruște de dispoziție, episoadele de plâns greu de controlat sau izbucnirile de râs pot fi manifestări ale labilității emoționale. Reacțiile pot apărea pe neașteptate și pot afecta viața de zi cu zi, iar identificarea factorilor declanșatori și a cauzelor este importantă pentru gestionarea acestei probleme.

Conform criteriilor de diagnostic din DSM, labilitatea afectivă și dereglarea emoțională prezintă simptome care se suprapun. Labilitatea afectivă este asociată cu tulburarea bipolară, în timp ce dereglarea emoțională este asociată cu tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).

Manifestările care pot apărea includ:

✔ râsul incontrolabil;

✔ plânsul excesiv;

✔ iritabilitatea crescută;

✔ dispoziția schimbătoare;

✔ vorbirea excesivă;

✔ distragerea ușoară a atenției;

✔ întreruperea altor persoane;

✔ implicarea în situații în care persoana nu a fost invitată;

✔ neliniștea fizică și agitația;

✔ accelerarea gândurilor;

✔ dificultățile de menținere a atenției.

Simptomele labilității emoționale pot fi imprevizibile în comparație cu reacțiile emoționale obișnuite. Schimbările dispoziției pot fi dramatice și dificil de controlat. Din cauza caracterului neașteptat al manifestărilor, poate fi greu pentru persoana afectată să își dea seama că trece printr-un episod.

⚫ Ce cauzează labilitatea emoțională

Labilitatea emoțională este de obicei rezultatul unei afectări a mecanismelor cerebrale implicate în conștientizarea emoțiilor, controlul modului în care sunt exprimate sentimentele și gestionarea răspunsurilor emoționale intense.

Leziunile cerebrale pot determina pierderea capacității de conștientizare a propriilor emoții. Un control emoțional mai redus și o toleranță mai scăzută la frustrare pot provoca, de asemenea, reacții emoționale extreme.

Persoana afectată poate deveni mai puțin sensibilă la emoțiile celorlalți sau la propriile stări afective, ceea ce poate îngreuna controlul comportamentului.

Labilitatea emoțională poate fi însoțită de sentimente copleșitoare. De exemplu, o persoană poate începe să plângă fără să identifice un motiv clar. De asemenea, poate reacționa exagerat la persoanele sau la evenimentele din jur. Vizionarea unui film trist sau amuzant poate provoca o reacție emoțională mai intensă decât cea obișnuită.

⚫ Timp și răbdare

Gestionarea labilității emoționale necesită timp și răbdare. Înțelegerea factorilor declanșatori poate ajuta la identificarea situațiilor care favorizează reacțiile emoționale intense și la evitarea acestora, atunci când este posibil.

Printre factorii declanșatori se pot număra:

✔ oboseala și oboseala excesivă;

✔ stresul și anxietatea;

✔ zgomotul excesiv și suprastimularea;

✔ sentimentele de presiune;

✔ situațiile foarte triste sau foarte amuzante;

✔ anumite subiecte de discuție;

✔ decesul persoanelor apropiate;

✔ vorbitul în public.

Există mai multe modalități prin care poate fi gestionată labilitatea emoțională.

⚫ Pauzele în timpul zilei

Introducerea pauzelor în programul zilnic poate ajuta la prevenirea senzației de copleșire. O pauză poate oferi timpul necesar pentru recâștigarea controlului asupra reacțiilor emoționale.

Durata acesteia poate varia de la câteva minute până la mai mult de o oră, în funcție de timpul necesar. Printre activitățile care pot fi folosite în timpul unei pauze se numără plimbările și coloratul într-o carte de colorat pentru adulți. Scopul este desfășurarea unei activități care să îndepărteze temporar atenția de la emoțiile intense.

⚫ Gestionarea reacțiilor celor din jur

Atitudinea persoanelor din jur poate influența modul în care se desfășoară un episod de labilitate emoțională. Evitarea reacțiilor care atrag atenția asupra manifestărilor poate ajuta la gestionarea situației.

Atunci când o persoană se confruntă cu labilitate emoțională, cei din jur ar trebui să evite să râdă de reacțiile acesteia. De asemenea, evitarea accentuării excesive a manifestărilor, schimbarea subiectului de discuție și îndepărtarea atenției de la factorul declanșator pot fi utile.

⚫ Tehnici cognitive

Strategiile mentale pot contribui la gestionarea labilității emoționale. Tehnicile potrivite pot fi discutate cu psihologul, astfel încât să fie adaptate situației individuale.

