Cabinet individual de psihologie Budurin Cristina - Irina

Cabinet individual de psihologie Budurin Cristina - Irina Evaluare și consiliere psihologică
Consiliere dezvoltare personală
Trainer autorizat - curs Formator

Unele vizite sunt neprețuite...indiferent de context și locație.Succes la examene copil bun și...mulțumesc din suflet pe...
18/06/2026

Unele vizite sunt neprețuite...indiferent de context și locație.
Succes la examene copil bun și...mulțumesc din suflet pentru pufuleți, flori și...TOT!🤗❤️🌈

P.S.: am mai avut câteva vizite de suflet, la fel de faine.😎❤️




🌈

Joi.🌈Ziarul Ploiestii.🎩Nu mai am răbdare până in luna iulie, pentru că deja majoritatea dintre noi, am simțit cm vara n...
18/06/2026

Joi.🌈
Ziarul Ploiestii.🎩
Nu mai am răbdare până in luna iulie, pentru că deja majoritatea dintre noi, am simțit cm vara ne-a urcat într-un carusel de emoții și...hormoni pe care-i echilibram mai mult sau mai puțin conștient.

Am ales sa repostez în săptămâna de pauză de scris...și de multe altele, un articol foarte drag mie și sper util, despre HORMONI...pe înțelesul tuturor.

Se citește cu răbdare multă și... de preferat cu o cafea cu lapte și gheață.😎☕️
Eu am demarat "curățenia" mintală și relațională....de vară, că tot am mai mult timp și spațiu pentru mine săptămâna asta, iar mirosul de tei de la geamul meu, chiar are efect terapeutic.

Și... ca să-i citez pe cei de la "Partidul Amabil, uneori vindecarea nu vine cu încă o soluție, ci cu eliminarea sursei care te-a otrăvit, refuzând a mai pune obiceiuri sănătoase peste relații toxice, planuri frumoase peste epuizare și optimism peste mizerii nerezolvate.
Spor la conștientizării!👀⏳️🪽

❤️🧡💚🩵💜🩷
Articol 16 Iulie 2024

Hormonii fericirii si nu numai …in luna lui Cuptor.
Oare poti sa fii fericit si, daca da, la ce ora? (Frederic Beigbeder)

Se spune ca frumusetea este in ochii privitorului.
Dar Fericirea?
Este un fel e Fata Morgana pe care o cautam cu totii?
Unde e?
Poate in sufletul celui care vrea sa o primeasca?
Hai sa o cautam impreuna.

In termeni populari, Fericirea, este o stare de mulțumire sufletească, dar ca orice emotie, reprezinta un proces mult mai complex. Este un impuls neurochimic al unor neurotransmitatori, prezenti la nivelul creierului, dar nu oricum, ci intr-o stare de echilibru.

Dar ce "prieteni" ai creierului trebuie sa primim in universul nostru zilnic, sa-I omenim si sa-I hranim cm se cuvine?
Hormonii nostri cei de toate zilele.

De obicei, suntem tentati sa asociem emoțiile cu concepte abstracte, insa din punct de vedere științific, sentimentele noastre sunt date de aceste substanțele chimice din creier.

Dacă avem un nivel scăzut de hormoni, ne simțim triști, iar dacă avem un nivel optim, ne simțim fericiți.
Hormonii sunt substante chimice secretate de diferite glande ale corpului, care joaca roluri foarte importante in buna functionare a organismului, fiind elemente cheie in relatia de comunicare a creierului cu restul organelor.
Mai ales pe cei patru cavaleri care pleaca la lupta cu gandul sa cucereasca aceasta cetate a fericirii.

Cei patru hormoni ai fericirii, care ne creeaza sentimente pozitive si placute, au fect analgesic si induc o stare de euforie, sunt:
DOPAMINA, SEROTONINA, OXITOCINA si ENDORFINELE.
Daaaar, este Iulie, luna lui Cuptor, si cuvantul "canicula" este pe buzele noastre in fiecare zi.
Acum mai apare si alt hormon in peisaj, unul mai putin simpatic, un fel de Cardinal Richelieu, care intra in lupta cu muschetarii nostrii de mai sus: CORTIZOLUL.

El este vinovatul pentru starea de anxietate si nervozitate excesiva, pe care o resimtim in perioada aceasta caniculara, care este o reactie normala a corpului la stresul termic.

Anatole France spunea: "De cele mai multe ori ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoastem".

