13/08/2017
Medicina internă este împreună cu chirurgia una dintre cele mai importante și mai vaste ramuri ale medicinii. Medicina internă se ocupă cu diagnosticarea, terapia și prevenirea bolilor organelor interne. În practică, un medic internist însă (mai ales în spitalele mai mici), este confruntat cu simptome și boli din toată gama medicinii – de la dermatologie până la neurologie.
Scopul medicului internist este de a conduce o anchetă (anamneză), de a aduna indicii ce se prezintă sub formă de simptome care interesează diverse organe. Stabilind legături între aceste simptome judecata medicului internist duce la stabilirea unui diagnostic. O parte a pacienților care ni se adresează suferă de mai multe afecțiuni și necesită tratamente multiple. Prin adresarea în serviciul de interne pacientul poate evita excesul de consulturi medicale care pot să nu fie necesare. Medicul internist este cel care analizează aceste situații și decide care afecțiune necesită și un consult sau un tratament supraspecializat. De asemenea poate coordona schemele terapeutice astfel încât să nu apară interacțiuni medicamentoase sau reacții adverse ale medicamentelor administrate.
Principalele boli tratate și diagnosticate de către medicina internă sunt cele cardiovasculare, pulmonare, hepato-biliare, de tub digestiv, renale, osteo-articulare, boli de sânge, boli endocrine, de nutriție și metabolism. Medicii de familie sau generaliști obișnuiesc să trimită la internist pacienții cu mai multe afecțiuni concomitente sau pe cei cu simptome neclare, vagi, greu de încadrat.
In cazul in care apare o situație mai specială, o afecțiune mai deosebită, medicul internist trimite bolnavul la un specialist: cardiolog, pneumolog, gastroenterolog, nefrolog, reumatolog, hematolog, oncolog, etc.