Printre acestea se numără:

✔ relaxarea și exercițiile de respirație;

✔ distragerea atenției prin evocarea unei imagini sau a unei fotografii liniștitoare;

✔ mersul pe jos;

⚫ Intervențiile bazate pe mindfulness

Unele studii au evidențiat beneficiile intervențiilor bazate pe mindfulness în gestionarea labilității emoționale. Aceste practici încurajează orientarea atenției către situația prezentă, fără judecarea experiențelor și a emoțiilor.

Practicarea mindfulness-ului poate ajuta la acceptarea circumstanțelor dificile și a sentimentelor asociate acestora. De asemenea, pare să fie mai eficient atunci când este practicat pe o perioadă mai lungă. Efectele nu apar neapărat după prima sesiune, fiind necesare practică, timp și consecvență pentru obținerea beneficiilor.

Practicarea mindfulness-ului poate contribui, de asemenea, la reducerea anxietății și a suprimării emoționale asociate labilității emoționale.

⚫ Există tratament pentru labilitatea emoțională?

Labilitatea emoțională nu este o problemă care persistă în mod obișnuit pe tot parcursul vieții. Aceasta se dezvoltă cel mai adesea în urma unei leziuni cerebrale și se poate ameliora în timp. Labilitatea emoțională poate fi însoțită de numeroase alte schimbări, precum incapacitatea de a munci, de a conduce un autovehicul și de a menține calitatea vieții anterioare.

Aceste schimbări bruște pot agrava manifestările emoționale și pot contribui, de asemenea, la apariția depresiei și a anxietății. Sprijinul din partea unui terapeut sau psiholog poate fi util în gestionarea acestor dificultăți.

Manifestările pot fi discutate și cu medicul, pentru a identifica abordarea terapeutică potrivită. În aceste perioade, sprijinul persoanelor apropiate poate avea un rol important. Familia și prietenii pot ajuta persoana afectată să facă față schimbărilor care apar în viața sa.

Clinica de Psihiatrie Catharsis-psihiatrie, psihologie și logopedie.
Programări:
0743 249 796
Online: www.catharsisgalati.ro

13/10/2026

Teama existențială și neliniștea legată de sensul vieții. Întrebările despre sensul vieții, identitate, libertate și moarte fac parte din experiența umană. Uneori, însă, reflecțiile asupra acestor teme pot provoca neliniște, teamă și nesiguranță. Sentimentele pot deveni apăsătoare mai ales atunci când nu există răspunsuri clare sau când convingerile și obiectivele personale sunt puse sub semnul întrebării.

Această experiență este cunoscută drept teamă existențială. Ea descrie starea de neliniște care poate apărea în fața incertitudinilor fundamentale ale existenței, precum sensul vieții, inevitabilitatea morții, singurătatea și responsabilitatea pentru propriile alegeri.

O persoană care traversează o astfel de perioadă se poate întreba dacă deciziile luate până în acel moment au fost potrivite, dacă activitățile cărora le acordă timp au o semnificație reală sau în ce direcție ar trebui să își continue viața.

Teama existențială nu reprezintă, în sine, un diagnostic psihiatric. Poate apărea în diferite etape ale vieții, în perioade de schimbare sau după experiențe care modifică felul în care o persoană se raportează la sine și la lumea din jur.

⚫ Existențialismul și căutarea sensului vieții

Existențialismul este un curent filosofic care explorează libertatea individuală, responsabilitatea, identitatea, moartea și căutarea sensului vieții. Deși are rădăcini mai vechi, existențialismul a căpătat o influență deosebită în secolul al XX-lea, inclusiv în contextul războaielor mondiale și al schimbărilor sociale profunde.

Unii filosofi existențialiști au susținut că oamenii nu primesc un scop universal prestabilit și că sensul vieții se construiește prin alegeri, angajamente și acțiuni personale. Alte perspective existențialiste au abordat diferit relația dintre existență, credință și sens.

Din această perspectivă, libertatea de a alege poate fi însoțită de responsabilitate și incertitudine. Posibilitatea de a urma mai multe direcții în viață poate deveni dificil de gestionat atunci când nu există garanția că o anumită decizie va conduce la rezultatul dorit.