Asa ca haideti sa facem cunostinta pe rand cu acesti hormoni, ca sa stim pe care-I imbratisam si pe care-I imblanzim.

Concentratia de DOPAMINA din creierul nostru influenteaza functii cerebrale vitale, cm ar fi memoria, invatarea, concentrarea, atentia, si poate avea un effect benefic asupra calitatii somnului.
Eliberam acest hormon in cantitate mai mare mai ales atunci cand ne gandim ca ceva placut urmeaza sa se intample sau simtim ca am ineplinit anumite obiective, avand stransa legatura cu ideea de recompensare si motivatie.

Un deficit de dopamina poate determina anumite afectiuni medicale, cm ar fi depresia sau boala Parkinson. Echilibrul adecvat al acestui hormon este foarte important atat pentru starea noastra fizica, cat si mintala, deoarece producerea acestui hormon in exces, poate duce la manie, halucinatii, chiar schizofrenie.

Va dau un pont, mâncarea buna, sexul, cumpărăturile, socializarea și alte activități pe care le considerăm plăcute stimulează eliberarea dopaminei în sânge.

Sora dopaminei, SEROTONINA, este responsabila pentru reglarea dispozitiei afective, avand un impact asupra calitatii vietii si reducerea anxietatii, stimuleaza secretia naturala de melatonina, alt hormon, important in reglarea somnului, contribuind la cresterea calitatii acestuia, dar si a apetitului si a digestiei.

Conform studiilor, dezechilibrul nivelului de serotonina poate fi asociat cu depresia, comportamentul obsesiv-compulsiv si tulburarile de anxietate, dar exista si remedii naturale pentru a echilibra balanta, precum expunerea la soare, miscarea fizica, sexul, masajul, dieta adecvata si reducerea consumul de zahar, si de ce nu, chiar gandirea pozitiva.

Cineva spunea, "Make love, not war!"( Faceti dragoste , nu razboi), si uite asa ajungem la preferata mea, OXITOCINA, sau hormonul iubirii.
Draga de ea, este eliberata de fiecare data cand doua persoane se imbratiseaza, se saruta sau se iubesc cu foc, dar si cand o femeie naste sau alapteaza.
Pentru mine este un hormon curubeu, delicat si colorat, essential in crearea legaturilor de durata si puternice, intre copii si parinti, intre prieteni, intre persoanele pe care le iubim, fiind o parte foarte importanta in triunghiul magic, iubire, incredere, empatie.

La polul opus, efectele negative ale unui nivel scazut al oxitocinei, sunt izolarea, starea depresiva si anxietatea sociala, evitarea contactului cu oamenii.
Avem la indemana o serie de activitati relaxante care ne pot ajuta sa crestem natural nivelul de oxitocina – meditatia, timpul de calitate petrecut cu cei dragi, sexul, interactiuena cu prietenii, vizionarea filmelor, yoga.

In sfarsit simpaticele ENDORFINE, care spre deosebire de ceilalti hormoni ai fericirii, eliberate in exces nu creeaza dependente. Ele sunt produse de organismul nostru, ca raspuns la stres, durere sau diferite tipuri de discomfort si este acel „calmant” natural de care am avea nevoie zilnic. Cel mai frecvent eliberam endorfine atunci cand facem sport, de aceea miscarea este recomandata pentru o stare generala de bine si pentru reducerea depresie.

Stiati ca si mancarea picanta poate declansa o secretie de enforfine? De ce ? Pentru ca acest tip de gust este asemanator durerii si face creierul sa reactioneze in consecinta.
Un nivel scazut de endorfine poate fi asociat cu tulburarea obsesiv- compulsiva, iar un nivel crescut poate duce la aparitia anxietatii si a furiei, ele fiind responsabile de raspunsul organismului de tipul ” lupta sau fugi”, specific anxietatii intr-un atac de panica, si tot ele sunt vinovate si de adrenalina care ne ofera un sentiment de putere, in anumite context.

Cand resimtim stres puternic, un pericol fizic sau trecem printr-o situatie emotionala complicata, glandele suprarenale elibereaza adrenalina in sange, aceasta avand efecte asupra sistemului nervos, crescand vigilenta si concentrarea, accelereaza ritmul cardiac si creste aportul de oxigen la nivel sanguin, oferid organismului energia de care are nevoie pentru a face fata situatiei.
De la atata fericire sau canicula, era sa uit de cardinal. Cum care? Richelieu! Ala rau care baga bete in roate muschetarilor nostri de pana acum.
Relax. Glumesc.

