Dr. Cristina Caliman

18/06/2026

18/06/2026

EXCLUSIV: Interviu cu dr. Cristina Căliman, medic primar neurolog, despre un eveniment multidisciplinar dedicat tulburărilor de echilibru și importanța otoneurologiei ....
⬇️⬇️⬇️Articolul complet⬇️⬇️⬇️
https://gnews.ro/2026/06/18/exclusiv-interviu-cu-dr-cristina-caliman-medic-primar-neurolog-despre-un-eveniment-multidisciplinar-dedicat-tulburarilor-de-echilibru-si-importanta-otoneurologiei/

01/06/2026

Pentru informații suplimentare despre eveniment mă puteți contacta prin mesaj privat!

30/05/2026

Pot participa :
- medici din orice specialitate (taxa de înscriere 100 lei- 6 credite EMC)
- asistenți medicali generalisti sau de farmacie ( taxă de înscriere 50 lei- 6 credite EMC),
- fiziokinetoterapeuti (taxă de înscriere 100 lei) - cetățeni care nu lucrează în sistemul medical dar care doresc să înțeleagă mai bine această patologie (taxă de participare 50 lei).
Pentru detalii legat de înscriere puteți să îmi scrieți în privat.
Vă așteptăm cu drag!

17/05/2026

Stimați pacienți,

Vă informăm că, după o întrerupere independentă de voința noastră, survenită din motive organizatorice, serviciile medicale de evaluare și recuperare neuro-vestibulară dedicate pacienților cu vertij, amețeli și instabilitate posturală de diverse etiologii se reiau în Târgu Jiu.

Activitatea este desfășurată de o echipă multidisciplinară formată din:
• Dr. Cristina Căliman – medic primar neurolog
• Ramona Pavel Szekeres – fiziokinetoterapeut vestibular
• Alina Ciolacu – fiziokinetoterapeut

Lor li se alătură, în calitate de colaborator, fiziokinetoterapeut Camelia Văduva.

În cadrul evaluării și recuperării utilizăm platforma computerizată de posturografie și evaluare a echilibrului Framiral Multitest Equilibre, precum și fotoliu vestibular cu mască de videonistagmoscopie, destinate investigării și recuperării tulburărilor de echilibru și coordonare.

Serviciile se adresează pacienților cu:

vertij pozițional paroxistic benign;

nevrită vestibulară;

boala Ménière;

migrenă vestibulară;

deficit vestibular unilateral sau bilateral;

amețeli persistente și instabilitate posturală;

tulburări de mers și echilibru asociate procesului de îmbătrânire;

instabilitate posturală asociată bolii Parkinson;

sechele după accidente vasculare cerebrale;

scleroza multiplă;

neuropatii periferice;

sindroame cerebeloase și ataxii;

tulburări de echilibru post-traumatice;

amețeli și dezechilibre asociate afecțiunilor cervicale;

vârstnicilor cu risc de cădere;

amețeală persistentă postural-perceptuală.

Evaluarea complexă poate include: consult neurologic, analiză computerizată a echilibrului, testare vestibulară, evaluarea nistagmusului, aprecierea riscului de cădere și programe personalizate de recuperare vestibulară și neuro-motorie.

Programările se efectuează la numărul de telefon indicat mai jos.

Vă mulțumim pentru încredere!

21/04/2026

CUM UN ANTIBIOTIC DAT "DUPĂ URECHE" A NENOROCIT URECHEA

A venit azi la consultație o pacientă hipoacuzică ( a trebuit să vorbesc atât de tare că probabil mă auzea tot etajul), cu o senzație de instabilitate pentru care încercase diverse medicamente, fără efect.

Istoria ei medicală explica, din păcate, totul.
Cu ani în urmă, pentru dureri articulare nespecifice nu a mers la medic ci a fost „tratată” mult timp cu Gentamicină. Cure lungi, repetate, administrate de o asistentă din comuna ei, care în mod sigur nu citise prospectul medicamentului. Un antibiotic folosit aiurea pe post de antiinflamator, care din cauză că a fost prea mult administrat a nenorocit-o.

Gentamicina nu este un medicament lipsit de efecte adverse. Este un aminoglicozid cu toxicitate bine cunoscută asupra urechii interne. Poate afecta ireversibil nervul vestibulocohlear.

La această pacientă, tabloul este tipic și nu e de mirare că toate antivertiginoasele pe care le-a luat înainte să vină la mine la consultație nu au ajutat-o.

Din nefericire, pacienta nu mai are o problemă tratabilă, ci o sechelă. O viață pe care trebuie să o trăiască cu un deficit care putea fi evitat.

Cazul ei nu este o excepție. Este consecința unui tip de practică încă prezent: administrarea de antibiotice „după ureche”, în afara indicațiilor, de către persoane care își depășesc competențele. Fără cunoștințe solide de farmacologie, fără înțelegerea riscurilor, fără responsabilitatea efectelor pe termen lung.

Gentamicina NU este pentru dureri articulare. Nu se administrează pe ideea că "face bine " Este un medicament care, folosit greșit, poate distruge definitiv auzul și echilibrul și chiar și rinichii.

V-am povestit toate acestea ca să vă reamintesc că antibioticele NU sunt inofensive, iar utilizarea lor empirică poate lăsa urme ireversibile.

07/03/2026

Semne neurologice care trebuie să ne alerteze :

23/02/2026

Despre demența senilă, o istorisire inspirată de cazurile din cariera mea de neurolog:

Avea 92 de ani.
Dar în fiecare dimineață se trezea de 20.
Se ridica încet din pat, își netezea rochia imaginară și întreba cu o emoție proaspătă:
„E duminică? El vine astăzi?”
Pentru ea, timpul nu se sfârșise. Doar se rătăcise.

Diagnosticul era simplu, aproape brutal: Demență senilă.
Pentru familie, însemna pierdere.
Pentru ea, însemna început.
Nu-și mai amintea că își îngropase soțul.
Nu-și mai amintea că își crescuse copiii.
Nu-și mai amintea că își pierduse prietenele, casa veche, satul copilăriei.
În schimb, își amintea cm era să aștepți prima iubire.

Stătea la geam ore întregi. Zâmbea timid, ca o fată care nu știe dacă e frumoasă. Întreba dacă părul ei „mai e des și lung”. Spunea că trebuie să slăbească puțin pentru rochia de duminică.
Fiica ei, de 70 de ani, îi răspundea blând:
„Ești superbă, mamă.”
Și pentru câteva clipe, era adevărat, chiar dacă oglinda spunea altceva.

Într-o zi, o asistentă a întrebat-o câți ani are.
„Douăzeci”, a spus cu o siguranță care nu admitea contraziceri.„Și toată viața înainte.”
Nu era o confuzie. Era o stare de grație neurologică.Creierul ei pierduse noțiunea timpului, dar păstrase darul emoției. Hipocampul uitase cronologia. Lobul frontal nu mai verifica realitatea. Doar inima încă știa să aștepte și să spere.

Fiica ei plângea uneori, pe ascuns.pentru că în fiecare zi își pierdea tot mai mult mama.
Dar mama ei, în fiecare zi, își recâștiga tinerețea.

Ce este mai crud? Să știi că ai trăit deja și totul se va termina în curând sau să crezi că totul abia începe?

Demența fură memoria dar uneori ne dăruiește, fără să vrea, eternitatea începutului.
Și uneori mă întreb, dacă am putea alege, oare ce am prefera : adevărul dur al timpului sau iluzia blândă că încă avem totul înainte?