Medicus4Life

25/08/2026

„Doamna doctor, daca PCSK9 si inclisiranul scad LDL-ul atat de bine, de ce tot statine? E vorba doar de bani?”

Intrebarea are ceva perfect logic: Daca avem Mercedes, de ce mai mergem cu Dacia? Pentru ca in medicina nu castiga tratamentul mai nou, ci cel care a demonstrat cel mai bine ca reduce infarctul, AVC-ul si moartea cardiovasculara. Statinele au zeci de ani de dovezi. Sunt ieftine, da. Dar nu de aceea sunt prima linie.

Anticorpii anti-PCSK9 scad LDL-ul spectaculos si reduc evenimentele cardiovasculare. Excelenti, mai ales cand statina nu ajunge sau nu este tolerata.

Inclisiranul e si mai elegant: injectii rare, LDL mult mai mic. Dar inca asteptam aceeasi maturitate a dovezilor clinice pe evenimente cardiovasculare.

Si mai e o nuanta interesanta: statinele au si efecte asupra inflamatiei placii. La inhibitorii PCSK9, mecanismele antiinflamatorii sunt plauzibile, dar nu putem spune simplu ca sunt „antiinflamatoare”.

Asadar, nu e „statina pentru saraci, injectia pentru bogati”. E mai putin spectaculos si mult mai serios: alegem tratamentul d**a dovezi, risc si pacient. Nu d**a cat de nou suna numele.

Si, vorba cetateanului turmentat: „Eu cu cine votez?” Cu medicamentul care a demonstrat ca te tine cel mai bine departe de infarct.

17/08/2026

25/07/2026

Despre de la un profesionist.

Libertatea îți aduce cele mai importante știri, interviuri exclusiv...

23/07/2026

Ce sa facem sa nu pierdem cand ?

23/07/2026

A trecut. Gata. Ne putem relaxa, mergem si inscriem copiii la liceu. E simplu. Problema e ca nu a fost simplu. Problema e ca au ramas foarte multi copii cu CES nerepartizati. Eu ma gandesc la acestia. La parintii lor.
Asa ca, haideti sa vorbim, d**a ce au trecut emotiile, despre un subiect mai putin confortabil.
Cati copii dintre cei care au dat examenul si au ocupat locurile alocate celor cu CES, au cu adevarat CES?
Cati copii cu CES au aparut in clasa a 8 a in toate scolile gimnaziale? Cu adevarat cu CES, putini. Nu e vorba despre acestia, sunt cazuri exceptionale si nefericite. Restul?
Cat de nestiutor sa fii ca parinte si sa nu-ti dai seama ca ai un copil cu probleme pana in clasa a 8 a? Eu nu cred ca exista. Apoi, mai sunt si profesorii, care vad problemele si avertizeaza parintii din timp. Deci, pana in clasa a 8 a ar fi trebuit sa stii. Asadar, de unde au aparut copiii cu CES tocmai in ultimul an de gimnaziu?
De obicei aleg sa nu dezbat aceste probleme care aduc disconfort unora. Am destule pe cap. Insa, vazand cati copii nerepartizati au ramas si cati copii cu note peste 9 au intrat pe locurile cu CES, ma intreb cm au facut?
Ce diagnostic neasteptat au avut pentru a beneficia de ajutor fix in clasa a 8 a?
Copilul meu dislexic are CES din calsa a 2 a. A muncit foarte mult ca sa reuseasca sa treaca de acest examen dar nu ar fi ajuns niciodata la nota 9 sau peste.
Stiu ca sunteti multi care va puneti aceeasi intrebare. Si nu, nu vine din frustrare. Copilul meu a intrat la liceu, suntem bine. Va invata si o meserie, nu va fi chinuit cu matematica multa, va da BAC-ul.
Dar pe pagina asta nu discutam ce face doar copilul meu, discutam la general. Ne ajutam, ne indrumam, povestim.

Deci?

26/06/2026

https://www.facebook.com/share/p/1BbDPe7pRk/

Dragi parinti,
Cum a fost Evaluarea Nationala pentru copiii vostri?
Au avut materiale compensatorii si profesor de sprijin sau ati ales sa intre in examen ca ceilalti copii?
Cum vi s-au parut subiectele?