Vorba aceea - Va mai amintiti cand eram cu totii intregi la minte? Ce amintiri frumoase! 😊
Totusi n-am uitat de CORTIZOL sau principalul hormon de stres, care are stransa legatura cu motivatia sau frica. Cand e baiat bun si este eliberat in cantiotati normale, el regleaza glycemia, reduce inflamatiile si regleaza tensiunea arteriala, dar cand o ia pe aratura, devine nociv si face ravagii in sistemul imunitar, provoaca slabiciune musculara, hipertensiune arteriala, creste riscul de osteoporoza, crestere in greutate sau crestere excesiva de par.

Probleme sunt destule,iar "stresul" este boala secolului, totusi avem si solutii, daca vrem sa le cautam si sa le vedem.
Prioritizarea unor activitati benefice zilnice, ajuta la reducerea cantitatii de cortizol eliberate in organism: hobby-urile, o dieta sanatoasa bazata pe fibre, ceaiurile, sportul, somnul regula si odihnitor, timpul in aer liber si la fel e important, evitarea relatiilor tensionate sau a persoanelor toxice, care ne absorb energia pozitiva.

De cate ori primesc ceva, oricat de mic, eu simt bucurie, la fel simt si cand daruiesc, de aceea la final, vreau sa scot din cufar un ~buchet~ de trucuri pentru eliberare si echilibrarea hormonilor fericirii, dar si ai stresului, pe timp de canicula si nu numai. Sa va fie cu folos!

• Hidratati-va permanent
• Beti ceaiuri sau limonade reci cu menta sau lavanda
• Jucati-va cu pistoale cu apa sau manevrati cuburi de gheata
• Mananca ciocolata, dar nu in exces
• Iesi cu prietenii la o pizza
• Mancati inghetata cu fructe
• Reduceti consumul de cafea
• Mergeti la o piscina
• Purtati haine viu colorate sau albe.
• Reduceti expunerea la ecrane
• Imbratisati mai des oamenii dragi
• Jucati-va cu animalele de companie
• Faceti complimente
• Iubiti…si iubiti-va mai mult!

Va imbratisez de nu va vedeti…dar cu sufletul,
Psih. Cristina-Irina Budurin




Dude coapte  & tei înflorit.Gust de copilarie și miros de veșnicie.O altfel de magie.Magia lucrurilor simple.⏳️🤍🪽    🌈
17/06/2026

Dude coapte & tei înflorit.
Gust de copilarie și miros de veșnicie.
O altfel de magie.
Magia lucrurilor simple.
⏳️🤍🪽



🌈

Joi.⭐️Ziarul Ploiestii.🎩Teoretic...pentru astăzi aveam în plan alt subiect, pe care îl studiez de ceva timp. E la rând.....
11/06/2026

Joi.⭐️
Ziarul Ploiestii.🎩
Teoretic...pentru astăzi aveam în plan alt subiect, pe care îl studiez de ceva timp.
E la rând...și este foarte greu.🧐

Practic...marți la ora 05.00...cu patru ore înainte de a preda articolul la redacție, "m-am sucit" ca românu'.

De ce?
Pentru că și anul acesta lucrez în cabinet, cu "copii"... și părinți, care trec prin focurile examenelor.
Empatia și anxietatea mea, se împletesc uneori cu emoțiile lor, dar mă străduiesc să le fiu alături 100%, până la capăt.
Acest capăt care este de fapt un alt început.

Sper să fie cu folos ceea ce am scris, ghidată de tot ce se întâmplă real în cabinet și în afara lui, în perioada asta, unde unele familii parcă sunt parte din războiul dintre Rusia și Ucraina, nu în propriile case, cu copii care sunt deja destul de stresați și anxioși.

Vă rog din suflet!
Iubiții!
Mult și neconditionat!
Pe acești copii, care tot ai voștri vor fi ...și dincolo de examene, indiferent de rezultate.
🙏🩵

👁
Articol 11 Iunie 2026
Examenele din ”sufragerie”… între speranță, presiune și încredere

Iunie.
Vară. Vacanță. Viitor
Cireșe. Copii. Părinți.
Adrenalină. Cortizol. Stres.
Examene. Amintiri. Cicatrici.

