https://www.facebook.com/1168127929723234/

Psiholog clinician Dumitru Ionela-Laura, Vaslui , Andrei Șaguna nr 20, Vaslui (2026)

05/09/2026

📝Uneori, progresul începe când cineva schimbă unghiul din care privește.

❗❗Când lucrezi zilnic cu un copil, vezi multe reușite, pași înainte, lucruri care se consolidează.
✅Dar tocmai pentru că ești atât de aproape de proces, uneori devine greu să observi unde apare blocajul sau de ce un program nu mai aduce același progres.

😇Aici apare valoarea supervizării.

👀Un ochi din exterior poate vedea altfel traseul: poate observa că un copil răspunde foarte bine în activități structurate, dar încă nu folosește suficient ceea ce știe în joc sau în situațiile spontane; poate vedea că limbajul s-a dezvoltat frumos, dar că următorul pas trebuie să fie inițierea, reglarea emoțională, cererea funcțională sau generalizarea.

✅Uneori nu este nevoie de un program complet nou. Este nevoie doar de o schimbare de perspectivă, de ajustarea unui obiectiv, de mutarea unei achiziții din DTT în joc, din răspuns în inițiativă, din „știe” în „folosește”.

❗❗❗Asta mi se pare unul dintre cele mai importante roluri ale supervizării: să te ajute să nu rămâi blocat doar în ceea ce copilul poate face atunci când este ghidat, ci să te întrebi permanent:
✅Poate face asta și singur?
✅Poate iniția?
✅ Poate folosi abilitatea când contextul se schimbă?
✅Îl ajută realmente în viața de zi cu zi?

🤩Mă bucur mult când văd progres real și mai ales când pot construi mai departe pe munca deja făcută.
👏 În cazul de astăzi, am văzut achiziții foarte frumoase în limbaj, joc, urmarea instrucțiunilor și reducerea unor comportamente dificile, iar următoarea etapă este tocmai transferul acestora către mai multă spontaneitate, reglare și funcționalitate.

🙏Mulțumesc, Lacramioara Baltatu , pentru implicare, consecvență și pentru disponibilitatea de a privi împreună lucrurile dintr-un unghi nou. Asta înseamnă, pentru mine, o echipă care lucrează cu adevărat pentru progresul copilului. ❤️

👩‍❤️‍👩Supervizarea nu înseamnă să cauți greșeli. Înseamnă să găsești direcția care transformă ceea ce copilul știe în ceea ce poate folosi cu adevărat.

05/09/2026

💞💞💞
Astăzi închei primul meu program de pregătire pentru școală și mă bucur enorm când mă uit la copiii de acum și îmi amintesc de primele noastre întâlniri. ❤️

❗Am început acest program cu o întrebare foarte concretă: putem face trecerea spre școală mai ușoară dacă, înainte de prima zi de clasă, îi învățăm pe copii nu doar ce trebuie să știe, ci și cm să funcționeze într-o clasă?

🙏Au fost cinci luni de muncă, de observat, de ajustat și de crescut treptat cerințele. Am început ușor, cu perioade scurte de lucru, timer, program vizual, sistem de tokeni și reguli clare. La început am avut nevoie de multă structură și de multe repetări, apoi, pe măsură ce copiii au înțeles ce se așteaptă de la ei, am putut crește timpul de lucru și complexitatea activităților.

✅Astăzi, copiii știu că atunci când adultul oferă o instrucțiune trebuie să se oprească și să o urmărească, că atunci când se lucrează la tablă este important să privească, să rețină ceea ce văd și apoi să transfere pe propria fișă sau în caiet.
✅Au învățat să înceapă o sarcină, să rămână în activitate și să o ducă până la capăt, iar când termină, să anunțe.
✅Am exersat ridicarea mâinii, așteptarea până sunt numiți, respectarea rândului, cererea permisiunii înainte de a pleca de la masă și revenirea la sarcină atunci când atenția pleacă în altă parte.
✅Treptat, am introdus exerciții prin care au avut de urmărit o cerință până la capăt, de reținut informații, de lucrat după un model, de imitat ceea ce face colegul la tablă și de folosit apoi singuri ceea ce au observat.

