Dr. Nutrigenetician Carmina Stroia

Dr. Nutrigenetician Carmina Stroia Dr. în Nutrigenetică și Nutrigenomică. Integrez genetica, microbiomul și știința longevității în nutriția de precizie. Sunt Drd. Nutrigenetica, povestea ta!

Fondator, Lead Scientist and CEO Precision Health & Longevity Centre. Carmina Stroia, Nutrigenetician Specialist in Testari Genetice - Nutritie de precizie - Nutrigenetica si Nutrigenomica, CEO and Founder CSBN Diet Precision Nutrition
Sunt doctorand in Nutrigenetica si consider ca descoperirea bagajului genetic este cheia pentru well being si wellness, adica stare de sanatate.

11/09/2026

Microbiomul intestinal și pacientul oncologic

10/09/2026

Despre sodiu, HTA și genetică

SODIUL NU ESTE ÎNTOTDEAUNA PROBLEMA.De fiecare dată când vorbim despre hipertensiune, sodiul ajunge în centrul discuției...
09/09/2026

SODIUL NU ESTE ÎNTOTDEAUNA PROBLEMA.

De fiecare dată când vorbim despre hipertensiune, sodiul ajunge în centrul discuției. De zeci de ani, reducerea lui este una dintre principalele recomandări pentru protecția cardiovasculară. Dar biologia este mai nuanțată.

Sodiul nu este „inamicul”. Este esențial pentru viață. Este principalul cation extracelular, implicat în reglarea volumului plasmatic, transmiterea impulsurilor nervoase, contracția musculară și absorbția nutrienților.
La nivel celular, p***a Na⁺/K⁺-ATPază consumă o cantitate semnificativă de energie pentru a menține echilibrul dintre sodiu și potasiu — un gradient fără de care celulele nu pot funcționa.

Când acest echilibru este perturbat, efectele depășesc tensiunea arterială: afectează funcția neuromusculară, metabolismul și homeostazia celulară.
De aceea, cercetarea modernă mută focusul: nu doar cât sodiu consumăm, ci raportul sodiu–potasiu.
Problema alimentației moderne nu este doar excesul de sodiu. Este și deficitul de potasiu.

Înlocuirea alimentelor naturale (bogate în potasiu) cu produse ultraprocesate a dus la un dezechilibru mineral profund — unul pentru care fiziologia noastră nu este adaptată.
Datele arată că raportul sodiu–potasiu este un predictor mai bun al riscului cardiovascular decât sodiul analizat izolat.
Și mai există un element esențial: variabilitatea individuală.

Polimorfisme genetice în gene precum ACE (rs4341), AGT (rs699) sau ADD1 (rs4961) influențează retenția de sodiu și răspunsul tensional. Altele mutații heterozigote sau uomozigote recesivă pe genele NOS3 (rs1799983) și BDKRB2 (rs1799722), afectează funcția endotelială și producția de oxid nitric.

Două persoane pot avea aceeași dietă și aceeași tensiune arterială. Dar mecanismele biologice din spate pot fi complet diferite. Aici începe medicina de precizie.

Poate că întrebarea nu este doar „câtă sare consumăm”.mai relevant este „cum răspunde organismul nostru la acest aport și în ce context biologic”.

Sodiul este doar o piesă din puzzle. Echilibrul mineral, genetica și contextul metabolic reprezintă imaginea completă.

08/09/2026

Sodiul și HTA

Hipertensiunea este adesea redusă la o ecuație aparent simplă: mai mult sodiu, tensiune mai mare. Dar aceeași cantitate de sodiu nu produce același răspuns biologic la fiecare individ. Întrebarea relevantă devine, astfel, nu doar cât sodiu consumăm, dar mai ales cm îl gestionează organismul nostru și în ce context biologic.

PARADOXUL BOLII ALZHEIMER: DE CE PREVENȚIA DEMENȚEI POATE ÎNCEPE ÎN CAVITATEA ORALĂDacă v-aș spune că unul dintre cele m...
07/09/2026

PARADOXUL BOLII ALZHEIMER: DE CE PREVENȚIA DEMENȚEI POATE ÎNCEPE ÎN CAVITATEA ORALĂ

Dacă v-aș spune că unul dintre cele mai accesibile instrumente de reducere a inflamației sistemice și, posibil, de protecție împotriva declinului cognitiv se află chiar în baia dumneavoastră, probabil ați fi sceptici.