Examinarea propriilor valori, convingeri și priorități poate ajuta la clarificarea direcției personale. Procesul nu presupune neapărat renunțarea la valorile familiei, ale comunității sau ale religiei, ci înțelegerea felului în care acestea se raportează la propriile convingeri.

⚫ Diferența dintre teama existențială și criza existențială

Deși sunt strâns legate, teama existențială și criza existențială descriu experiențe diferite.

Teama existențială reprezintă neliniștea, nesiguranța sau frica asociată întrebărilor despre existență. Poate apărea în timpul unei perioade dificile, dar și în momente de liniște, atunci când o persoană reflectează asupra sensului vieții sau asupra viitorului.

Criza existențială descrie o perioadă în care convingerile, valorile, identitatea sau scopurile unei persoane sunt puse serios sub semnul întrebării. Aceasta poate apărea după un eveniment important sau în urma unei acumulări de schimbări și nemulțumiri.

Cele două experiențe se pot suprapune. O criză existențială poate fi însoțită de teamă și anxietate, dar nu toate întrebările existențiale conduc la o criză.

Nici teama existențială, nici criza existențială nu constituie, prin ele însele, afecțiuni de sănătate mintală. Totuși, dacă neliniștea persistă, afectează funcționarea zilnică sau este însoțită de alte simptome importante, poate fi necesară o evaluare de specialitate.

⚫ Cauzele fricii existențiale

Teama existențială poate apărea în urma unor experiențe care schimbă perspectiva asupra vieții, a relațiilor sau a propriei identități. Uneori, declanșatorul este evident. Alteori, neliniștea se dezvoltă treptat, pe măsură ce apar întrebări legate de direcția personală.

⚫ Schimbările majore din viață

Evenimentele importante pot determina reevaluarea priorităților și a convingerilor. Chiar și schimbările considerate pozitive pot aduce responsabilități noi, nesiguranță sau teama de a nu face alegerea potrivită.

Printre situațiile care pot declanșa o astfel de perioadă se numără:

✔ căsătoria sau divorțul;

✔ încheierea unei relații importante;

✔ pierderea unei prietenii;

✔ nașterea unui copil;

✔ mutarea într-un alt oraș sau într-o altă țară;

✔ pierderea locului de muncă sau schimbarea carierei;

✔ pensionarea;

✔ moartea unei persoane dragi.

Aceste evenimente pot modifica rolurile sociale, rutina și imaginea pe care o persoană o are despre sine. Pensionarea, de exemplu, poate aduce întrebări despre identitate și utilitate personală atunci când activitatea profesională a reprezentat mult timp o parte centrală a vieții.

În mod similar, încheierea unei relații poate însemna nu doar pierderea unei persoane, ci și dispariția unui viitor imaginat împreună cu aceasta.

⚫ Experiențele care amenință viața sau siguranța personală

O boală gravă, un accident, o traumă sau trecerea printr-un dezastru natural pot schimba perspectiva asupra mortalității și asupra lucrurilor considerate importante.

Un diagnostic medical sever poate determina reevaluarea planurilor de viitor, a relațiilor și a priorităților. Experiența unei boli grave în cazul unei persoane apropiate poate provoca întrebări similare.

De asemenea, schimbările sociale profunde sau evenimentele care zdruncină convingeri considerate până atunci stabile pot genera nesiguranță și dificultăți în găsirea unei direcții personale.

⚫ Manifestările temerii existențiale

Teama existențială se poate manifesta diferit de la o persoană la alta. Unele persoane resimt în principal neliniște și incertitudine, în timp ce altele se confruntă cu dificultăți de concentrare, retragere socială sau pierderea motivației.

Printre manifestările posibile se numără:

✔Anxietatea și îngrijorarea. Gândurile despre viitor, moarte sau alegeri personale pot deveni apăsătoare. Incertitudinea poate face dificilă luarea deciziilor, mai ales atunci când există teama de a greși.

✔ Regretele și sentimentul de vinovăție. Unele persoane își analizează repetat trecutul și se întreabă dacă au făcut alegerile potrivite. Alteori, apare teama că timpul disponibil pentru schimbare este limitat.

✔ Singurătatea și izolarea. Întrebările despre sensul vieții pot crea impresia că experiența personală este greu de înțeles de către ceilalți. Persoana se poate retrage din relații sau poate evita discuțiile despre ceea ce simte.

✔ Pierderea motivației. Atunci când activitățile obișnuite par lipsite de semnificație, interesul pentru muncă, hobby-uri sau proiecte personale poate scădea.

