Burghel Adina Cabinet Individual de Psihologie

03/09/2026

❗Proiectezi in exterior ce ți s-au întâmplat când erai copil

Am avut un proiect în care am observat interacțiunea copil-educator la o grădiniță. În într-una din clase, educatoarea era tânără, entuziastă și foarte grijulie. La începutul anului, întâmpina copiii cu căldură, îi îmbrățișa și le zâmbea. În timpul zilei, interacționa cu copiii foarte atent.

Am observat că una dintre fetițe evita afecțiunea fizică și contactul vizual cu educatoarea. Când educatoarea a îmbrățișat-o, a rămas nemișcată, fără să răspundă la gestul acesteia. Până la urmă am aflat că acest copil avea o mamă depresivă și epuizată și că niciun alt adult nu era prezent în viața ei.
Deși educatoarea a continuat să fie la fel de apropiată de restul copiilor, atitudinea deschisă față de fetiță s-a diminuat vizibil. Vă puteți imagina ce gândea fetița: Nu sunt importantă, chiar nu pot avea încredere în oameni.
După vreo lună de la începerea anului școlar, în timpul unei activități în clasă, a ridicat mâna pentru a cere ajutor; era pentru prima oară când relaționa astfel. A ținut mâna sus, a fluturat-o, dar educatoarea era absorbită de un grup de copii de la o altă masă și nu a observat-o. Râdea și zâmbea cu ceilalți. Fetița i-a privit câteva momente, apoi și-a retras mâna încet. N-a mai cerut ajutor în ziua aceea.
Când proiectul s-a încheiat, i-am arătat educatoarei înregistrarea. A început să plângă. S-a simțit teribil de vinovată.

Nu avusese nici cea mai mică intenție să ignore copila, dar toți avem nevoie de feedback social reciproc pentru a ne menține interesul. Modelul funcțional al lumii creat de fetiță — eu nu contez — a fost proiectat asupra clasei și a devenit o profeție autoîmplinită. Obținem de la mediul înconjurător exact ce proiectăm asupra lui; dar ceea ce proiectezi în exterior se bazează pe ce ți s-a întâmplat când erai copil.

03/09/2026

♥️ Despre BUNATATEA proiectata ♥️

Într-o iarnă, acum mulți ani, mă aflam pe aeroportul O’Hare din Chicago, în drum spre o conferință academică. Ningea și toate zborurile fuseseră anulate. La poarta de îmbarcare erau o mulțime de oameni frustrați, printre care, un domn în vârstă care stătea lângă mine. Purta un costum foarte scump și un ceas Rolex, iar nervozitatea lui era vizibilă. De fiecare dată când poarta mai anunța o întârziere, bolborosea furios și plesnea ziarul pe care îl citea.

Mă uitam la un cuplu de tineri obișnuiți cm făceau cu rândul urmărindu-și fiica în vârstă de vreo doi anișori, care explora spațiul din măsura trecerii timpului, dar copilul continua să zâmbească, explorând și sărind tot ce vedea.

La un moment dat, când agentul a anunțat o nouă întârziere, domnul de lângă mine a sărit brusc de pe scaun și s-a apropiat ca să-l certe că vorbească cu superiorul lui.

– Sunt un călător VIP, cunosc oameni în conducerea companiei. Trebuie să știți la Cleveland pentru o întâlnire foarte importantă...

Toată lumea a tăcut, în timp ce acesta își continua tirada.

Bietul agent de la poarta de îmbarcare s-a uitat pur și simplu pe fereastră și a spus:

– Îmi pare rău, domnule, facem tot ce putem, dar nu putem controla vremea.

Domnul elegant s-a întors pufnind la locul lui.

Acum, în modelul prin care văd eu lumea, oamenii care se simt îndreptățiți și îi tratează pe alții nepoliticos sunt niște netrebnici. Când mi-am uitat însă la fetiță, capul ei era înclinat într-o parte ca și cm ar fi încercat să înțeleagă de ce e toată lumea atât de agitată. Modelul prin care ea vedea lumea spunea că oamenii sunt buni. Așa că și acest domn era un om bun, indiferent de situație.

