31/08/2026
Dr. Marcel Ivanov a fost un om pe care îl puteai defini prin multe lucruri, dar poate înainte de toate prin bunătate și corectitudine. O corectitudine rară, dintre acelea care nu se schimbă în funcție de împrejurări sau de oamenii aflați în fața ta. Credea în ceea ce este drept și nu se temea să spună lucrurilor pe nume atunci când considera că se face o nedreptate.
A luptat întotdeauna pentru drepturile asistenților, pentru respectul și demnitatea lor profesională. Nu pentru că avea ceva personal de câștigat, ci pentru că așa era el: nu putea rămâne indiferent atunci când considera că cineva nu este tratat așa cm merită. Iar într-o lume în care este uneori mai simplu să taci și să mergi mai departe, Marcel a ales de multe ori să vorbească și să se implice.
Dincolo de profesie însă, rămâne omul.
Un om care iubea copiii, poate pentru sinceritatea și inocența lor. Un om care iubea animalele, acele suflete care nu cer prea mult și care știu să răspundă afecțiunii cu o fidelitate fără margini. Și un om căruia îi plăceau drumețiile, natura, drumurile și libertatea pe care o simți atunci când lași în urmă zgomotul de fiecare zi.
Dar, mai presus de toate, pentru cei care au avut privilegiul să-i fie aproape, Marcel a fost un prieten devotat.
Iar un prieten adevărat nu este cel care este lângă tine numai atunci când viața este ușoară. Este cel pe care știi că te poți baza atunci când lucrurile devin grele. Cel care îți spune adevărul chiar și atunci când poate nu vrei să-l auzi. Cel care nu uită și nu întoarce spatele. Marcel a fost un asemenea prieten.
Astăzi este greu să vorbim despre el la timpul trecut. Și probabil că pentru multă vreme va rămâne greu.
Dar poate că un om nu pleacă în întregime atunci când lasă atât de multe în urma lui. Rămâne câte ceva din el în fiecare dintre oamenii pe care i-a ajutat, în cei pe care i-a apărat, în copiii cărora le-a zâmbit, în animalele pe care le-a îndrăgit, în drumurile pe care le-a străbătut și, mai ales, în prietenii și oamenii dragi care de astăzi înainte îi vor purta amintirea.
Nu putem schimba faptul că drumul lui s-a oprit aici. Putem însă să fim recunoscători că, pentru o parte din drumul nostru, am avut șansa să mergem alături de el.
Și poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem spune despre un om la despărțire:
A fost un om bun. A fost un om drept. A fost un prieten adevărat. Și va fi dor de el.
Drum lin spre lumină d-le Dr. Ivanov !
Să-ți fie liniște acolo unde ai plecat, iar nouă să ne rămână puterea de a te păstra viu în amintirile noastre.
Dumnezeu să te odihnească în pace!
