Se gasesc in Europa, Africa, Australia, Asia si America de Nord, insa in numar redus. Aceste pasari apar in istorie inca de acum mii de ani in China si Egipt, cand erau vanate pentru carnea lor delicioasa. Mai recent, in Japonia, in secolul al XII-lea, prepelitele aveau rol ornamental si doar din acest motiv erau tinute in gospodarii, insa sapte secole mai tarziu populatia de prepelite atinge cote
prea mari si incepe cresterea lor si pentru consum. La inceput, existau doar specii de prepelite salbatice, insa de-a lungul timpului incepe domesticirea lor, astfel ca in prezent anumitor specii le-au disparut capacitatea de a zbura si de a cloci ouale, insa exceleaza in ce priveste numarul mare de oua pe care il depun anual. Speciile de prepelite
Cele mai cunoscute specii sunt prepelita faraon si prepelita japoneza, cea din urma fiind cea mai raspandita in randul fermelor de prepelite. in total sunt in jur de 15 specii, dintre care amintim:
prepelita Madagascar, care este foarte rara si din acest motiv si foarte cautata;
prepelita chineza pitica, se gaseste in mai multe culori si este cea mai mica prepelita din lume;
printre persoanele care au ca hobby cresterea pasarilor sunt cautate: prepelita californiana cu mot, prepelita strauss, care are penetul albastru si motul portocaliu si prepelitele de copac. Avantajele cresterii prepelitelor
Ca o concluzie, enumeram avantajele de a creste prepelite: ajung la maturitate foarte repede, produc un numar mare de oua pe an, nu au nevoie de foarte mult spatiu, pe o suprafata de un metru patrat putand sa incapa in jur de 100-120 de exemplare, insa este mai bine sa fie distribuite doar 70-80, consuma o cantitate mica de hrana pe zi, pot fi folosite pentru carne, oua sau pentru repopulare, sunt rezistente la boli. Cresterea prepelitelor
Cresterea prepelitelor presupune urmatoarele etape: incubatia, cresterea puilor, determinarea s*xului, prepelitele ouatoare, iluminarea, hranirea si adaparea. Incubatia oualor de prepelita se face tinand cont de anumite caracteristici ale lor. De exemplu, ouale trebuie sa fie de dimensiune medie, deci nici prea mici, nici prea mari, sa nu prezinte deformari, sa aiba coaja tare, o pigmentatie maronie uniform distribuita pe suprafata oului si sa aiba maxim 5 sau 6 zile. De asemenea, ele nu trebuie sa provina de la prepelite de 5-6 saptamani sau mai batrane de un an. Ouale pentru incubator trebuie colectate din custile care au de cel putin 7 zile un mascul si trei femele. In caz contrar, ouale pentru consum pot sa provina din custi in care stau un mascul si cinci pana la zece femele. Incubarea oualor de prepelita
Temperatura aerului din incubator trebuie sa se situeze intre 38 si 38,5 grade Celsius. Daca totusi au loc modificari de temperatura din cauza problemelor cu termostatul, cu instalatia electrica sau cu incalzirea, acestea nu prezinta o problema, atat timp cat temperatura camerei se pastreaza intre 27 si 30 de grade Celsius. Daca temperatura din incubator depaseste permanent 40 de grade Celsius, albusul se coaguleaza, ceea ce duce la moartea embrionilor. In schimb, daca temperatura este constant intre 35 si 36 de grade Celsius, vor iesi cu 20% mai putini pui si este intarziat termenul de iesire din ou. Ouale de prepelita au un timp de incubare de 16-17 zile. Un aspect extrem de important il reprezinta intoarcerea oualor, care trebuie sa se repete de doua ori pe zi. Ea este necesara pentru a asigura clocirea uniforma a oualor si pentru a preveni lipirea embrionului de pielita. Intoarcerea incepe de a doua zi, pentru a avea timp sa se formeze inima si sistemul circulator si se termina cu 2-3 zile inainte de sfarsitul perioadei de incubare. Umiditatea aerului este un factor foarte important in procesul de incubatie. In primele 14 sau 15 zile, ea trebuie sa se afle intre 50 si 60%, iar din a 15-a zi sa ajunga la 90-100%, pentru a creste umiditatea din interiorul oului si pentru a usura iesirea puiului din coaja, deoarece daca umiditatea este prea mica, atunci puiul se poate lipi de pielita oului. Pentru a ridica umiditatea, se poate folosi o stropitoare si este recomandata stropirea oualor si a interiorului incubatorului in ultimele 2 zile, chiar daca au inceput deja sa iasa pui. Cresterea puilor de prepelita