O sa incep eu. Copilul meu dislexic a intrat cu harti mentale, profesor de sprijin, plus calculator la proba de matematica.
Cu toate astea, a fost greu pentru el. La ambele discipline stiam ca exista subiecte pe care nici nu va incerca sa le rezolve si atunci ne-am axat pe cele accesibile lui. Doar ca atunci cand la romana pana si cele considerate accesibile sunt pline de capcane, ce sanse mai avem?
Discutia e mult mai ampla si nu am energia acum pentru asta, asa ca va intreb: cu ce stare de spirit au venit copiii acasa?
D**a romana, al meu a fost suparat si mi-a zis ca e dezamagit de el ca nu a facut mai bine.
D**a matematica a fost usurat ca s-a terminat si bucuros ca nu trebuie sa mai respecte zilnic programul de invatare.
Acum ne revenim sau incercam. Stiu din experienta de acum 2 ani, cand sora lui a avut EN, ca acum e o perioada poate mai grea, pentru ca sunt alte emotii. Si va fi un carusel de emotii inca o luna, ceea ce iarasi e nedrept pentru toata lumea.

Astept cateva cuvinte de la voi. Cum a fost? Care e starea acum?

Sa fim bine!

22/05/2026

18/05/2026

https://www.facebook.com/share/15oh9mYrCNv/
Daca nu doare NU inseamna ca n-ai

Placa mică, infarctul mare și liniștea aceea periculoasă în care omul crede că e sănătos

Când vorbim despre infarct, cei mai mulți își imaginează o arteră care se înfundă încet, ca o țeavă veche de bloc, cu rugină, calcar și administrație care „știe problema” de 20 de ani, dar încă nu a trecut-o pe ordinea de zi.

Omul se gândește așa: întâi se strânge puțin vasul, apoi mai mult, apoi aproape de tot, apoi apare durerea, apoi se duce la medic, apoi se face ceva. Frumos. Logic. Administrativ.

Uneori, infarctul nu vine de la placa aceea mare, dramatică, vizibilă, care aproape astupă artera și se comportă ca un personaj principal.

Uneori vine de la o placă aparent mică, discretă, care nu blochează cine știe ce, nu dă simptome, nu face scandal și nu apare în viața omului cu surle și trâmbițe.Stă acolo.
Moale. Inflamată. Fragilă.
Și, într-o zi, se rupe…Iar corpul, văzând ruptura, reacționează ca la o rană: trimite trombocite, pornește coagularea, face cheag. Problema este că acest mecanism, care în mod normal ne salvează de la sângerare, aici se întoarce împotriva noastră: cheagul se formează în interiorul arterei și poate bloca brusc circulația.

Și artera care ieri părea „destul de deschisă” se poate închide brusc.

Așa apare infarctul acela despre care familia spune, cu uimire sinceră:
„Dar nu avea nimic…”
Ba avea.
Doar că nu se auzea.

Ateroscleroza are acest prost obicei: lucrează în liniște, ani de zile, în timp ce omul își vede de viață, de serviciu, de copii, de rate, de nunți, de pomeni, de concedii și de „lasă, doamna doctor, că vin după sărbători”.

Și aici începe partea importantă.
Întrebarea nu este doar:
„Mă doare ceva?”
Întrebarea este:
„Am risc?”

Pentru că o placă vulnerabilă nu se depistează după cât de optimist se simte pacientul dimineața.
Se caută printr-o evaluare medicală corectă: colesterol LDL, ApoB, Lp(a), tensiune arterială, diabet, fumat, greutate, istoric familial de infarct sau AVC la vârste tinere.

La unii pacienți, când riscul nu e clar sau când contextul o cere, pot fi utile investigații precum ecografia vasculară, scorul de calciu coronarian sau angio-CT-ul coronarian.
Nu la grămadă.
Nu pentru că „a făcut și vecina”.
Ci cu judecată medicală.
Iar dacă riscul există, nu stăm să așteptăm placa să ne demonstreze drama…
Scădem LDL-ul. Controlăm tensiunea. Tratăm diabetul. Oprim fumatul. Mișcare, greutate, somn, tratament luat corect.

Prevenția cardiovasculară nu este o sperietoare inventată de medici ca să strice cheful populației.

Este diferența dintre a discuta calm într-un cabinet și a negocia cu timpul într-o gardă.

Nu tratăm o cifră de pe buletinul de analize.
Tratăm viitorul arterelor.
Pentru că uneori placa mică face infarctul mare.
Iar în cardiologie, cel mai bun infarct este acela care nu mai apucă să se întâmple.

❤️Această postare are scop informativ și educativ.
Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă recomandări individuale de tratament.
Dr. Anca Tâu - Medic Primar Cardiologie
fans

28/04/2026

Nu aștepta să te doară, poate fi prea târziu!