06/06/2026
La 32 de ani, cu trei copii acasă, am ales să o iau de la zero.
Mulți au numit asta curaj. Eu am numit-o început.
Acum 9 ani, după ce al treilea prichindel a venit în familia noastră, am luat una dintre cele mai importante decizii din viața mea: am renunțat la drumul profesional pe care îl urmam și am ales să pornesc de la zero în lumea terapiilor manuale și complementare.
La început, motivația a fost simplă: îmi doream mai mult timp alături de copiii mei, mai multă flexibilitate și posibilitatea de a-i ajuta atunci când apăreau diverse provocări de sănătate.
Însă, odată cu fiecare curs, fiecare client și fiecare experiență, am descoperit ceva ce nu mai simțisem până atunci: pasiunea. Fiecare om care pleca din cabinet simțindu-se mai bine, fiecare zâmbet, fiecare „Mulțumesc, mă simt altfel!” îmi oferea o satisfacție pe care nu am mai întâlnit-o în niciun alt loc de muncă.
În iunie 2017 am început cursurile de Bowen, iar de acolo drumul meu în terapii s-a construit pas cu pas, curs după curs.
Dacă atunci mi-ar fi spus cineva că, la un moment dat, voi redeveni studentă, probabil aș fi zâmbit și aș fi spus că glumește.
Acum trei ani, din dorința de a deveni mai bună, de a înțelege corpul uman la un nivel mai profund și de a putea oferi un sprijin și mai valoros celor care îmi trec pragul, m-am reîntors în băncile facultății și am început Facultatea de Kinetoterapie.
Iar săptămâna aceasta am absolvit-o. 🎓✨
A fost ușor? Deloc.
Au existat nopți târzii de învățat, examene, emoții și multe sacrificii. Dar fiecare pas a meritat.
Astăzi, la 41 de ani, privesc în urmă cu recunoștință și înainte cu entuziasm.
Pentru mine, ceea ce fac nu este doar o profesie, ci o vocație. Iar învățarea nu se oprește niciodată.
Le mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine de-a lungul acestor ani și mă bucur să continui acest drum cu și mai multe cunoștințe, experiență și dedicare.
Uneori, nu e vorba despre cât de greu este să o iei de la capăt… ci despre curajul unui nou început. ❤️