A pornit spre el și s-a așezat în fața lui, și-a pus mâinile lipicioase pe genunchii săi și a zâmbit. El s-a încruntat și și-a deschis ziarul chiar în fața ei, continuând să citească. Imaginea mea despre lume era încă o dată confirmată. Omul ăsta este rău chiar și cu un copil! Un supernetrebnic.

Cea mică s-a oprit. Apoi, gândindu-se probabil că era un joc – pentru că oamenii sunt buni, nu-i așa? – a tras de ziar, zâmbind cu toată fața la cel pe care îl credea noul ei partener de joacă.

O, Doamne, mi-am spus. O să iasă rău. Dar eu greșeam, iar copilă avea dreptate.

A continuat să-i zâmbească larg, iar domnul cel sobru, dând din cap a renunțare, i-a zâmbit înapoi. „Bunătatea proiectată” de ea în exterior devenise contagioasă. A scos tot ce era mai bun din omul ăla și astfel i se confirma imaginea despre lume. În următoarele treizeci de minute, cei doi s-au jucat împreună sub privirile părinților, mai mult, domnul elegant s-a lăsat în genunchi – la naiba cu costumul scump! – iar micuța a „călărit” pe spatele său, pe lângă poarta de îmbarcare murdară și aglomerată.

♥️ Fetița a obținut ceea ce a proiectat, mulțumită unei imagini interne despre lume venită din miile de momente în care părinții, familia și alți adulți din jurul ei fuseseră prezenți, atenți și iubitori.

19/07/2026

🧠 MINUTUL DE ANTRENAMENT MENTAL – Săptămâna 3

„Am greșit... și acum m-am blocat.”

Dacă ai un copil care practică sport de performanță, sunt șanse mari să fi auzit această frază.

După o greșeală, unii copii reușesc să meargă mai departe.

Alții rămân blocați în acel moment și încep să își spună:
❌ „Nu sunt suficient de bun.”
❌ „Am stricat tot.”
❌ „Acum sigur o să îi dezamăgesc.”

Adevărul este că greșeala nu afectează performanța la fel de mult ca modul în care copilul reacționează la ea.

💜 Cum îl poate ajuta părintele?

✅ 1. Normalizează greșeala.

Spune-i:
"Toți sportivii greșesc. Chiar și campionii."

Greșeala face parte din procesul de învățare, nu este dovada lipsei de valoare.

✅ 2. Separă greșeala de valoarea copilului.

Nu spune:
❌ „Ai fost neatent.”

Mai bine spune:
✔️ „Astăzi ai făcut o greșeală, dar asta nu spune cine ești ca sportiv.”

Copilul trebuie să înțeleagă că o greșeală este un comportament, nu o identitate.

✅ 3. Ajută-l să găsească lecția.

În loc să analizați doar ce nu a mers, întreabă:

• Ce ai făcut bine astăzi?
• Ce ai învățat din această experiență?
• Ce vei încerca diferit data viitoare?

Aceste întrebări dezvoltă gândirea orientată spre progres.

✅ 4. Încurajează-l să revină în prezent.

După o greșeală, mintea rămâne adesea blocată în trecut.

Ajută-l să își mute atenția către ceea ce urmează.

Spune-i:
"Concentrează-te pe următoarea execuție, nu pe cea care a trecut."

✅ 5. Oferă-i sprijin necondiționat.

Uneori, copilul nu are nevoie de explicații.

Are nevoie să știe că îl iubești și îl susții indiferent de rezultat.

Această siguranță emoțională îi oferă curajul de a încerca din nou.

🧠 Gândul săptămânii:

Campionii nu sunt cei care nu greșesc niciodată.

Campionii sunt cei care învață să se ridice după fiecare greșeală.

👇 Cum reacționează copilul tău după o greșeală în concurs? Se mobilizează sau se blochează? Povestește-mi în comentarii.

💾 Dacă această postare ți-a fost utilă, salveaz-o și distribuie-o. Poate ajunge exact la un părinte care are nevoie să citească aceste rânduri astăzi.

14/07/2026

🏅 Copilul tău muncește din greu la antrenamente, dar în competiții emoțiile îi afectează performanța?

