02/09/2026
Să nu cumva să o supărați pe Diana Gheorghiu , că după 16 ani de arte marțiale Qwan Ki Do, cine știe... 🤫
Glumim, bineînțeles. Că o îndrăgim tare mult pe Diana Gheorghiu și ca profesionist, dar mai ales ca om.
După cm v-ați dat seama, suntem din nou la . Rubrica în care vorbim despre echipa noastră, colegii care vă fac bine.
DIANA GHEORGHIU se definește prin disciplină, perfecționism, organizare, seriozitate, ambiție și optimism. Când nu e kinetoterapeut la Kinetera, e mama unui băiețel de 4 ani, “o mămică cu multe idei, energie și bucurie pentru tot ce o înconjoară”, spune ea.
💭 “Sportul de performanță aduce accidentări. Am simțit pe propria piele cm o recuperare făcută doar să fie făcută atrage alte accidentări și dezechilibre. Așa că prin clasa a XI-a m-am gândit că n-ar fi rău să urmez calea kinetoterapiei. Nu știam la ce să mă aștept, însă am fost fascinată din prima clipă de tot ceea ce înseamnă kinetoterapia”, își amintește Diana Gheorghiu.
Diana întărește ceea ce ne-au spus și alți colegi: nevoia de a avea răbdare când vine vorba despre recuperare. Iar aici, Diana spune de răbdarea pacientului, dar și a kineterapeutului.
💭 “Kinetoterapeutul trebuie să înțeleagă pacientul. Să îl asculte. Să îl sprijine. Să îl încurajeze. Ce i-aș spune unui tânăr care se gândește la profesia de kinetoterapeut? Că lucrurile se întâmplă în timp, deci să aibă răbdare!”.
Diana nu își amintește să fi avut momente în care pur și simplu n-avea chef de muncă. În schimb, recunoaște momentele de oboseală care sunt absolut normale. Așa a învățat să-și conserve resursele de energie până la finalul programului.
Cel mai probabil, dacă nu era kineterapeut, ar fi luat în calcul o carieră în poliție. Ar fi urmat Academia de Poliție, așa cm ar fi dorit și tatăl ei.
“Iert, dar nu uit. Am o memorie destul de bună!”, mărturisește Diana. E unul dintre lucrurile pe care nu le știe multă lume despre ea. Apoi, e harnică din calea-afară. Muncitoare. Dar își dedică timp și pentru ea, că altfel nu ar putea funcționa.
În toți acești ani, prin mâinile Dianei au trecut sute de cazuri. Fiecare i-a rămas în suflet. Fiecare e o amintire. Însă două dintre acestea i s-au lipit tare de tot de suflet. Primul, o bebelușă născută prematur, hipotonă, cu întârziere în dezvoltare psihomotrică, infectată cu citomegalovirus. Al doilea, o pacientă operată de două ori la nivelul șoldului, cu tijă în femur și complicații postoperatorii. A văzut la ea o ambiție de recuperare de neegalat.