Știți cm sunt ”baghetele magice” din cabinetele de psihologie în perioada aceasta?
Încinse la maxim.
Știu, o să spuneți că și creierii părinților care au copii de clasa a VIIIa și a XIIa, sunt acum tot ca un cuptor încins la 200 de grade, unde se perpelesc toate emoțiile aferente examenelor ce urmează, că examenul nu îl susține doar copilul, că portofelul părintelui a susținut minim un an de meditații și alte sacrificii.
Corect.

Dar oricât de implicați am fi în examenele și viitorul copiilor noștri, niciodată nu vom fi în pielea lor, nu vom intra în sala de examen în locul lor, iar emoțiile trăite, chiar dacă uneori vor fi aparent aceleași, intensitatea va fi diferită.
Ce emoții guvernează rutina zilnica a familiilor care trec acum prin febra examenelor?

Teamă. Nesiguranță. Speranță. Presiune. Oboseala. Anxietate.
Mândrie sau dezamăgire.

Este o perioadă în care aud des expresia ”pe vreme mea”, acele vorbe care activează faimoasa prăpastie între generații, peste care în cabinet ne străduim să construim punți, timp de câteva luni, un proces greu achitat de părinți…dar uneori sabotat tot de ei.

Cum?
Prin anularea acasă a tot ceea ce construim în relația terapeutică, doar pentru că așteptările părinților nu corespund întotdeauna cu realitatea din terenul copiilor/ adolescenților.

Cum erau examenele acum 20-30 de ani?
Poate mai grele, iar noi mai temători de ceea ce ne așteptă acasă, de consecințele unor note mici sau mai grav ale unui eșec total la examene.

Este oare realistă comparația cu alte vremuri? Aajută pe cineva?
Pe copii cu siguranță nu, nici în perioda asta a examenelor și nici în altă perioadă de dezvoltare.
Relația părinte-copil s-a schimbat radical în contextul performanței școlare, ambele părți luptandu-se efectiv cu o anxietate care-i macină din interior până se vede uneori chiar în exterior.

Problema apare atunci când anxietatea adulților este transmisă, conștient sau nu, copiilor, transformând o provocare academică, într-o sursă majoră de stres emoțional, afectând serios sănătatea mintală, pe termen scurt, mediu și chiar lung.

Specialiștii în psihologia copilului au tot spus că atunci când un părinte transmite constant tensiune și teamă, copilul ajunge să perceapă examenul că pe sfârșitul lumii, o amenințare în adevăratul sens al cuvântului, nu ca pe o etapă firească în parcursul său școlar, un final de drum, dar un început al altuia.

„Trebuie să iei peste 9”.
„Știu că poți mai mult”.
„Nu ai voie să greșești la examen”.

Aparent sunt remarci considerate încurajatoare, nu-i așa?
Din păcate copilul le poate fi interpreta pe bună dreptate ca o condiționare a valorii sale personale de rezultatul obținut.

Cu siguranță intenția părinților este adesea una pozitivă, dar mesajul pe care îl recepționează elevul poate fi diferit: „Dacă nu obțîn nota așteptată, îi dezamăgesc pe cei din jur”.
Astfel examenul nu mai reprezintă doar o evaluare a cunoștințelor, ci devine un test al acceptării și al validării iubirii pe care o merită sau nu.

De când sunt psiholog, în fiecare vară am avut cel puțin 2 adolescenți alături de care m-am urcat într-un carusel de emoții în perioada examenelor. Si cu părinți bineînțeles.

”Bună seara! Scuzați-mă că vă deranjez așa tărziu, puteți vorbi puțin?”
Așa arată un strigat de ajutor de la un adolescent în febra examenelor, într-o noapte de weekend.
Ei nu vor de fapt că eu să vorbesc… doar să-I ascult.
De ce?
Pentru că acasă altcineva vorbește mai mult și …”știe mai bine”.

Psihologul nu se transformă în avocat în perioada aceasta, dar de rolul de mediator tot nu scapă, făcând slalom între emoțiile mai mult sau mă puțin ascunse ale părinților și cele ale copiilor, examenul în sine devenind mai mult un ritual de trecere a unui ocean în plina furtuna.

Barca părinților este împovărată de sentimente de neputință și frustrare, frica de a nu-și dezamăgi copilul, tendința de a proiecta propriile eșecuri sau ambiții și vinovăția că poate nu a făcut suficient.