Și totuși, vorbesc despre un gest pe care majoritatea oamenilor îl consideră banal - periajul corect și utilizarea zilnică a aței dentare.

În Medicina de Precizie, corpul nu este privit ca o colecție de organe separate. Inflamația nu respectă specialitățile medicale.

Ceea ce se întâmplă la nivelul gingiilor poate influența procese biologice aflate la mare distanță de cavitatea orală. Inclusiv la nivel cerebral.

Inamicul ascuns: Porphyromonas gingivalis. În boala parodontală, una dintre bacteriile cel mai frecvent implicate este Porphyromonas gingivalis. Rolul ei nu se limitează la distrugerea țesutului gingival.

Această bacterie este asociată cu activarea răspunsului inflamator sistemic și cu creșterea unor markeri precum IL-6, una dintre citokinele implicate în inflamația cronică de grad redus.

În ultimii ani, cercetătorii au identificat componente ale acestei bacterii și enzime produse de ea, numite gingipaine, în țesutul cerebral al unor pacienți diagnosticați cu boala Alzheimer.

Această observație nu demonstrează că P. gingivalis provoacă direct boala Alzheimer. Dar ridică o întrebare extrem de importantă poate inflamația orală cronică să contribuie la procesele biologice implicate în neurodegenerare? De la gingie la creier

Atunci când gingiile sunt inflamate și sângerează, bariera locală devine mai permeabilă. Microorganismele și produșii lor biologici pot pătrunde tranzitoriu în circulație, amplificând inflamația sistemică.

La nivel cerebral, această activare inflamatorie poate favoriza activarea microgliei, celulele imune ale sistemului nervos central.

Pe termen lung, neuroinflamația cronică este considerată unul dintre mecanismele implicate în degradarea progresivă a rețelelor neuronale și în apariția declinului cognitiv. Poate că una dintre cele mai costisitoare erori este să privim boala Alzheimer exclusiv prin prisma creierului.

Astăzi știm că funcția cognitivă este influențată de metabolism, sănătatea vasculară, calitatea somnului, inflamația sistemică, microbiom și, posibil, de sănătatea orală.

Cu alte cuvinte neurodegenerarea nu începe întotdeauna în creier. Uneori începe mult mai departe de el.

Ce înseamnă acest lucru în practica clinică? La CSBN Precision Health & Longevity Centre, atunci când observăm markeri inflamatori crescuți fără o explicație evidentă, evaluarea nu se oprește la analizele de laborator.

Privim organismul ca pe o rețea biologică integrată. În anumite situații, sănătatea gingivală și statusul parodontal devin piese importante ale investigației. Pentru că nu poți construi longevitate pe un fond inflamator activ. Iar prevenția declinului cognitiv nu începe în momentul în care apar tulburările de memorie.

Începe cu ani sau chiar decenii înainte, prin identificarea și reducerea surselor cronice de inflamație care acționează în tăcere.

Poate că data viitoare când folosiți ața dentară nu vă veți mai gândi doar la sănătatea dinților. Poate vă veți gândi și la sănătatea creierului.

— Dr. Carmina Mariana Stroia
CSBN Precision Health & Longevity Centre

06/09/2026

Conferință Națională Buhuși 2026
Mulțumesc Asociația pentru Promovarea Nutriției Sănătoase!

06/09/2026

Timp de decenii, cancerul colorectal a fost considerat o afecțiune asociată îmbătrânirii. Astăzi însă, datele epidemiologice arată ceva diferit.

CANCERUL COLORECTAL NU MAI ESTE O BOALĂ A VÂRSTNICILOR SI STATISTICA AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJOREZE! Timp de decenii, cance...
05/09/2026

CANCERUL COLORECTAL NU MAI ESTE O BOALĂ A VÂRSTNICILOR SI STATISTICA AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJOREZE!

Timp de decenii, cancerul colorectal a fost considerat o afecțiune asociată îmbătrânirii. Astăzi însă, datele epidemiologice arată ceva diferit. Incidența cancerului colorectal cu debut precoce crește în multiple regiuni ale lumii. Nu doar în Europa. Nu doar în Statele Unite. Nu doar în Asia. Ci la nivel global. Acesta este paradoxul.

