29/09/2026
„Dacă nu mă ocup eu, nu se întâmplă.”
Probabil ai auzit replica asta într-un cuplu. Sau ai spus-o.
Unul dintre parteneri ajunge să țină minte programările, să organizeze vacanțele, să rezolve ce apare prin casă și să deschidă discuțiile importante. La început nici nu pare mare lucru. Se pricepe mai bine, se mișcă mai repede, îi vine mai ușor să preia.
Doar că lucrurile se adună.
La un moment dat nu mai e vorba despre cine a sunat instalatorul. Apare senzația că relația întreagă stă pe umerii unuia dintre ei.
Și vine cearta.
— M-am săturat să mă ocup eu de toate.
— Atunci spune-mi ce vrei să fac.
— Tocmai asta e! Trebuie să-ți spun și ce să faci!
Din partea cealaltă, povestea poate suna complet diferit.
„Când fac ceva, mă verifică. Dacă nu fac în ritmul ei, se enervează. Dacă aleg altfel decât ar fi ales ea, îmi explică de ce nu e bine. Până la urmă, tot ajungem la «Lasă, fac eu».”
Așa că începe să lase.
Celălalt vede exact ce se temea că va vedea: iar n-a făcut.
Preia.
Și data viitoare va avea și mai puțină răbdare să aștepte.
Aici îi găsim adesea pe overdoer și underdoer într-o relație de cuplu. Nu neapărat un om responsabil și unul leneș, ci doi parteneri prinși într-o dinamică în care unul face tot mai mult, iar celălalt ajunge să facă tot mai puțin.
La un moment dat, fiecare poate demonstra cu exemple că problema este celălalt.
Și probabil asta îi ține cel mai bine blocați în aceleași roluri.
Cine spune mai des „Lasă, fac eu” în relația voastră?