❤️Poate una dintre cele mai importante experiențe a fost însă să învețe să lucreze împreună. La școală, adultul nu va putea fi permanent lângă fiecare copil. Vor exista colegi, zgomote, momente de așteptare, sarcini care nu sunt întotdeauna preferate și situații în care trebuie să continue chiar dacă atenția lor este atrasă de altceva. Și pentru toate acestea ne-am pregătit.

❗❗❗Nu mi-am dorit să transform cabinetul într-o școală în miniatură și nici să îi învăț dinainte materia din clasa pregătitoare.
✅Mi-am dorit ca școala să nu mai fie o lume complet necunoscută atunci când vor ajunge acolo. Când vor auzi „priviți la tablă”, „scoateți creioanele”, „acum lucrăm”, „ridicați mâna”, „așteptați” sau „ați terminat?”, aceste cerințe să aibă deja un sens pentru ei.

😇A fost multă muncă. A fost și multă curiozitate profesională din partea mea și dorința de a vedea cât de mult poate schimba lucrurile un program construit special pentru această tranziție.
Iar astăzi văd diferența.
😇Văd copii mai prezenți, mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor și care au înțeles și și-au însușit regulile importante pe care le-am exersat împreună.

💞💞Sunt fericită că am încheiat primul meu program de pregătire pentru școală, dar cel mai mult mă bucur pentru ei.
Nu mă aștept ca totul să fie simplu din prima zi. Adaptarea va continua și la școală.
Dar acum pleacă având câteva repere importante și știind puțin mai bine ce îi așteaptă.

👏👏Eu am încredere în ei. ❤️
Drum bun spre școală, dragilor!🎒🥰

26/08/2026

❗❗❗„Dar știe… dacă stau lângă el."

🗣️Aud destul de des această frază de la părinți.
✅Copilul știe să rezolve exercițiul. Uneori chiar știe foarte bine ce are de făcut. Dar când părintele încearcă să se retragă și îi spune: „Acum încearcă singur”, apar plânsul, blocajul, „nu pot”, „nu știu”, „stai lângă mine”.
Și atunci apare întrebarea firească: de ce, dacă știe, nu poate lucra singur?

❗Uneori răspunsul nu se află doar în tema din fața lui, ci în ceea ce s-a construit în timp.
🗣️Din dorința de a ajuta, părintele poate ajunge să citească cerința, să explice imediat, să verifice fiecare pas, să corecteze înainte ca cel mic să încerce, să îi spună ce urmează. Nu pentru că a făcut ceva „greșit”, ci pentru că a vrut să îi fie mai ușor.
Doar că, în timp, copilul poate învăța fără să ne dăm seama:
„Ca să reușesc, am nevoie ca un adult să fie lângă mine.”
Iar când acel sprijin dispare brusc, nu rămâne doar tema. Rămâne și nesiguranța.
❗Unii copii se blochează.
❗Alții plâng.
❗Alții spun imediat „nu știu”, înainte să încerce.
❗Unii caută permanent confirmarea adultului: „E bine?”, „Așa?”, „Ce fac acum?”.

Dar aici este partea importantă: nu presupunem că este doar răsfăț, dependență sau lipsă de autonomie.

☝️Uneori copilul chiar înțelege mai greu o cerință verbală. Alteori are nevoie de mai mult timp pentru a descoperi regula unei sarcini. Poate exista teamă de greșeală, anxietate de performanță, dificultate de organizare, memorie de lucru fragilă sau o dificultate specifică de învățare.

De aceea, când aceste reacții se repetă acasă și la școală, întrebarea utilă nu este:

„De ce face asta?”
ci:
„Ce îl împiedică să arate singur ceea ce știe?”

📝O evaluare psihologică nu urmărește doar dacă un copil răspunde corect sau greșit. Urmărește cm înțelege cerința, cât ajutor îi trebuie, ce se întâmplă când greșește, cm reacționează la o sarcină nouă și ce se schimbă atunci când primește sprijinul potrivit.
Uneori descoperim că nu trebuie să facem mai mult în locul copilului. Trebuie să îl învățăm, treptat, cm să poată fără noi.