Și barca copiilor este la fel de împovărată, dar la cârma emoțiilor nu se mai află un adult, ci un copil aflat la primul contact serios cu o evaluare de care depinde viitorul lui, în cazul adolescenților de clasa a VIII a sau un adolescent matur care trece printr-un examen spre viață de adult, în cazul celor de clasa a XIIa.

Psihologii nu sunt zei sau semi-zei nici în cabinet, nici în afara lui, cu siguranță nu au toate răspunsurile, dar pot face niște recomandări avizate și nu dau sfaturi de care toată lumea este sătulă.

Ce pot face părinții mai concret?
Scurt și la obiect.
Specialiștii în sănătate mintală, recomandă ca, în perioada examenelor, părințîi să pună accent mai mare pe sprijin emoțional și pe procesul de învățare, nu doar pe un rezultat care este sau nu previzibil.

„Noi suntem mândri de munca ta”, „Este important este să faci tot ce poți” sau „Indiferent de rezultat, vom fi alaturi de tine”, sunt mesaje care contribuie cu adevărat la reducerea anxietății și la consolidarea încrederii copilului.

În cele din urmă, examenul este doar o etapă din viața unui elev.
Felul în care familia gestionează emoțiile și presiunea poate avea un impact mai mare asupra dezvoltării sale pe termen lung, decât nota înscrisă pe foaia de examen.

În spatele fiecărei note există o poveste despre efort, speranță și emoțîi trăite nu doar de elevi, ci de întreaga familie.

Examenele trec, dar amintirile acestei perioade se pot transforma în amintiri despre susținere necondiționată sau în cicatrici despre pierderea încrederii în sine, încredere pe care, peste câțiva ani, se vor strădui să o recapete …în terapie.
Unii o regăsesc…alții nu.

Maya Angelou spunea urmatorul lucru: ”Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai facut, dar nu vor uita cm i-ai facut sa se simta”.
Va rog din suflet …ganditi-va la vorba asta cand va priviti proprii copiii care trec acum prin examene.

Succes tuturor și …”Toate pânzele sus”!

Vă îmbrățișez cu sufletul,
Psih. Cristina – Irina Budurin




Rujul roșu nu rezolvă problemele, dar ajută la schimbarea stării de spirit și la creșterea motivației de a găsi soluții ...
10/06/2026

Rujul roșu nu rezolvă problemele, dar ajută la schimbarea stării de spirit și la creșterea motivației de a găsi soluții la probleme.

P.S.: nu știu dacă funcționează și la bărbați.👀😁





Vineri.Odihna nu este lene, ci combustibilul care ne ajută să mergem mai departe.Pentru unii oameni, odihnă înseamnă som...
05/06/2026

Vineri.
Odihna nu este lene, ci combustibilul care ne ajută să mergem mai departe.
Pentru unii oameni, odihnă înseamnă somn, plimbare, stat pe o bancă, citit o carte sau multe altele.
Pentru mine odihnă poate înseamna oricare dintre cele enumerate mai sus, dar cel mai des înseamnă... momentele sau zilele frumoase care au oameni sau prieteni faini în plan.

Indiferent dacă sunt oameni dragi pe care -i văd mai des sau oameni la fel de dragi pe care-i văd mai rar, bucuria și starea de bine pe care o simte corpul ...este tot o formă de odihnă pentru mine.

M-a întrebat astăzi cineva, dacă sunt liberă.
I-am spus că nu și apoi i-am spus ce program am:

⭐️ dimineața - am făcut 3 feluri de mâncare.
⭐️ 12.30 - vizită surpriză cu covrigi și cireșe, la băieți faini de la Klarwin, pentru că mi-era tare dor de vibe-ul lor pozitiv și de glumele bune.
⭐️ 14.00 - prânz cu Mirela Avram prietena mea magică, la Altera.
⭐️ 15.00 - surpriză cu înghețată delicioasă de la Caffe Milano pentru prietena mea faină, Iulia - zâna buna a cafelei de la Longline Specialty Coffee.
⭐️ 16.00 - după amiază plină în cabinet.

Mai în glumă mai în serios, persoana care m-a întrebat, a concluzionat că a "obosit" deja la jumatea programului meu, deși este în prag de 30 de ani.😁

Zilele mele nu sunt niciodată identice sau plictisitoare, dar acum la 44 de ani, prefer de 1000 de ori astfel de zile "obostioare", decât pe cele când zac pe canapea fiindcă mă dor diverse sau nu am energie din cauza anemiei severe și trebuie să anulez tot ce planificasem.