✔ Gândurile repetitive. Unele persoane revin în mod repetat la aceleași întrebări despre existență, fără să ajungă la o concluzie care să le ofere liniște. Dacă aceste gânduri devin greu de controlat și afectează viața cotidiană, este important să fie evaluate în contextul general al stării psihice.

Aceste manifestări nu sunt specifice exclusiv temerii existențiale. Anxietatea persistentă, lipsa speranței și pierderea interesului pentru activități pot apărea și în depresie sau în alte afecțiuni psihice. Diferențierea necesită evaluarea duratei, intensității și impactului simptomelor.

⚫ Situații în care poate apărea teama existențială

Experiențele existențiale pot lua forme diferite, în funcție de contextul personal.

O persoană care termină facultatea se poate simți copleșită de posibilitățile profesionale și de teama de a alege un drum nepotrivit. Dificultatea nu ține neapărat de lipsa oportunităților, ci de responsabilitatea de a decide între mai multe variante.

O schimbare majoră a convingerilor religioase, sociale sau politice poate determina reevaluarea unor idei considerate mult timp certe. Într-o astfel de perioadă, persoana poate avea nevoie să își redefinească valorile și să stabilească ce consideră important.

Un diagnostic de boală gravă poate aduce în prim-plan întrebări despre mortalitate, sensul experiențelor trecute și prioritățile pentru viitor.

Pensionarea poate schimba felul în care o persoană își percepe identitatea, mai ales atunci când profesia a reprezentat principala sursă de structură și împlinire.

Încheierea unei relații poate provoca sentimentul pierderii unui viitor imaginat și dificultatea de a construi noi planuri. În toate aceste situații, neliniștea poate însoți procesul de adaptare la o realitate schimbată.

⚫ Modalități de gestionare a temerii existențiale

Gestionarea temerii existențiale nu presupune găsirea unui răspuns definitiv la toate întrebările despre viață. Uneori, un obiectiv mai realist este dezvoltarea unei relații mai echilibrate cu incertitudinea și identificarea unor direcții personale care oferă sens și stabilitate.

⚫ Acceptarea emoțiilor

Încercarea de a elimina imediat toate sentimentele neplăcute poate amplifica presiunea resimțită. Recunoașterea neliniștii și înțelegerea situațiilor care o declanșează pot reprezenta un prim pas.

Reflecția asupra valorilor personale, a relațiilor importante și a lucrurilor care oferă satisfacție poate ajuta la clarificarea priorităților. Obiectivele nu trebuie să fie neapărat mari sau definitive; uneori, schimbările mici sunt suficiente pentru a reda sentimentul unei direcții.

⚫ Raportarea echilibrată la trecut

Analizarea experiențelor anterioare poate ajuta la înțelegerea deciziilor și a consecințelor acestora. Totuși, reluarea continuă a greșelilor sau a regretelor poate menține persoana într-un cerc de gânduri apăsătoare.

Trecutul nu poate fi schimbat, dar experiențele pot contribui la identificarea lucrurilor care contează în prezent și a aspectelor asupra cărora există posibilitatea de a interveni.

⚫ Scrierea gândurilor într-un jurnal

Notarea gândurilor și emoțiilor poate facilita organizarea lor și identificarea preocupărilor recurente. Jurnalul poate ajuta la diferențierea între problemele concrete, care permit luarea unor măsuri, și întrebările fundamentale care nu au un răspuns imediat.

Această practică nu înlocuiește ajutorul de specialitate atunci când neliniștea este persistentă sau afectează funcționarea zilnică.

⚫ Menținerea unui echilibru între domeniile vieții

Concentrarea exclusivă asupra muncii, a responsabilităților familiale sau a unui singur obiectiv poate face mai dificilă adaptarea atunci când acel domeniu se schimbă.

Timpul acordat relațiilor, activităților recreative, odihnei și intereselor personale poate contribui la menținerea echilibrului. Diversificarea surselor de satisfacție și de apartenență poate ajuta la adaptarea în perioadele de tranziție.

⚫ Consolidarea relațiilor sociale

Discuțiile cu persoane de încredere pot reduce sentimentul de izolare și pot oferi perspective diferite asupra unei situații. Sprijinul social nu presupune găsirea imediată a unei soluții, ci și posibilitatea de a vorbi deschis despre incertitudine și teamă.