Mulți sportivi sunt bine pregătiți din punct de vedere fizic.

Cu toate acestea, în ziua concursului apar:
• emoții puternice;
• lipsa concentrării;
• teama de eșec;
• încredere scăzută în propriile forțe;
• blocaje în momentele importante.

🧠 Aici intervine antrenamentul mental.

Sunt psiholog sportiv acreditat FC Barcelona și lucrez individual cu sportivi de performanță din diferite discipline, ajutându-i să își dezvolte:

✔️ încrederea în sine;
✔️ concentrarea;
✔️ gestionarea emoțiilor;
✔️ motivația;
✔️ reziliența după greșeli și înfrângeri;
✔️ o mentalitate orientată spre progres și performanță.

Cea mai mare satisfacție nu este doar o medalie.

Este momentul în care un copil spune:
💜 „Acum am încredere în mine.”

Sau când un părinte îmi scrie:

⭐ „Colaborarea cu doamna psiholog a fost cea mai bună decizie pentru fetița noastră. Este mult mai motivată, nu se mai lasă descurajată de eșecuri și a învățat tehnici de concentrare.”

⭐ „Își numără zilele până la următoarea ședință.”

⭐ „I s-a schimbat viziunea, temperamentul și încrederea în ea. Acum chiar cred că poate orice.”

Fiecare sportiv este diferit. De aceea, ședințele sunt adaptate vârstei, personalității, sportului practicat și obiectivelor sale.

📍 Dacă ai un copil care practică sport de performanță și îți dorești să își dezvolte și partea mentală, te invit să discutăm despre cm îl pot sprijini.

📞 Programează o ședință: 0723 096 768
♥️ Ședințe fizic și online

📩 Îmi poți scrie și în privat pentru mai multe informații.

Distribuie această postare dacă știi un părinte de sportiv căruia i-ar putea fi de folos.

10/07/2026

Minutul de antrenament mental 🧠♥️

🧠 MINUTUL DE ANTRENAMENT MENTAL – Săptămâna 2

„Am emoții prea mari. Nu mă pot concentra.”

Este o frază pe care mulți copii o spun înaintea unei competiții.

Iar primul impuls al adulților este adesea să răspundă:
❌ „Nu mai fi emoționat.”
❌ „Relaxează-te!”
❌ „Nu ai de ce să îți fie frică.”

Dar emoțiile nu dispar pentru că ni se spune să nu le mai simțim.

Ele au nevoie să fie înțelese și gestionate.

💜 Ca părinte, îl poți ajuta mai mult decât îți imaginezi:

✔️ Ascultă-l fără să îl judeci.
✔️ Arată-i că emoțiile sunt normale înainte de o competiție.
✔️ Încurajează-l să se concentreze pe ceea ce poate controla: efortul, atitudinea și concentrarea.
✔️ Amintește-i că valoarea lui nu este dată de un rezultat sau de o medalie.
✔️ Fii sprijinul lui, indiferent de locul ocupat.

Un copil care se simte în siguranță emoțional va avea mai mult curaj să își înfrunte temerile.

🧠 Gândul săptămânii:

Nu putem controla emoțiile care apar, dar putem învăța să le gestionăm.

👇 Tu cm îți încurajezi copilul înainte de concurs? Scrie-mi în comentarii.

💾 Salvează această postare pentru următoarea competiție și distribuie-o unui părinte sau antrenor căruia crezi că i-ar fi de folos.

04/07/2026

https://www.facebook.com/share/p/1E2fWKr6rL/

28/06/2026

Minutul de antrenament mental

🧠 Minutul de Antrenament Mental – Săptămâna 1

„Nu mai vreau să merg la concurs.”

Este o propoziție pe care mulți părinți o aud la un moment dat.
Prima reacție este adesea:
❌ „Hai că o să fie bine.”
❌ „Nu ai de ce să îți fie frică.”
❌ „Ai muncit atât, acum nu poți renunța.”
❌ „Toți au emoții.”

Deși sunt spuse cu cele mai bune intenții, aceste răspunsuri pot face copilul să simtă că emoțiile lui nu sunt înțelese.
În loc să încerci imediat să îl convingi, încearcă mai întâi să îl înțelegi.