⏳️🪽
Timpul trece diferit pentru unii dintre noi și fiecare îi dăm valoare în funcție de povestea din spate, cunoscută de alții sau nu, dar mai ales în funcție de povestea secretă, din interior, care nu interesează pe nimeni.
Și nici nu-i musai.
Fiecare știe mai bine dacă mai are timp de pierdut sau...de valorificat la maxim.

"Carpe Diem" nu este doar un motto oarecare pentru mine, la fel cm nu este nici tatuajul cu Pasărea Phoenix.

👀
Zilele trecute în cabinet, am întrebat o femeie de 60 de ani, deloc întâmplător, pe ce loc se vede pe podiumul vieții ei.
Răspunsul: " sunt spectator!😞".
Șah mat.

Mi-a rămas tatuat pe creier răspunsul dânsei și dincolo de cabinet, în drum spre casă, mi-am promis să nu fiu vreodată "spectator" în propria viață și să dau timpului timp...și pentru mine.
Indiferent cât va fi.

Weekend cu ce avem nevoie și dacă se poate cu vreme, vremuri și oameni, toate faine, cu atât mai bine!🤗🌈




Joi.⏳️Ziarul Ploiestii.🎩Astăzi tot eu.....dar nu aceeași, după un weekend care mi-a redeschis toate sertarele anxietății...
04/06/2026

Joi.⏳️
Ziarul Ploiestii.🎩
Astăzi tot eu.....dar nu aceeași, după un weekend care mi-a redeschis toate sertarele anxietății cu care dansez demult, dar pe ritmuri și melodii diferite, în funcție de vreme, vremuri și mai ales oamenii care "dansează" în povestea mea de viață.

"Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg", în cazul meu traducerea fiind, atunci când corpul aprinde toate beculețele roșii, trage frâna de mână și dă semnale disperate creierului, pentru încă o săptămână de pauză, plus alte situații neprevăzute, care mă forțează să reorganizez lista de priorități a săptămânii.

Din păcate...sau din fericire, nu mi-a luat prea mult timp să mă hotărăsc ce articol aleg să repostez astăzi.
A se citi cu multă răbdare și neapărat o cafea bună.
Dacă vă regășiți în subiect, că spectator sau chiar protagonist, vă invit la găsiți curajul de a lăsa un comentariu.🙏😶‍🌫️👀

⏳️🪽
Articol 4 Septembrie 2025

Ghostingul și Fantomele din spatele vorbelor nespuse...care DOR

Știți că sunt oameni care citesc ultima filă dintr-o carte...la început?
Apoi continuă firesc, și parcurg cu tact și atenție, fiecare pagină.
Dar dacă citim cartea, regulamentar de la început, ne captivează, o savurăm pe nerăsuflate, capitol cu capitol, și apoi ...surpriză...șoc.

Lipsesc fix ultimele pagini, cele cu deznodământul. Au fost rupte cu brutalitate într-un moment de lipsă de respect față de autor, față de poveste, față de carte și ...față de cititor.

Trăim și respirăm, iubim și urâm,de la un click distanță, într-o epocă a comunicării instantanee, dar în tot oceanul ăsta de conectivitate, la un moment dat, cineva, scoate din încărcătorul din priză, provocând o deconectare emoțională, dureroasă și foarte greu de gestionat:
GHOSTING-ul sau acea tăcere care doare mai mult decât cuvintele ce ar anunță o furtună în viața oricui.

Ce să facem, asta este, trebuie să recunoaștem că în engleză termenul sună mai bine, tocmai fiindcă au studiat fenomenul ăsta psihologic, niște oameni de pe alte meleaguri, dar asta nu înseamnă că nu putem traduce pe înțelesul nostru, ceva care ne afectează pe termen lung și ne poate lovi, ca fulgerul, fără preaviz.

Termenul provine de la cuvântul ”ghost”, adică fantomă, și și-a plantat semințele pe la începutul anilor 2000, în ultimii zece ani statisticile arătând că fenomenul a crescut alarmant și direct proporțional cu dezvoltarea rețelelor de socializare și a aplicațiilor de dating.

Dispariția bruscă dintr-o relație, într-o ceață groasă, fară explicații, fară răspunsuri, fară încheiere, poartă numele de ”Ghosting”, fiind motiv de disconfort emoțional și suferință atât în relații romantice, de prietenie și chiar în mediul profesional.