👀Dacă observați frecvent plâns, blocaj, teamă de greșeală sau imposibilitatea de a lucra independent, deși copilul pare să aibă achizițiile necesare, merită să cereți o evaluare de specialitate. Nu pentru o etichetă, ci pentru a înțelege unde se rupe procesul și ce fel de sprijin îi este cu adevărat util. ❗❗❗

18/07/2026

❗❗❗Ai primit raportul. Dar știi ce ai de făcut acasă?

📌Un părinte poate înțelege foarte bine recomandările primite în urma unei evaluări și, cu toate acestea, să nu reușească să le aplice în fiecare situație de acasă. Acest lucru nu înseamnă că nu este implicat, că nu își cunoaște copilul sau că nu își dorește să îl ajute, ci că între a ști ce ar trebui făcut și a putea pune în practică acel lucru, în momentul potrivit, există uneori o distanță foarte mare.

📝În cabinet, părintele poate auzi că este important să mențină o limită, să nu întărească un comportament neadaptativ, să îl învețe pe copil o alternativă de comunicare, să aștepte răspunsul copilului sau să rămână calm în timpul unei crize. Acasă însă, situațiile nu apar într-un cadru liniștit și controlat, ci în mijlocul oboselii, al grabei și al multor responsabilități care se suprapun.

🤔Copilul poate țipa, poate refuza, poate arunca obiecte, poate cere insistent telefonul, poate reacționa puternic la schimbare sau poate avea dificultăți de reglare. În astfel de momente, recomandările generale, precum „fiți consecvent”, „puneți limite” sau „nu îi mai dați atenție”, pot suna corect, dar nu îi arată părintelui ce să spună, ce să facă și cm să reacționeze concret.

📌Un plan util pentru acasă ar trebui să îl ajute pe părinte să înțeleagă ce se întâmplă înainte de comportament, ce încearcă să comunice copilul, ce abilitate îi lipsește, cm poate răspunde fără să agraveze situația și ce alternativă poate fi învățată în locul comportamentului neadaptativ. La fel de important este ca părintele să știe cm poate observa dacă strategia funcționează sau dacă este nevoie de o ajustare.

❗❗În același timp, intervenția trebuie să țină cont și de starea părintelui, pentru că un părinte epuizat nu are nevoie de încă zece sarcini, ci de un plan realist, adaptat vieții sale. Uneori este mai util să începem cu un singur comportament, cu o singură rutină și cu o singură strategie pe care părintele o poate aplica suficient de consecvent, fără să simtă că trebuie să transforme fiecare moment de acasă într-o ședință de terapie.

📌Părintele nu trebuie transformat în terapeutul propriului copil, ci ajutat să rămână părinte, având totodată mai multă claritate asupra modului în care apar anumite comportamente și asupra felului în care poate interveni. Este important să înțeleagă nu doar ce are de făcut, ci și când să intervină, ce poate schimba, ce trebuie acceptat pentru moment și când este necesar să ceară ajutor.

❗Aici intervine și copingul, pentru că nu toate situațiile pot fi gestionate în același mod. Unele pot fi schimbate prin organizare, prevenție, structurarea mediului și un plan clar, în timp ce altele cer reglare emoțională, acceptare și sprijin. Scopul nu este ca părintele să fie calm tot timpul sau să facă totul perfect, ci să poată observa mai devreme când se apropie de limita sa și să aibă la îndemână câteva strategii pe care le poate folosi în viața reală.

✅O evaluare nu ar trebui să se încheie doar cu un raport și nici cu o listă de recomandări. ✅Ea devine cu adevărat utilă atunci când părintele pleacă înțelegând ce se întâmplă cu propriul copil, ce poate face concret și de unde este cel mai potrivit să înceapă.

❗Dacă ai primit recomandări, dar încă simți că nu știi cm să gestionezi anumite comportamente ale copilului acasă, poți veni la cabinet pentru evaluare psihologică, analiză comportamentală și ghidaj parental. 👥Vom porni de la situațiile reale pe care le trăiți în familie și vom construi împreună un plan clar, realist și aplicabil.

