25/05/2026
🌿 Ieri am plecat din Brașov cu recunoștință
Mulțumesc organizatorilor pentru invitația de a susține, alături de echipa mea, prezentarea:
„Dincolo de diagnostic: influențele biologice în modelarea intervenției – implicații clinice asupra progresului copilului diagnosticat cu tulburări de neurodezvoltare”
în cadrul
Conferinței internaționale „𝐀𝐛𝐨𝐫𝐝𝐚̆𝐫𝐢 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐥𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐚𝐫𝐚̆, 𝐥𝐨𝐠𝐨𝐩𝐞𝐝𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥”, 𝐞𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐚 𝐚 𝐈𝐕 𝐚, 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐳𝐚𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Brașov
A fost o întâlnire cu o semnificație aparte. Nu doar pentru că Brașovul este un oraș frumos - ci pentru că, după această experiență, ni se pare și mai frumos prin oamenii pe care i-am întâlnit aici: specialiști deschiși, atenți, preocupați de sensul real al intervenției și de binele copilului, dincolo de granițele rigide ale unei singure discipline. Și, la fel de important, prin părinți cu care am avut bucuria să ne revedem zâmbindu-ne sincer și bucurându-ne de firescul acestei legături - una născută din încredere, din grijă și din dorința comună de a merge mai departe pentru copii.
Pentru mine, conferința a avut și o încărcătură personală deosebită: am avut bucuria de a mă reîntâlni, complet neplanificat, cu prima mea echipă multidisciplinară de la Atipic - Laborator de Recuperare prin Terapii Integrate din cadrul Spitalul Județean de Urgență Bacău. A fost una dintre acele surprize care dau și mai mult sens unui eveniment profesional. Mi-a reamintit de începuturi, de oamenii alături de care am învățat să privesc copilul dincolo de diagnostic și de importanța unei echipe care aduce împreună perspective diferite, dar același scop. 🌱
Sunt, în același timp, recunoscător pentru echipa pe care o am astăzi în clinică - colege care observă atent, gândesc nuanțat, contribuie cu rigoare și înțeleg că progresul copilului se construiește prin colaborare, răbdare și coerență.
🙏 Am simțit, încă o dată, că se schimbă ceva important în felul în care privim copiii diagnosticați cu tulburări de neurodezvoltare.
Ieșim treptat din paradigma veche, în care psihiatria pediatrică era redusă prea des la controlul medicamentos al simptomelor, și ne apropiem de o înțelegere mai matură și mai responsabilă: copilul nu este doar un diagnostic, iar comportamentul nu este doar o problemă de controlat.
În prezentarea noastră am vorbit despre nevoia de a urmări traseul copilului printr-o perspectivă multidisciplinară: medicală, psihologică, logopedică, nutrițională, educațională și familială.
Am discutat despre importanța evaluării funcționale, despre rolul echipei în cartografierea progresului, despre felul în care schimbările mici pot avea valoare clinică majoră și despre necesitatea de a corela observația clinică cu date obiective, biomarkeri, reevaluări și monitorizare. 🧭
Imaginea bicicletei exprimă, poate cel mai clar, ceea ce am dorit să transmitem: medicina este roata din spate - cea care oferă forță, care susține echilibrul biologic și care ajută copilul să înainteze.
Dar direcția nu este dată doar de medicină. Familia, psihoterapia, logopedia, terapia ocupațională și intervențiile educaționale formează roata din față - cea care orientează, ghidează și dă sens traseului. 🚲
Când forța și direcția lucrează împreună, copilul merge înainte.
✍️ Mereu am crezut că parte din misiunea mea, ca psihiatru de copii în România, este să contribui la o schimbare de perspectivă: acești copii frumoși, care intră în cabinetele noastre purtând diagnostice grele și povești adesea nespuse, nu au nevoie să fie doar etichetați sau controlați comportamental, ci înțeleși.
Iar această înțelegere nu se poate opri la suprafața comportamentului. Nu mai este suficient să inventariem agitația, opoziționismul, retragerea socială, impulsivitatea sau dificultatea de comunicare, ca și cm ele ar exista în vid. Exigența profesională ne obligă să coborâm mai adânc: spre sănătatea generală a copilului, spre somnul, digestia, inflamația, nutriția, metabolismul și dezvoltarea lui funcțională — toate acele realități discrete, dar decisive, care pot modela felul în care copilul simte, răspunde și se exprimă în lume.
În anul 2026, aceste lucruri nu mai pot fi tratate ca detalii secundare. Sunt realități medicale concrete, tot mai greu de ignorat, care ne obligă să ieșim dintr-o psihiatrie redusă la controlul simptomului și să ne apropiem de o medicină a copilului privit ca întreg. Pentru că un copil nu poate fi ajutat atunci când este privit fragmentar.
Iar datoria noastră nu este doar să liniștim comportamente, ci să căutăm, cu rigoare și cu omenie, sensul suferinței pe care copilul nu o poate pune întotdeauna în cuvinte.
Mulțumesc tuturor celor care au fost prezenți, au ascultat, au întrebat și au primit cu deschidere această perspectivă. Pentru noi, astfel de întâlniri nu sunt doar conferințe, ci pași importanți spre o medicină mai atentă, mai apropiată de nevoile reale ale pacienților noștri.
Gânduri bune,
🌿🌤️