Se stinge lumina, pur și simplu. E un moment în care cineva încetează orice formă de comunicare cu tine, lăsând în urmă un fum negru de confuzie și întrebări.
De ce doare atât de tare? De ce resimțim situația ca pe o pierdere majoră, ca pe un doliu, deși nimeni n-a murit fizic?
Pentru că nouă ne place să în...cerc...am în general, iar mintea noastră este programată să caute sensul și luminița de la capătul tunelului, finalul ...filmului sau al cărții.
Să scrie mare pe ecrane...SFÂRȘIT..sau VA URMA, în cazurile mai fericite.

Ce rămâne în urmă?

Un GOL, un fel de gaură la covrig, care creează incertitudine, activează frici de respingere sau abandon, scade stima de sine și trage frâna de mână a procesului de vindecare emoțională.
Lipsa explicației reale, implementează victimei senzația de vinovăție totală și urmează un blocaj emoțional care duce la autosabotarea propriilor emoții.

Din păcate, viața nu m-a ferit de experiența ghosting-ului, așa cm nu m-a ferit nici de altele, dar am gestionat poate mai ușor, surprizele neplăcute venind din zona relațiilor de prietenie, nu din zona celor amoroase, unde implicarea emoțională este și mai intensă, ca un drog care intră în vene.

„Ce am greșit?”
„De ce nu mi-a spus nimic?”
„Oare nu valorez suficient?”

Acestea sunt doar o mică parte din întrebările ce mi-au făcut șanț pe creier și pe suflet, o bună bucată de timp, după ce persoane pe care le consideram importante în viața mea, au dispărut brusc.
Ușor ușor am realizat că este posibil să nu fie la mine problema, ci în partea cealaltă, fiind poate o formă de imaturitate emoțională, prin lipsa de respect, curaj și asumare.

De ce face cineva asta? De ce unii oameni aleg să ”dea ghost”?

Teoretic, pentru evitarea conflictelor sau a disconfortului emoțional, ”frica” de a răni , deși efectul este total invers, un egoism sau narcisism relațional, nevoia de control sau dorință de a ieși ușor dintr-o relație.

Practic, știm doar că cei ”părăsiți” se urcă într-un carusel de emoții negative, unde frustrarea și suferința, conduc cu viteză foarte mare.

Multe persoane cu care am discutat despre experiențe de acest fel, m-au întrebat dacă exista semne la care ar fi putut să fie atenți, ca să conștientizeze altfel lucrurile într-o posibilă situație asemănătoare.

În principiu da, sunt câteva lucruri care ar putea să prevestească o cometă fantomatică:

- Anularea planurilor pe ultima sută de metri
- Evitare comunicării o perioadă mai lungă
- Lipsa răspunsurilor la apeluri sau mesaje
- Schimbarea bruscă de comportament
- Dispariția de pe rețelele de socializare

Dacă observăm o schimbare bruscă și inexplicabilă în modul în care o persoană ne tratează, cm ar fi trecerea de la o comunicare frecventă și entuziastă la una rece și distantă, suntem pe drumul de a deveni victime ale ghosting-ului, pentru că relația devine una toxică, abuzivă și neplăcută.

Așa cm Albert Einstein spunea că ar fi bine să ne depărtăm de oamenii negativi, pentru au o problemă pentru fiecare soluție, tot așa ne putem proteja emoțional într-o experiență de genul acesta.
Cum?

Nevăzând ghosting-ul că pe o reflecție a valorii tale personale, acceptând că răspunsul poate să nu vină niciodată, vorbind despre ce simțim, cu cineva de încredere, punând limite și recunoscând semnele de evitare, și poate cel mai important să activăm autocompasiunea, realizând că nu am pierdut pe cineva care ne respecta, ci am făcut loc pentru altcineva care va ști să o facă.

Nu vreau să mă transform în avocatul victimelor fenomenului, ci să privesc echilibrat situația, activând empatia, pentru a putea vedea un pic și peste gard, în sufletul celor care fac asta.

Nu-i scuz, dar nici nu vreau să acuz, generalizând o părere subiectivă.

