17/06/2021
Popoarele primitive foloseau tatuajul în timpul ritualurilor de trecere, pentru a se proteja de forţele malefice sau, pur şi simplu, din dorinţa de înfrumuseţare. Astăzi, această modă e foarte răspândită printre artişti, fie ei cântăreţi de rock sau actori de film.
În 1992, în apropierea graniţei Austriei cu Italia, pe înălţimile munţilor Alpi, a fost descoperit corpul unui bărbat. Cu hainele şi echipamentul bine conservate în gheaţă, bărbatul avea o vechime estimată de arheologi la mai mult de 5.000 de ani. Descoperirea a produs senzaţie. I s-a spus „Otzi, omul gheţurilor”. Ei bine, Otzi avea în jurul gleznelor şi a genunchilor semne care semănau foarte bine cu tatuajele de astăzi. Au fost numărate 58 de astfel de desene alcătuite din puncte şi linii simple, iar istoricii au apreciat că tatuajele respective nu erau întâmplătoare, practica fiind probabil una frecventă în acele vremuri.
Dovadă stătea şi faptul că, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1948, arheologul rus Serghei Rudenko a descoperit în timpul unor excavaţii pe înălţimile munţilor Altai, la graniţa cu China, o căpetenie a sciţilor al cărei corp prezenta picturi cu animale fantastice:grifoni şi monştri a căror semnificaţie era magică, dar şi desene pur decorative. Toate arătau statutul social al celui tatuat. Mumia era mai veche de 2.400 de ani şi era foarte bine conservată.
Popoarele primitive îşi tatuau adolescenţii ca ritual de trecere. Teoria era că un băiat care nu putea suporta astfel de dureri nu era de niciun folos în luptă. În mod similar, se credea că fetele nu puteau face faţă chinurilor naşterii. Mulţi dintre aceşti copii consideraţi sub standarde erau însă oricum tatuaţi cu un marcaj care-i excludea din rândurile tribului.
Totemurile animale erau un motiv comun printre popoarele primitive. Se considera că purtătorii de imagini de şerpi, broaşte, fluturi, lupi sau urşi preluau, prin magia asocierii, o parte dintre puterile acestor animale. În alte culturi, un totem animal indica o legătură spirituală cu acea vietate care le ghida viaţa. Istoricii care s-au preocupat de rădăcinile tatuajelor susţin, astfel, că în China un porc sau un cal tatuat însemna noroc, iar imaginea unui peşte era aducătoare de sănătate şi de prosperitate.
Izvoarele de istorie scrisă notează că egiptenii sunt cei care au răspândit arta tatuajului în lume. În 1891, arheologii au descoperit un mormânt datat 2160-1994 î. Hr., constatând că mumia de s*x feminin avea tatuat un desen geometric format din puncte şi linii, practică rituală rezervată pare-se doar femeilor. Piramidele din timpul dinastiilor egiptene a treia şi a patra au fost făcute cu ajutorul grecilor, cretanilor, persanilor şi arabilor cu 2.000 de ani î. Hr., aşa că obiceiul tatuării s-a extins repede. Nomazii l-au exportat în adâncurile Asiei, grecii au învăţat arta tatuajului de la persani, romanii au adoptat şi ei acest obicei de la greci. Scriitorii romani precum Vergilius, Seneca şi Galenus notau că mulţi sclavi şi criminali erau tatuaţi. O inscripţie din Efes stă mărturie că în timpul Imperiului roman timpuriu toţi sclavii exportaţi erau inscripţionaţi cu „taxe plătite”. În timpul împăratului roman Constantin erau în continuare însemnaţi condamnaţii, soldaţii şi gladiatorii. Vikingii aveau şi ei tatuaje pe piele. Pe la 1100, arabul Ibn Fadlan îi descria pe aceştia ca fiind primitivi, murdari şi cu trupurile vopsite.
