13/06/2026
Astăzi am aflat că băiatul despre care am scris acum câteva săptămâni nu a mai putut fi salvat...
Un copil de 14 ani... O viață care abia începea...
O familie care trece acum prin cea mai grea durere pe care un părinte o poate cunoaște...
Când am scris prima postare, speram ca acest copil să se recupereze. Speram ca povestea lui să fie un semnal de alarmă, dar și una cu un final fericit. Din păcate, realitatea a fost alta.
Nu cunosc familia și nu îmi permit să judec circumstanțele acestui accident. Astăzi nu este despre vină. Este despre conștientizare.
Este despre faptul că uneori o singură clipă poate schimba totul.
De aceea simt nevoia să reamintesc un lucru simplu: siguranța copiilor noștri nu este un detaliu. Casca nu este un moft. Regulile nu sunt exagerări. Conversațiile repetate despre pericole nu sunt cicăleli. Sunt forme de grijă și de iubire.
Poate că nu putem controla tot ceea ce li se întâmplă copiilor noștri, dar putem face tot ce ține de noi pentru a reduce riscurile.
Astăzi, gândurile mele se îndreaptă către familia acestui copil. Iar pentru noi, ceilalți, poate că această tragedie este încă un motiv să fim puțin mai atenți, puțin mai prezenți și puțin mai fermi atunci când vine vorba despre siguranța celor pe care îi iubim.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