Genomul uman nu s-a modificat semnificativ în ultimele două sau trei decenii. Și totuși, tot mai mulți adulți tineri dezvoltă o boală care până nu demult era întâlnită predominant după vârsta de 50 de ani.

Ce s-a schimbat? Cel mai probabil, mediul biologic în care funcționează intestinul. Alimentația ultraprocesată. Inflamația metabolică cronică. Obezitatea. Sedentarismul. Perturbarea ritmurilor circadiene. Expunerea la poluanți și disruptori endocrini.

Dar și un factor despre care se discută din ce în ce mai mult: microbiomul intestinal. Astăzi știm că anumite bacterii pot produce metaboliți și toxine capabile să afecteze ADN-ul, să stimuleze inflamația și să favorizeze dezvoltarea tumorală.

Printre microorganismele asociate în literatura științifică cu cancerul colorectal se numără:
• Fusobacterium nucleatum�• Enterotoxigenic Bacteroides fragilis�• Escherichia coli producătoare de colibactină�• Enterococcus faecalis�• Peptostreptococcus anaerobius�• Parvimonas micra

Microbiomul intestinal nu generează singur cancerul colorectal. Însă, împreună cu inflamația, alterarea barierei intestinale și modificările metabolice, poate participa la conturarea unui microambient biologic favorabil carcinogenezei. Tocmai această biologie încearcă să o descifreze medicina de precizie.

Biomarkerul este doar suprafața. Mecanismul biologic este povestea reală.

04/09/2026

Cancerul colorectal nu mai este o boală a vârstnicilor !

LONGEVITATEA NU ESTE SCRISĂ ÎNTR-O SINGURĂ GENĂMult timp, cercetarea longevității a încercat să identifice „gena respons...
03/09/2026

LONGEVITATEA NU ESTE SCRISĂ ÎNTR-O SINGURĂ GENĂ

Mult timp, cercetarea longevității a încercat să identifice „gena responsabilă” pentru îmbătrânirea sănătoasă. Astăzi știm însă că realitatea biologică este mult mai complexă.

Un studiu recent publicat în GeroScience a analizat profilul genetic al persoanelor considerate „Super Seniors” — indivizi care au depășit vârsta de 85 de ani, evitând în mare parte bolile cronice asociate îmbătrânirii.

Rezultatele confirmă implicarea unor variante genetice deja cunoscute. APOE4 a fost asociată cu o probabilitate mai redusă de îmbătrânire sănătoasă, efectul fiind mai pronunțat la femei. În schimb, FOXO3, una dintre cele mai studiate gene ale longevității, rămâne asociată cu mecanisme biologice protective implicate în reziliența celulară și adaptarea la stres.

Poate însă cea mai importantă concluzie a studiului este alta: longevitatea nu pare să fie determinată de o singură genă. Ea pare să rezulte din interacțiunea coordonată a unor rețele biologice complexe care controlează modul în care organismul răspunde la stres, inflamație, deteriorare celulară și dezechilibru metabolic.

Analiza funcțională a identificat șase axe biologice majore implicate în îmbătrânirea sănătoasă:
* semnalizarea PI3K–AKT;
* senescența celulară;
* metabolismul insulinei;
* autofagia;
* calea p53;
* semnalizarea mTOR.

Aceste mecanisme reglează procese esențiale pentru menținerea homeostaziei biologice: producția și utilizarea energiei celulare, controlul inflamației cronice, repararea leziunilor ADN, eliminarea componentelor celulare deteriorate și adaptarea metabolică la stres.

Un aspect deosebit de interesant îl reprezintă asocierea unor regiuni genetice implicate în homeostazia lipidică și sensibilitatea la insulină. Această observație consolidează una dintre concluziile constante ale cercetării moderne: sănătatea metabolică reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai îmbătrânirii sănătoase.

Pentru că longevitatea nu înseamnă doar mai mulți ani de viață. Longevitatea înseamnă capacitatea organismului de a menține funcția biologică, reziliența metabolică și echilibrul sistemic în fața stresului acumulat de-a lungul deceniilor.

Iar acest proces este influențat simultan de genetică, metabolism, inflamație, microbiom și mediul în care trăim.
Biologia longevității nu este liniară. Este integrată.

Address

Cartier 1 Decembrie 1918, Bloc S2, Ap1
Tarnaveni
545600

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Nutrigenetician Carmina Stroia posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share