La aproximativ 8-10 ore de la iesirea primilor pui, trebuie sa se verifice incubatorul, sa fie scosi puii care au iesit si s-au uscat si sa se scoata cojile goale. De asemenea, este de ajutor examinarea oualor ramase, in cazul in care puii nu reusesc sa iasa, desi au ciobit coaja. Urmatoarea verificare se face d**a 8 sau 10 ore. Pentru a nu pune in pericol puii si ouale, este indicata raspandirea de praf de copt in apropierea incubatorului pentru a preveni patrunderea furnicilor. Acestea scobesc ouale si ataca puii iesiti. Pentru cresterea puilor este necesar un tarc prevazut cu o sursa de caldura, care sa fie acoperit cu panza sau cu o plasa de sarma pentru aerisire si sa aiba peretii inchisi, din placaj, carton, pal sau din alte materiale care sunt mai la indemana. Va sfatuim sa acoperiti podeaua cu ziare in primele zile. Tarcul trebuie incalzit inainte de a aduce puii, temperatura pe care este indicat sa o aiba aerul la nivelul podelei fiind de minim 32 de grade Celsius. Alt indiciu pentru a va da seama daca temperatura este cea potrivita este comportamentul puilor: daca stau departe de sursa de caldura, este un semn ca este prea ridicata, iar daca stau lipiti unii de ceilalti, temperatura este prea mica. De asemenea, tarcul necesita surse de apa. Hranirea puilor se face la 2-3 ore, prin raspandirea de hrana in cantitati mici. Cand ajung la 3-4 zile, puteti sa introduceti in tarc un vas de adancime mica si care sa fie acoperit cu plasa de sarma, pentru ca puii sa nu intre in mancare si sa o risipeasca. La inceput, hrana trebuie sa aiba un continut de 24-27% proteine brute, trecerea la continut de 20-22% putand sa se faca de la 10 sau 12 zile. Cand puii ajung la 20-25 de zile, au loc niste schimbari: incep sa naparleasca si trebuie mutati in custi cu adapatori si hranitori exterioare. Sexul se poate determina la unii pui chiar de la 21 de zile, d**a coloritul penelor de pe burta: masculii au pene maro, iar femelele pene gri cu pete negre. Separarea d**a s*x pentru toti puii se poate face d**a aproximativ 40 de zile, cand ajung la maturitatea s*xuala. Masculii prezinta o vezica rosiatica si umflata deasupra cloacai, pe cand femela are o cloaca normala. Femelele incep sa oua de la 38-40 de zile, de aceea este necesara introducerea lor in custile pentru depus ouale cu cateva zile inainte, pentru a avea timp sa se acomodeze. Cu cat inainteaza in varsta, cu atat au o rata mai mare de ouat. Brahma cu benzi de culoarea potarnichii (potarnichiu pe negru)
In cadrul acestei categorii avem deosebiri semnificative intre cocos si gaina. Cocosul: cap maro-auriu. Penele la g*t si la sa sunt aurii cu linii negre desenate pe tija, intrerupte cu auriu in partea de sus a penei de-a lungul tecii pe ambele parti. Penajul pieptului, burtii, pulpelor si picioarelor este negru cu borduri maro subtiri, se permite si negru curat. Spatele, umerii si penele ce acopera aripile sunt maro-aurii. Penele mai mari de pe traversele aripilor sunt negre, se permite o bordura maro. Bratele aripilor sunt negre pe interior, pe exterior maro, formand triunghiul de aripi. Varfurile aripilor negre cu bordura exterioara maro. Coada neagra cu luciu verde, se permite o bordura maro la penajul ce acopera coada. Penajul dedesupt cu tenta usor gri. Gaina: cap auriu. Penajul de pe g*t auriu saturat cu desen de dungi negre multiple, asemanator celui de pe corp, cu bordura-ornament lata, aurie. Penajul carcasei maro-auriu cu benzi multiple, negre, ce urmeaza forma penelor si cu teaca de culoare inchisa. Penajul de pe pulpe si picioare sa fie cat mai clar desenat. Bratele aripilor sunt negre pe interior, pe exterior cu un desen in benzi. Varfurile aripilor sunt negre cu bordura impestritata cu maro. Coada neagra, penajul ce acopera coada trebuie sa indice un desen, pe cat posibil. Penajul dedesupt usor spre gri. Defecte majore:
Cocos: dunga tijei este neintrerupta, patrunsa sau lipseste; bordura prea batuta pe pipt, burta sau pulpe; triunghi negru format de aripi. Gaina: desen simplu, neintrerupt sau patruns la g*t; desen neclar sau ca “muschiul”; colorit de baza lutos prea deschis sau prea roscat. Stuf la ambele s*xe. Brahma columbia-negru (columbia pe negru)