Psiholog clinician Dumitru Ionela-Laura
Coordonator terapie

11/07/2026

❗❗❗Când comportamentele copilului copleșesc părintele, terapia trebuie să înceapă și de acolo.

📌Recent, am preluat un copil cu dificultăți importante de comportament. Aveam la dispoziție o singură oră de terapie și a trebuit să aleg foarte atent ce era prioritar în acel moment. Am ales să lucrez cu mama în sală, pentru că uneori cel mai important lucru nu este să mai adăugăm o activitate, ci să înțelegem ce se întâmplă acasă, acolo unde părintele rămâne singur cu țipetele, refuzul, lovirea, lipsa așteptării și crizele care escaladează rapid.

📝Am întrebat-o ce o apasă cel mai mult. Mi-a spus: „Eu fac ce mi s-a spus. Fac potriviri, puzzle-uri, activități, dar foarte greu reușesc.”

❗❗❗Pentru mine, această frază spune mult. Nu era un părinte care nu voia. Era un părinte care încerca, dar care nu mai știa cm să ajungă la copil atunci când comportamentul devenea mai puternic decât orice cerință.

✅În acea oră, nu am urmărit să bifăm sarcini.
✅Am urmărit să îi arăt mamei concret
❗cum poate intra în jocul copilului,
❗ cm poate obține câteva secunde de atenție,
❗cum poate construi așteptarea,
❗cum poate învăța copilul să ceară în loc să țipe și
❗cum poate interveni de la primele semne, înainte ca un comportament să ajungă greu de oprit.

📌📌📌Pentru că, de multe ori, părintele nu are nevoie doar de recomandarea „lucrați acasă”. Are nevoie să vadă cum. Are nevoie să înțeleagă ce se întâmplă înainte de comportament, ce obține copilul prin acel comportament și cm poate răspunde fără să întărească, fără să escaladeze și fără să intre într-o luptă permanentă.

📝Aici se vede importanța unei evaluări comportamentale. Nu este suficient să observăm copilul doar când este liniștit, motivat sau cooperant.
✅Trebuie să înțelegem și momentele dificile: când așteptarea este prea grea, când apare refuzul, când copilul caută stimulare, când lovește, când țipă sau când părintele simte că nu mai are nicio strategie care funcționează.

👥A lucra cu părintele nu înseamnă să îl transformăm în terapeut.
✅ Înseamnă să nu îl lăsăm singur cu cele mai grele momente.
✅ Înseamnă să îi oferim pași clari, aplicați pe copilul lui, nu doar indicații generale.
Uneori, cea mai importantă intervenție este să alegi ce doare cel mai mult acasă și să construiești de acolo.

😇Dacă simți că ai nevoie de sprijin pentru a înțelege comportamentul copilului tău și pentru a găsi strategii concrete, adaptate familiei voastre, mă poți contacta pentru evaluare comportamentală, ghidare parentală și intervenție psihologică.

Ionela Laura Dumitru
Psiholog clinician
Cabinet Individual de Psihologie – Vaslui

08/07/2026

Evaluarea - un pas spre liniște ! 😇

❗Ieri am avut în evaluare o mămică venită din Anglia, care încă de la telefon mi-a spus că este foarte îngrijorată pentru băiețelul ei. Îmi spunea că la școală apar comportamente greu de gestionat, că uneori țipă, împinge, se supără repede și că nu mai știe dacă problema este la copil, la ea, la mediu sau la felul în care sunt puse limitele.
În astfel de momente, părintele vine cu multe întrebări, dar și cu multă vină.
✅„Oare unde greșesc?”
✅„Oare copilul meu este bine?”
✅„Oare de ce reacționează așa?”
✅„Oare face intenționat sau chiar nu știe cm să se oprească?”

📌În timpul evaluării, lucrurile au început să prindă contur. Am observat copilul în sarcină, în joc, în relație, în felul în care înțelege cerințele, în modul în care reacționează când are nevoie de sprijin și în felul în care poate colabora.