Ce se poate ascunde în spatele acestor cuvinte?
Poate fi:
🔹 frica de a greși;
🔹 teama că îi va dezamăgi pe părinți sau pe antrenor;
🔹 perfecționismul („Dacă nu ies perfect, mai bine nu particip.”);
🔹 comparația cu ceilalți;
🔹 oboseala fizică și psihică;
🔹 o experiență negativă la o competiție anterioară.

Uneori, copilul nu spune „Mi-e frică”.
Spune doar:
„Nu mai vreau.”

Ce poate face părintele?
1. Ascultă fără să corectezi imediat
În loc de:
❌ „Nu gândi așa.”
Spune:
✅ „Povestește-mi ce te face să simți asta.”

2. Pune întrebări deschise
În loc de întrebări la care răspunsul este „Da” sau „Nu”, încearcă:
„Ce te îngrijorează cel mai mult?”
„Care este partea cea mai grea pentru tine?”
„Când ai început să simți asta?”
„Ce crezi că s-ar putea întâmpla și te sperie?”
„Ce te-ar ajuta să te simți puțin mai liniștit?”
Aceste întrebări îi oferă copilului spațiu să își exprime emoțiile, fără teama că va fi judecat.

3. Validează emoția, nu neapărat concluzia
Poți spune:
💬 „Înțeleg că îți este greu.”
💬 „Se vede că îți pasă foarte mult.”
💬 „Este în regulă să ai emoții.”
Validarea nu înseamnă că ești de acord să renunțe. Înseamnă că recunoști ceea ce simte.

4. Amintește-i ce controlează
Poți întreba:
„Ce depinde de tine mâine?”
Poate răspunde:
✔ să mă concentrez;
✔ să îmi fac încălzirea;
✔ să lupt până la final;
✔ să dau tot ce pot.
Aceasta mută atenția de la rezultat la acțiune.

5. Evită promisiunile pe care nu le poți controla
Nu spune:
❌ „Sigur o să câștigi.”
Mai potrivit este:
✅ „Indiferent de rezultat, voi fi mândru de tine pentru curajul de a intra în concurs.”
Acest mesaj reduce presiunea și îi transmite copilului că este valoros indiferent de rezultat.

Mesajul pe care copilul are nevoie să îl audă:

♥️„Nu trebuie să fii fără emoții ca să participi la un concurs. Curajul nu înseamnă absența fricii, ci alegerea de a merge înainte chiar și atunci când emoțiile sunt prezente.” ♥️

26/06/2026

🧠 Minutul de antrenament mental 🧠

Începând din această săptămână lansăm o nouă rubrică:
🧠Minutul de Antrenament Mental.

În sport, antrenăm corpul în fiecare zi.

Dar cât timp dedicăm antrenării minții?

În fiecare săptămână voi publica un sfat practic, pe care îl poți citi în mai puțin de un minut și pe care îl poți aplica imediat dacă ești:
🏅 sportiv,
👨‍👩‍👧 părinte,
👨‍🏫 antrenor.

Vom vorbi despre:
✔️ gestionarea emoțiilor înainte de concurs;
✔️ încrederea în sine;
✔️ concentrarea;
✔️ frica de eșec;
✔️ perfecționism;
✔️ motivație;
✔️ dialogul interior;
✔️ și multe alte provocări pe care le întâlnesc zilnic în cabinet, lucrând cu sportivi.

Cred cu tărie că performanța nu înseamnă doar antrenamente mai multe.

Înseamnă și o minte pregătită să facă față presiunii, greșelilor și provocărilor.

Dacă aceste informații îți sunt utile, te invit să:
❤️ apreciezi această postare;
💬 lași un comentariu cu un subiect despre care ai vrea să discutăm;
📤 distribui postarea, pentru ca și alți părinți, antrenori sau sportivi să beneficieze de aceste informații.

Poate că exact un minut de lectură va face diferența pentru un copil care are nevoie de puțin mai multă încredere înainte de următorul concurs.

📅 Ne revedem săptămâna aceasta cu primul
🧠Minut de Antrenament Mental.

– Psiholog Adina Burghel