Cocosul si gaina au un desen aproape identic. Capul este de un galben curat. Penajul pe g*t cu linii late, de un negru profund cu luciu verde, desenate pe tija si cu bordura galbena. Penele spatelui superior au stropii negrii. Saua cocosului indica linii negre desenate pe tija. Saua gainii este mereu de un galben curat. Coada cocosului este de un negru curat, cu luciu verde, semilunile secundare au o bordura galbena. Coada gainii este neagra, se permite o bordura galbena la penele mari ce acopera coada, penele mici ce acopera coada au o bordura galbena. Varfurile aripilor sunt negre cu bordura exterioara galbena. Bratele aripilor sunt negre pe interior, galbene pe exterior, astfel incat aripa adunata pare sa fie galbena. Penajul de pe picioare este galben cu desen negru la papuci. Restul penajului este de un galben curat. Penajul aripilor cocosului are un colorit mai saturat. Penajul dedesupt are o tenta usoara spre gri. Defecte majore:
Penajul de sus este prea deschis la culoare, puternic patat sau puternic roscat; orice colorit negru in locuri neprevazute pentru acesta; desen puternic strapuns la g*t; triunghi maroniu al aripilor; luciu violet la coada cocosului; stuf. Brahma columbia alb-negru (herminat deschis)
In aceasta categorie, cocosul si gaina au un desen aproape identic. Capul este alb curat. Penajul pe g*t cu linii late, de un negru profund cu luciu verde, desenate pe tija si cu bordura alba. Penele spatelui superior au stropi negrii. Cea a gainii este mereu de un alb curat. Coada cocosului este de un negru curat, cu luciu verde, semilunile secundare avand o bordura alba. Coada gainii este neagra; se permite o bordura alba la penele mari ce acopera coada; penele mici ce acopera coada au o bordura alba. Varfurile aripilor sunt negre cu bordura exterioara alba. Bratele aripilor sunt negre pe interior, albe pe exterior, astfel incat aripa adunata pare sa fie alba. Penajul de pe picioare este alb cu desen negru la papuci. Restul penajului este de un alb curat. Penajul dedesupt este usor gri. Defecte majore: colorit galben la penajul de sus; orice colorit negru in locuri neprevazute pentru acesta; desen puternic strapuns la g*t; luciu violet la coada; mult alb la penele de carma. Brahma albastru
Cocosul prezinta un albastru uniform, fara borduri, cu o coada bine colorata. Capul, penele atarnande si aripile de un albastru inchis pana la negru matasos. Se permite ceva alb in penele de dedesupt. Culoarea ciocului galbena pana la pergament inchis. Culoarea picioarelor galbena. Gaina: albastru mediu, uniform, se permite o usoara bordura. Penajul de la cap si g*t mai inchis decat al carcasei. Idem la cioc si picioare. Defecte majore: culoare albastru-mucegau sau tip funingine, albastru prea patat; alb la coada cocosilor tineri; penaj maro la g*t. Brahma negru
Prezinta negru profund cu luciu verzui; de dorit un alb nevizibil la penele de dedesupt ale cocosului. Culoarea picioarelor galbena; se permite in special la gaina, o nuanta verzuie. Defecte majore: culoarea mata; pene rosii atarnande; un alb vizibil din exterior. Gaina Chabo
Este una dintre cele mai indragite rase de gaini pitice, care face furori in orice expozitie de specialitate. Daca doriti sa va animati curtea cu niste gaini miniaturale, cochete si prietenoase, Chabo este alegerea cea mai inspirata. In limbajul de specialitate aceste gaini poarta denumirea de Bantam japonez; termenul de bantam caracterizand mai multe tipuri de gaini de dimensiuni mici. Insa numele popular d**a care sunt cunoscute este chabo care in javaneza inseamna „pitic”. Istoric
D**a cm ii spune numele, gaina Chabo este originara din Japonia, unde timp de 350 de ani ornamenta gradinile nobiliare. Totusi originea reala a rasei este in sud-estul Asiei (Vietnam, Tailanda). In Insula Java, acum parte a Indoneziei, aceste gaini au cunoscut o mare popularitate. Aceste pasari miniaturale au aparut prima data reprezentate in arta japoneza undeva pe la inceputul lui 1600, in perioada in care Imperiul si-a inchis granitele pentru negot. Se pare ca inainte de acest moment, gainile pitice au ajuns in Japonia, aduse de negustorii de mirodenii europeni, care le faceau cadou curtilor nobiliare nipone. Japonezii sunt cei care au perfectionat aceasta rasa si au facut-o celebra peste tot in lume. Pe la 1800 Bantam-ul japonez a ajuns cunoscut si in Marea Britanie si SUA, iar pana la sfarsitul secolului si in Australia. Descriere