😇Și uneori aici apare răspunsul pe care părintele îl așteaptă de mult: copilul nu este „rău”, nu este doar „obraznic” și nu face totul ca să provoace. Uneori, copilul pur și simplu nu a învățat încă ce comportament potrivit poate folosi atunci când este frustrat, când nu înțelege, când i se spune „nu” sau când trebuie să aștepte.

❗Pentru unii copii, să spună „nu vreau”, „am nevoie de pauză”, „m-am supărat”, „ajută-mă” sau „nu am înțeles” nu vine de la sine. Iar când aceste răspunsuri nu sunt încă integrate, corpul reacționează înaintea cuvintelor: prin țipăt, împins, agitație, refuz sau blocaj.

🙏La final, mama a plecat mai liniștită. Nu pentru că toate dificultățile s-au rezolvat într-o singură întâlnire, ci pentru că a putut să privească altfel comportamentul copilului. A înțeles că în spatele reacțiilor care o speriau era, de fapt, un copil care avea nevoie să fie învățat pas cu pas cm să se manifeste mai adecvat.

📝Pentru mine, o evaluare ar trebui să aducă lumină. Să transforme neliniștea părintelui în înțelegere

❤️Pentru că, înainte să corectăm un comportament, avem nevoie să înțelegem ce încearcă acel copil să ne spună prin el. ❤️

psiholog clinician Dumitru Ionela-Laura

06/07/2026

♥️Conexiunea cu copilul înainte de cerință

📌În lucrul cu un copil, mai ales atunci când vorbim despre intervenție timpurie, conexiunea nu este doar o etapă de început, ci este felul în care copilul începe să simtă că adultul poate fi un partener sigur, previzibil și plăcut.

🤔De multe ori, copilul nu ajunge să imite pentru că insistăm mai mult, pentru că repetăm cerința de multe ori sau pentru că îl ajutăm fizic să facă un gest. Imitarea apare mai natural atunci când adultul reușește să intre, cu răbdare, în zona de interes a copilului și să construiască de acolo o relație de încredere. ❗

😇Când plecăm de la ceea ce îl motivează pe copil, fie că este o jucărie, o mișcare, un sunet, o activitate sau un joc repetitiv care pentru el are sens, copilul începe treptat să accepte prezența adultului în jocul lui. La început poate doar tolerează apropierea, apoi se uită, așteaptă, permite adultului să participe, iar în timp poate începe să copieze mici acțiuni, să ofere rândul, să ceară continuarea jocului sau să caute din nou interacțiunea.

👏Aici se construiește, de fapt, baza imitației. Nu prin presiune, ci printr-un schimb care devine valoros pentru copil. Adultul nu mai este doar cel care cere, corectează sau insistă, ci devine parte din ceea ce copilul își dorește să continue.
În acest proces, putem introduce treptat ✅schimbul de rânduri,
✅așteptarea,
✅imitarea,
✅ cererile simple și
✅mici cerințe funcționale, dar toate acestea trebuie așezate cu grijă în joc, în motivație și în ritmul copilului.
❗Când copilul simte că adultul îl înțelege și nu îi întrerupe brusc interesul, cooperarea apare mai ușor, iar răspunsurile devin mai autentice.

❗❗❗Promptul rămâne un sprijin important, dar nu ar trebui să devină modul principal prin care copilul răspunde. Cu cât relația este mai bine construită și motivația este mai clară, cu atât ajutorul adultului poate deveni mai discret, mai puțin intruziv și retras treptat, astfel încât inițiativa copilului să aibă loc să apară.

📌Structura este necesară, dar ea trebuie folosită flexibil și cu sens. Nu lucrăm doar ca să obținem un răspuns corect într-un moment izolat, ci ca să ajutăm copilul să învețe într-o relație în care se simte în siguranță, motivat și capabil să participe.

♥️Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai importante idei în intervenția cu copilul: înainte să cerem imitație, trebuie să devenim suficient de interesanți, suficient de siguri și suficient de conectați încât copilul să vrea, treptat, să ne urmeze.