Implicarea în activități de grup sau în proiecte de voluntariat poate contribui la sentimentul de apartenență și la identificarea unor modalități concrete de a avea un rol în comunitate.

⚫ Acțiuni concrete și obiective realiste

Nu este necesar ca toate întrebările despre viitor să fie clarificate înainte de luarea unei decizii. Identificarea unui pas realist și realizabil poate reduce sentimentul de blocaj.

Obiectivele pot privi relațiile personale, activitatea profesională, sănătatea, dezvoltarea unor interese sau implicarea în comunitate. Important este ca acestea să fie compatibile cu valorile și posibilitățile persoanei.

⚫ Rolul psihoterapiei în gestionarea temerii existențiale

Atunci când neliniștea persistă, devine copleșitoare sau este însoțită de simptome de anxietate ori depresie, sprijinul unui specialist în sănătate mintală poate fi util.

Nu există o singură formă de psihoterapie potrivită tuturor persoanelor care se confruntă cu întrebări existențiale. Abordarea se stabilește în funcție de dificultățile identificate, de obiectivele persoanei și de evaluarea clinică.

Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta la identificarea și reevaluarea tiparelor de gândire care întrețin anxietatea, precum anticiparea constantă a unor rezultate negative sau convingerea că orice decizie trebuie să fie perfectă.

Terapia existențială abordează teme precum libertatea, responsabilitatea, mortalitatea, singurătatea și căutarea sensului. Procesul terapeutic poate sprijini explorarea valorilor personale și dezvoltarea unei relații mai echilibrate cu incertitudinea.

Abordările umaniste pun accent pe experiența subiectivă, autocunoaștere și dezvoltarea personală. Ele pot ajuta la clarificarea nevoilor, a valorilor și a direcțiilor importante pentru persoană.

Dacă simptomele sugerează o afecțiune psihică, evaluarea psihiatrică poate contribui la stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice adecvate. Tratamentul se adaptează situației clinice, fără a presupune automat necesitatea medicației pentru întrebările existențiale în sine.

⚫ Cum poate fi sprijinită o persoană care trece printr-o criză existențială

Sprijinul celor apropiați poate avea un rol important în perioadele de nesiguranță și reevaluare personală.

Ascultarea fără judecată îi permite persoanei să își exprime gândurile fără presiunea de a găsi imediat răspunsuri. Uneori, simpla recunoaștere a dificultății prin care trece poate fi mai utilă decât încercarea de a-i oferi soluții rapide.

Este important ca experiența să nu fie minimalizată prin îndemnuri precum „nu te mai gândi la asta” sau „ai tot ce îți trebuie”. Faptul că o persoană are stabilitate profesională, relații sau siguranță materială nu exclude întrebările legate de sens și identitate.

Cei apropiați pot încuraja menținerea legăturilor sociale și a activităților obișnuite, respectând în același timp ritmul persoanei. Dacă starea se prelungește sau apar dificultăți semnificative în viața de zi cu zi, poate fi utilă sugerarea unui consult de specialitate.

În cazul în care apar gânduri suicidare sau există un pericol imediat pentru siguranța persoanei, este necesară solicitarea de ajutor de urgență prin 112 sau prezentarea la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe.

⚫ Dispare teama existențială?

Teama existențială se poate diminua pe măsură ce persoana se adaptează la schimbările din viață, își clarifică valorile și identifică noi obiective. În alte situații, întrebările reapar în momente de tranziție, pierdere sau nesiguranță.

Revenirea acestor preocupări nu indică automat o problemă psihică. Întrebările despre identitate, sensul vieții și mortalitate pot face parte din reflecția personală și se pot modifica odată cu experiențele și etapele vieții.

Totuși, dacă neliniștea devine persistentă, afectează somnul, relațiile, activitatea profesională sau interesul pentru viața de zi cu zi, este important să fie luată în considerare posibilitatea unei probleme de sănătate mintală. Anxietatea și depresia, de exemplu, pot necesita evaluare și tratament.

Teama existențială nu trebuie privită automat ca o boală, dar nici suferința persistentă nu trebuie ignorată. Înțelegerea propriilor emoții, sprijinul social și, atunci când este necesar, ajutorul psihologic sau psihiatric pot contribui la traversarea perioadelor de incertitudine.

Clinica de Psihiatrie Catharsis-psihiatrie, psihologie și logopedie.
Programări:
0743 249 796
Online: www.catharsisgalati.ro