Bantama japoneza este o gaina de talie mica, semeata, agila si cu un aspect fizic aparte. Pieptul este bine dezvoltat, bombat inspre anterior, putand depasi extremitatea ciocului. Gatul gros si scurt sustine capul elegant, caracterizat la cocos printr-o creasta si barbie bine dezvoltata. Creasta rosie formata din 5-6 lobi, este purtata ridicata tot timpul. Specific acestei rase sunt picioarele foarte scurte. Aceasta face ca abdomenul si varful aripilor sa fie mereu in contact cu solul. Aripile sunt bine dezvoltate, cu doua randuri de pene, cele secundare, mari, fiind taraite pe pamant. Coada este abundenta, formata din pene lungi in forma de secera si unele mai scurte, accesorii, care ofera volum inspre lateral. Standardul spune ca inaltimea cozii trebuie sa fie mai mare decat inaltimea capului. Privit din lateral, cocosul Chabo are froma de „V”, cu spatele scurt, purtat jos in raport cu marimea cozii. Crescatorii numesc aceasta rasa „paunul lumii galinaceelor”, datorita cozii bine dezvoltate si aripilor care ating solul. Gaina Chabo are aceeasi structura a corpului, insa coada nu este la fel de bine exprimata ca la mascul. Masculul cantareste in jur de 600 de grame, iar femela ceva mai putin (500g). Colorit
Aceste gaini vin intr-o mare varietate de culori. Culorile si combinatiile speciale, fac din aceste pasari, veritabile nestemate in orice curte sau gradina. Urmatoarele culori sunt foarte raspandite: alb cu coada neagra, alb pur, negru pur, albastrui, rosu, orage, ciocolatiu, pestrit, precum si combinatii intre aceste culori. Exista varietati de gaini Chabo frizate, cu pene ondulate si ciufulite. Conditii de trai
Gainile Chabo nu se simt bine la temperaturi scazute. Iarna va trebui sa le oferiti un adapost bine izolat termic, in care sa fie mereu o temperatura ridicata, constanta. Asternutul sa fie mereu curat si sa absoarba umezeala. Din cauza faptului ca abdomenul si aripile ating solul in permanenta, excrementele si murdaria se pot acumula in penaj, alterand confortul pasarii si putand duce la imbolnaviri severe. Un asternut curat mentine penele intr-o buna conditie. Aceste gaini sunt vioaie si adora sa se catere. Va trebui sa oferiti suficiente stinghii pe care sa se urce. Statul pe bete asigura si o buna ventilatie a zonei inferioare a corpului, care ajuta la uscarea penelor defavorizate de contactul cu solul. Daca doriti sa tineti gainile in curte sau gradina, ati nimerit rasa potrivita. Aceste pasari sunt mult prea firave ca sa provoace stricaciuni importante. Totusi, ele sunt mari iubitoare de sapat procurandu-si o parte din hrana rascolind pamantul in cautarea viermilor sau a insectelor. Si gainile crescute in curte au nevoie de spatii pentru cocotat, precum si de un cotet pe durata noptii sau pe timp de ploaie. Personalitate
Bantama japoneza este o pasare docila, energica, care se poate dovedi un bun companion. Se pot imblanzi foarte usor daca li se acorda suficienta atentie inca de pui. Poate fi genul de pasare care sa stea cocotata pe umarul dumneavoastra. Convietuiesc bine in grupuri mari, cu pasari de seama lor, dar si cu alte rase de gaini mai mari. Se pare ca exista o oarecare animozitate intre Chabo si curci. Genetica si reproducere
Lucrurile nu sunt atat de frumoase cand vine vorba de inmultire. Gena care determina picioarele scurte este una dominanta si letala. Exemplarele de Chabo sunt heterozigote, adica in perechea de gene se afla una dominanta (letala) si una recesiva. Dintr-un cuplu de gaini Chabo vor iesi urmatoarele combinatii: 50% pui cu picioare scurte (heterozigoti), 25% pui cu picioare lungi (homozigoti recesivi) si 25% pui, care vor muri inainte de a ecloza. Perechea homozigota de gene dominante nu este compatibila cu viata. Gainile cu picioare mai lungi, au acelasi aspect fizic, doar ca sunt mai inalte. Ele nu sunt folosite pentru perpetuarea rasei. Gainile Chabo nu sunt recunoscute pentru productia mare de oua. Ouale colectate sunt suficiente cat sa fie inmultite. Ouale sunt mici, maronii, comestibile. Gaina este o foarte buna mama. Puii ies din ou d**a 20 de zile. Puii cresc repede, iar d**a 14 zile sunt apti chiar sa zboare. Nu sunt gaini pretentioase la mancare si nu necesita o dieta parte de alte pasari de curte. Mananca mai putin decat gainile obisnuite. Sunt pasari de show si de companie exceptionale.