❤️Conexiunea nu înlocuiește intervenția. ♥️

Psiholog clinician Dumitru Ionela-Laura

06/07/2026

Când jocul susține și reglarea senzorială❗❗❗

În această activitate nu lucrăm doar prin joc. Lucrăm și pe partea senzorială, atât de importantă pentru mulți copii.

📌Poziționarea pe mingea mare, întinderea corpului după cerc, menținerea echilibrului și coordonarea mișcării oferă copilului experiențe valoroase de tip vestibular și proprioceptiv.
📝Cu alte cuvinte, copilul primește informații despre mișcare, poziția corpului în spațiu, echilibru și dozarea forței.
Aceste experiențe nu sunt importante doar pentru partea motrică. Ele pot susține și:
✅ reglarea nivelului de activare
✅ atenția și disponibilitatea pentru învățare
✅ controlul postural
✅ coordonarea și planificarea motorie
✅ implicarea mai bună în sarcină

📌Pentru mulți copii, învățarea începe din corp. Atunci când corpul este mai bine organizat, copilului îi este mai ușor să rămână prezent, să se conecteze, să participe și să răspundă cerințelor.

❗De aceea, în terapie, jocul și mișcarea nu sunt doar activități plăcute. Ele devin contexte reale de lucru, prin care susținem dezvoltarea, reglarea și participarea copilului.

Zilnic aplicăm ABA, dar privim copilul în ansamblu și ținem cont și de felul în care procesează senzorial experiențele.
♥️Învățarea se întâmplă în relație, în mișcare și în experiențe potrivite copilului.💞

Psiholog clinician Dumitru Ionela-Laura
Evaluare psihologică • ABA • Ghidaj parental

03/07/2026

De ce este importantă evaluarea timpurie?

📝Evaluarea psihologică nu este doar pentru momentul în care „problema este deja mare”. Uneori, ea este importantă tocmai atunci când părintele simte că ceva nu este clar.
Un copil poate avea un ritm propriu de dezvoltare, dar acest lucru nu înseamnă că orice întârziere trebuie lăsată doar „să vedem ce se întâmplă”.

❗La fiecare vârstă există repere pe care le urmărim: comunicare, contact social, joc, motricitate, atenție, autonomie, reglare emoțională și modul în care copilul învață din mediu.

📌Până în jurul vârstei de 1 an, de exemplu, ne uităm dacă bebelușul :
✅răspunde la nume,
✅ caută adultul,
✅folosește gesturi simple, cm ar fi „pa-pa”, ✅reacționează la jocuri sociale,
✅începe să înțeleagă cuvinte simple, ✅explorează obiectele,
✅ caută obiecte ascunse,
✅se ridică, se deplasează cu sprijin și folosește mâinile tot mai precis.
Nu urmărim un copil ca pe o listă rigidă, ci observăm dacă dezvoltarea lui merge într-o direcție funcțională.

📌Când un părinte vine la evaluare, scopul nu este să primească automat un diagnostic. Scopul este să clarificăm: suspiciunea se confirmă, se infirmă sau este nevoie de monitorizare și sprijin pe anumite arii.

📝Cu cât observăm mai devreme o dificultate, cu atât putem interveni mai potrivit.
📌Uneori este nevoie doar de recomandări pentru acasă.
🗣️Alteori este nevoie de intervenție specializată, logopedie, terapie ocupațională, consiliere parentală sau terapie comportamentală.
❗Important este ca părintele să nu rămână singur între frică, căutări pe internet și opinii contradictorii.

😇Evaluarea aduce ordine. Ne arată ce poate copilul, ce îi este greu, unde are nevoie de sprijin și care sunt pașii următori.

🍀Nu așteptăm ca îngrijorarea să devină panică.

Dumitru Ionela-Laura
Psiholog clinician

Psiholog clinician Dumitru Ionela-Laura

05/09/2026

05/09/2026

26/08/2026

18/07/2026

11/07/2026

08/07/2026

06/07/2026

06/07/2026

03/07/2026

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request