Experiența personală mi-a arătat că în unele cazuri, acest comportament aparent inexplicabil poate avea cauza într-o supraîncărcare emoțională, persoanele respective trecând printr-o perioadă foarte dificilă din punct de vedere emoțional și nu au capacitatea de a mai gestiona corect sau echilibrat, relațiile interpersonale. Ghostingul sau dispariția bruscă, poate fi o modalitate e a se proteja pe sine într-un moment de vulnerabilitate maximă sau prioritățile personale să fie foarte mari și să pună o presiune prea mare pe viața lor.

Sunt perfect imperfectă. Am mai spus-o și o s-o tot repet.
Subiectul nu mi-e străin pentru că l-am experimentat pe pielea mea și...cu siguranță sub o forma sau alta, mai mult sau mai puțin, am fost și eu la rândul meu ”abuzator” , la un moment dat în viața mea, poate tocmai într-o perioadă de imaturitate emoțională sau vulnerabilitate.

Cum aș putea să-mi găsesc echilibrul între victimă și abuzator, intre îngerul și demonul din mine?

Eliberând sentimentele de respingere,abandon, confuzie și nedreptate, pe care le-am simțit în situația de victimă, transformând experiența într-o oportunitate de creștere și reflecție, de identificare a unor nevoi și valori personale, pentru putea stabili limite mai sănătoase pe viitor, și foarte important, cel puțin pentru mine, să-mi asum greșelile și să-mi cer iertare celor care poate la un moment dat în viața mea, i-am tratat într-un mod care nu-mi face cinste și care nici mie nu-mi mi-ar plăcea.

Dar există viață după ghost...așa cm ”Fantoma de la Operă” are fanii ei în continuare, eu fiind unul dintre ei.

Dacă vreodată ne mai ”împiedicam” sau ”alunecăm” pe frunze, să nu uităm că nu este nicio rușine să întindem mâna, să deschidem sufletul și să cerem ajutor.
Nu uitați că sănătatea mintală este la fel de importantă ca cea fizică.

Să avem o toamnă pe sufletul nostru, cu emoții variate, colorate, care să ne ajute în drumul spre ce vrem, putem și avem nevoie ...SĂ FIM cu adevărat.

Vă îmbrățișez cu sufletul,
Psih. Cristina- Irina Budurin





🌈

Miercuri.🪄Emoția pozitivă pe numele ei mic "bucurie", datorată unei surprize sub formă de buchet de flori superb, mi-a f...
03/06/2026

Miercuri.🪄
Emoția pozitivă pe numele ei mic "bucurie", datorată unei surprize sub formă de buchet de flori superb, mi-a fost anihilată pur si simplu, de două emoții negative numite "frustrare" si "tristețe", după o oră cu o adolescentă care duce pe umerii ei și într-un corp de zâna diafană, o poveste mult prea...întunecată.

Știu că este o utopie, dar tare mi-aș dori acum o baghetă magică.

Dragi părinți,
Copiii nu știu de la început ce înseamna o prietenie adevărată, cel putin nu în acel sens în care o știe un adult, dar are nevoie vitală de atașamente sănătoase, iar singurele atașamente reale necesare dezvoltării armonioase ale unui copil sunt cele care implică familia și persoanele responsabile pentru el.

În adolescență lucrurile se transformă, la fel și dinamica relațiilor, iar efectele atașamentelor disfuncționale din copilărie sunt și mai greu și mai dureros de "reparat" doar în cabinetul de psihologie.

Este o muncă de echipă, grea... dar nu imposibilă.
Tariful unei ședințe de terapie nu acoperă și implicarea, conștientizăriile și schimbările din terenul părinților și a mediului în care se întoarce copilul/adolescentul.

Nu putem rescrie povestea noastră, însă pe ce-a a copiilor noștri...cu siguranță da.
Până nu e prea târziu.

🧡⏳️🪽



Monday.⏳️🪽"Any lesson you refuse to learn, will repeat until you do."👁🫀🧠👀   🌈
02/06/2026

Monday.⏳️🪽
"Any lesson you refuse to learn, will repeat until you do."👁🫀🧠👀


🌈

Address

Strada George Coșbuc Nr. 13, Etaj 1
Ploiesti
100359

Opening Hours

Monday 10:00 - 16:00
Tuesday 10:00 - 20:00
Wednesday 10:00 - 20:00
Thursday 10:00 - 20:00
Saturday 09:00 - 14:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet individual de psihologie Budurin Cristina - Irina posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Cabinet individual de psihologie Budurin Cristina - Irina:

Share